14 mai 2011 a fost Noaptea europeană a muzeelor, organizată de Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.
Pe harta muzeală a capitalei au strălucit în această noapte 25 de stele, comori ale patrimoniului cultural naţional şi european, oferind iubitorilor de artă, istorie şi civilizaţie o şansă în plus de a-şi redescoperi şi îmbogăţi afinităţile sufleteşti şi intelectuale. În această seară Bucureştiul s-a apropiat de pulsul unei capitale europene. L-am perceput ca pe un oraş dornic să revină la viaţă, de a-şi recăpăta personalitatea frântă în crâmpeie de mozaicuri împrăştiate într-o debusolantă uitare şi degradare.
În preajma orei 19.00 o mare mulţime se îngrămădise deja în faţa Palatului Regal fremătând de nerăbdare în faţa porţilor .
Tineri,vârstnici şi părinţi cu copiii de mână sau în cârcă. Aşezaţi pe iarbă sau ţinând companie statuilor mirate şi ele de brusca şi familiara apropiere…
Nu am avut timp decât să optez instantaneu pentru una dintre cele două galerii de artă, puhoiul de oameni luând la asalt cele două intrări aflate diametral opus. Aşteptându-mi rândul la intrarea în Galeria Naţională a Muzeului Naţional de Artă al României mi-am dat seama …cât mi-au lipsit chipurile picurate din vârful penelurilor şi dialogul tăcut, din priviri, cu acestea.
Pe biletul de intrare scrie : “ Uneori arta nu costă nimic “….O invitaţie de a coborî din mansarda strâmtă a cotidianului şi de a deveni solidari cu muzeul care-şi “neglijează” în această noapte somnul de frumuseţe pentru a ne redeştepta pofta de viaţă şi a ne pune faţă în faţă cu noi înşine, cei înstrăinaţi şi uneori atât de goi…
La Muzeul Naţional de Istorie a României pe uşile larg deschise se scurge o mare de oameni către “ Historia viva- Columna lui Traian” şi Tezaurul Istoric prezentând “ Coroana Regilor României “…
Exponatul lunii mai, Coroana de oţel a Regilor României a fost confecţionată din oţelul provenind de la unul din tunurile turceşti capturate la Plevna, fiind purtată de Regele Carol I la ceremonia de încoronare din 10 mai 1881.
Un ghid oferă informaţii pe care le aud trunchiat. Din fericire voi găsi la ieşire un mic catalog “ Tezaurul“ în valoare de 35 Ron.
Lângă mine zăresc o doamnă care-şi notează într-un carnet numele tuturor exponatelor. Copii ţinuţi ferm de mână de părinţi şi-au risipit somnul de pe pleoape în faţa vitrinelor în care se derulează peste un secol de istorie şi rafinament al Casei Regale a României.
Imaginea îmi aminteşte de un comentariu al Principesei Ileana a României din cartea Alteţei Sale Regale “ Trăiesc din nou “: “ Am spus că o prinţesă îşi petrece puţin din timpul ei purtând o diademă. Totuşi, chiar dacă nu poate fi văzută în nici una din fotografiile mele, şi deşi nimeni nu era conştient de acest lucru atunci, eu purtam totuşi o diademă !”
Seara a fost una reuşită. Probabil că mulţi au gustat şi din concertele în aer liber lăsându-se prinşi în mrejele cafenelelor de pe Lipscani. S-a remarcat iniţiativa originală de a cuprinde în acest circuit Cimitirul Bellu, dorindu-se în viitor transformarea unei părţi a acestuia în Muzeul Bellu, după modelul francez Pere Lachaise…
Mi-am notat entuziasmată muzeele pe care intenţionez să le revăd împreună cu fiica mea. Cât mai curând. O boare de optimism pentru singurătatea unora şi neştiinţa altora….
Foarte frumos! Imaginile sunt foarte reusite, iar textul care le insoteste e foarte potrivit.
Asta nu ma opreste sa ma intreb ce fac muzeele (adesea pustii) in intervalul dintre doua nopti ale muzeelor? Cred ca acest subiect ar merita un articol.
Intr-adevar, pe la zece seara Muzeul National de Istorie a Romaniei era plin pana la refuz. O coloana interminabila de oameni se formase la intrarea in sala unde e expus tezaurul, deoarece acolo numarul de vizitatori era limitat. Asteptarea ar fi durat poate si cateva ore, asa ca am renuntat si m-am multumit cu Coroana de Otel.
Initiativa a fost buna, doar ca muzeele sunt neincapatoare pentru atata lume. Poate daca ar extinde perioada de vizitare nocturna la o saptamana sau macar cateva zile…
In aceeasi seara am fost si la Muzeul Militar National „Regele Ferdinand I”, unde chiar daca era lume multa, am avut ce sa vad. Expozitia de la Arhivele Nationale ale Romaniei, dedicata gastronomiei, a fost mica, dar m-a binedispus. Astept cu interes si redeschiderea Muzeului National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, care, dupa renovare, arata extraodinar de bine.
Am uitat sa mentionez profundul dezgust pe care l-am simtit cand am vazut ce negot ambulant se facea pe scarile Muzeului National de Istorie a Romaniei. M-am simtit ca Iisus in templu. A fost singurul eveniment care mi-a umbrit seara.
Și nu le-ați răsturnat tarabele, domnule Cristea?
O initiativa minunata aceasta Noapte a Muzeelor in Bucuresti. Sa nu uitam ca “Nuit Blanche” este un eveniment anual in multe orase mari ale lumii, cu inceputuri in Paris, St. Petersburg, Berlin, in jurul anului 1997, si manifestari actuale in Toronto, Montreal, Tel Aviv, Roma, Lima.
In Toronto, in aceasta noapte alba, muzeele, institutiile culturale isi deschid portile publicului, centrul orasului (downtown) devenind o “galerie de arta in aer liber”, cu prezentari de arta, performante artistice si multe alte activitati. Anul acesta, “Nuit Blanche” va avea loc in Toronto in noaptea de 1 octombrie, de la 6:59 pm pana la rasaritul soarelui. In 2010 peste un milion de oameni au participat la acest eveniment cultural.
In cadrul acestei manifestari Muzeul National de Istorie Naturala ” Grigore Antipa ” si Muzeul National al Taranului Roman si-au unit prezenta intr-un muzeu stradal intitulat Muzeul Labirint-Randuiala vietii.O initiativa interesanta de a prezenta publicului sub forma unui labirint inceputurile celor doua muzee si personalitatile care si-au pus amprenta asupra destinului lor.Labirintul fotografic a reusit sa alature momente semnificative din viata oamenilor , a vietuitoarelor si a traditiilor populare prin prezentarea unor exponate rare din patrimoniul celor doua muzee.
Si eu astept cu nerabdare redeschiderea Muzeului „Grigore Antipa”.
Muzeul National al Satului nu participa la Noaptea Muzeelor din motive de securitate. Anul acesta implineste 75 de ani de existenta, iar pana duminica inclusiv sunt anuntate numeroase manifestari artistice in incinta sa.
Nu, domnule Clej. Trebuie rasturnate tarabele din mintile celor care accepta si sustin acest tip de negot, contribuind astfel la transformarea intrarii unui muzeu intr-un bazar turcesc, iar acest lucru se poate face doar prin educatie.
Putin mai lipsea ca vizitatorii sa se aseze la vorba pe scarile muzeului, asternand in acelasi timp pe jos un covoras din coji de seminte de floarea-soarelui.
Domnule Tiberiu Cristea,
Daca nu se deranjeaza salile si exponatele nu mi se pare un sacrilegiu sa asezi tarabe si (horribile dictu) chiar si sa vinzi preparate culinare ( s-a intamplat asta in curtea Muzeului de Arta din Cluj, un minunat palat baroc), daca prin asta ii imbii pe oameni sa intre in spatiul muzeului, sa priveasca si sa inceapa sa inteleaga la ce servesc aceste institutii. Tarabe sunt si in orase europene mai rasarite. Se vinde pizza si se canta muzica americana la Salzburg, de pilda. E mai bine decat sa ramana muzeele pustii si triste.
Inteleg ce spuneti, insa este o diferenta de atmosfera intre Salzburg si ce s-a intamplat la Muzeul de Istorie.
Păi domnule Cristea, ca să nu rămână doar o teorie, trebuia să-l urmați pe cel cu tarabele din Templu de acum 2000 de ani, în mintea și pielea căruia cu modestie v-ați pus și să sesizați conducerea muzeului sau poliția (echivalentul modern al dărâmării tarabelor).