caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Aţipiri 6

de (20-6-2005)

Închid ochii.
Liniştea îmi pătrunde prin orbite
Ca o ceaţă caldă
Ce se împrăştie până la graniţa sângelui.
Ţii mâinile ca o cupolă
Deasupra capului meu
Şi murmurăm împreună:
„Până la finele timpului!
Până la finele timpului!”

De sub pleoape,
Chipul tău ca o umbră albă
Alunecă, zboară
Şi am rămas singur din nou.
În urechi îmi mai susură încă,
Uşor,
Rugăciunea aceea a mării de linişte
Ce mângâie malul
Şi se stinge tăcută:
„Până la finele timpului!
Până la finele timpului!”

Deschid ochii.
Ceaţa a dispărut şi ea.
„Unde e finele timpului?”

Dan David, Los Angeles, 11-16-2004.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Indemnuri

Zburati cocori sub cerul nesfarsit, Aripile voastre largi stindarde, Nu va limitati in infinit, Iar tu nu inceta creeaza barde....

Închide
44.223.40.255