caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Extern



 

Zece ani de război în Afganistan

de (15-5-2011)
1 ecou

S-au implinit zece ani de cand trupele NATO au invadat Afganistanul, au alungat liderii talibani si au instituit ocupatia militara. Pentru Statele Unite, razboiul din Afganistan a durat mai mult decat oricare alt razboi din trecut. Sondaje recente de opinie din America au indicat ca doua treimi din americani considera ca razboiul din Afganistan nu merita sa fie continuat. Trei sferturi din americani spera ca presedintele Barak Obama va ordona o reducere substantiala a trupelor SUA din Afganistan incepand din vara anului 2011 si va transfera responsabilitatea pentru securitate guvernului afgan in 2012, asa cum a promis in 2009. Pana acum, peste 1500 de militari americani si-au pierdut viata in Afganistan. Alte mii au fost grav raniti. Zeci de mii de afgani, loialisti, insurgenti si civili, au fost ucisi, raniti si incarcerati. Razboiul din Afganistan, declansat initial ca o actiune de „pedepsire” a talibanilor pentru gazduirea teroristilor din Al Qaida, a devenit o calamitate majora. Asasinarea recenta a lui Osama ben Laden in Pakistan de catre fortele speciale americane a dat amploare intentiilor NATO de acomodare prin negocieri cu talibanii pentru rezolutia conflictului.

Razboiul din Afganistan si-a pierdut sustinerea publicului american din cauza declaratiilor oficiale neverosimile, a ambiguitatii obiectivelor enuntate de autoritati si mai ales din cauza mistificarii continue a rolului trupelor NATO in Afganistan. Pentagonul, massmedia si unii politicieni au incercat sa convinga publicul american ca razboiul din Afganistan nu este un razboi real cu scopul de a ucide, incapacita sau captura cat mai multi oponenti, ci un fel de actiune benevolenta de reconstituire a unei natiuni tormentate cu intentia de a servi populatia, de a asigura securitatea locuitorilor si de a restaura stabilitatea regionala.

In decursul razboiului, liderii afgani, s-au imbogatit personal prin actiuni flagrante de coruptie, prin delapidarea fondurilor alocate de coalitia NATO pentru reconstructie si prin nepotism. Hamid Karzai, a fost reales in 2009 ca presedinte al Afganistanului prin alegeri fraudate. Guvernul actual de la Kabul, dezbinat, corupt si incompetent, nu beneficiaza de legitimitate, respect si loialitate din partea populatiei afgane.

Mentinerea trupelor straine in Afganistan necesita fonduri imense. Pentru cei 100.000 de militari americani in Afganistan, Statele Unite cheltuiesc in jur de 120 miliarde USD anual. Alte miliarde sunt necesare pentru trupele din tarile NATO aliate cu SUA. Cu toate acestea, conform principiilor razboaielor de contrainsurgenta, numarul actual al militarilor coalitiei din Afganistan este departe de a fi suficient pentru „pacificarea” tarii. Pana acum, razboaiele din Irak si Afganistan au costat statul american 1300 miliarde USD.

Pentru mentinerea fortelor de securitate ale guvernului afgan, create sub obladuirea, dotarea si instruirea NATO, sunt necesare alte sume importante de bani. Pentru intretinerea celor 170.000 de soldati si 130.000 de politisti afgani sunt necesare 6 miliarde USD anual.

Programele domestice de asistenta sociala din SUA, dotarea armatei si operatiunile militare americane in strainatate au creat o datorie statala exorbitanta de 14.500 miliarde USD. Dobanda la aceasta datorie este coplesitoare. Numai in 2011, deficitul bugetar al SUA va creste cu alte 1000 miliarde USD. Expertii americani in probleme militare, economice si de securitate au avertizat publicul si guvernul ca SUA nu vor putea sa continue sa cheltuiasca fonduri uriase „imprumutate” fara sa falimenteze statul.

Congresmeni sceptici, specialisti in contrainsurgenta si analisti in probleme de securitate afirma ca razboiul din Afganistan nu poate fi „castigat” militar, ca retragerea trupelor de ocupatie este inevitabila si ca prelungirea prezentei militarilor straini in Afganistan este de fapt detrimentala pentru rezolutia finala. Avand cunostinte limitate despre configuratia tribala a tarii, necunascand istoria si politica locala, traditiile, obiceiurile si limba localnicilor, armata de ocupatie a NATO nu are cum sa coopteze colaborarea sincera si loialitatea afganilor-pastuni. Nationalismul fervent al afganilor si resentimentele fata de turpele de ocupatie nu pot fi ignorate.

Din ce in ce mai multi oficiali si experti influenti de la Washington afirma ca, deoarece Afganistanul nu are mare importanta strategica pentru America, continuarea razboiului nu este justificabila, ca invazia tarii a fost o eroare monumentala si ca razboiul trebiue rezolvat curand „prin negocieri” cu insurgentii talibani. Intradevar, talibanii nu au initiat actiuni de terorism impotriva occidentalilor, nu au ambitii in afara Afganistanului si nu au fost deosebit de atasati de Al Qaida. Mai putin de 100 de membrii al orgaizatiei Al Qaida au ramas in Afganistan. De mult mai mare importanta strategica pentru America este Pakistanul, un stat cu o populatie de 180 de milioane de musulmani evlaviosi si profund antiamericani. Inarmat cu arme nucleare, Pakistanul este prioritar preocupat de conflictul „existential” cu India.

Interesele de securitate ale SUA si ale Pakistanului in Afganistan nu coincid. Liderii de la Islamabad au mentinut relatiile cu talibanii afgani ca sa-si asigure influenta in Afganistan dupa retragerea trupelor NATO. La 3 mai 2011, forte speciale americane, actionand in Pakistan fara consultari prealabile cu autoritatile pakistaneze l-au asasinat pe Osama ben Laden. Seviciile de securitate  pakistaneze l-au gazduit si l-au protejat multi ani pe ben Laden convinsi fiind ca atata vreme cat el este in viata, americanii vor continua sa furnizeze miliarde de USD armatei pakistaneze. In trecut, activitatea „independenta” a serviciilor secrete americane in Pakistan a creat reactii extrem de ostile din partea oficialilor pakistanezi. Agenti CIA au fost prinsi, expusi si ostracizati. Unii lideri de la Islamabad sunt convinsi ca acesti agenti colecteaza informatii strategice, recruteaza persoane influente din armata si din viata politica pakistaneza si incearca sa creeze diversiuni prin care sa sugereze ca teroristi antioccidentali ar putea avea acces la materiale fisionabile din dotarea armatei pakistaneze. Ceeace ar justifica masuri drastice din partea americanilor ca sa asigure denuclearizarea Pakistanului. Cu toate ajutoarele militare si financiare acordate anual Pakistanului de la Washington, Islamabadul este refractar sa serveasca prioritar interesele americane in regiune.

Presedintele afgan Karzai, eratic si imprevizibil, a devenit progresiv anti-occidental. El este convins ca singura cale de a rezolva conflagratia din Afganistan este o acomodare cu insurgentii talibani. Inca din 2007 el a avut contacte cu liderii talibani. Karzai crede ca negocieri cu participarea tarilor vecine, mai ales Pakistan si Iran, ar crea conditii favorabile pentru o acomodare politica, ar facilita participarea talibanilor la procesul de guvernare si ar duce la pacificarea Afganistanului. El a declarat categoric si repetitiv ca „trupele internationale trebuie sa-si sisteze operatiunile din Afganistan”. Americanii sunt convinsi ca, daca trupele internationale ar parasi brusc Afganistanul, guvernul Karzai s-ar prabusi in cateva saptamani sau luni. Ei cred ca presedintele afgan este istovit, irational sau sfatuit in mod absurd.

Lipsa de respect a afganilor pentru guvernantii corupti de la Kabul, dilema nerezolvata a sanctuarelor talibane din Pakistan si deteriorarea sustinerii publicului din tarile NATO pentru continuarea razboiului din Afganistan, fiind probleme persistente, sugereaza ca „victoria” NATO impotriva insurgentilor talibani ramane problematica. Asasinarea lui ben Laden ar putea facilita desprinderea insurgentilor afgani de teroristii Al Qaida. Presiunile domestice din tarile NATO pentru retragerea trupelor proprii din Afganistan vor deveni covarsitoare. Strategia „iesirii” este incerta. Negocierile cu insurgentii si participarea statelor din vecinatate ofera o oarecare sansa de aplanare a razboiului. Prelungirea nedefinita a situatiaei actuale nu este sustenabila. Mai curand sau mai tarziu, modificarea strategiei, redefinirea „misiunii” si reevaluarea realista a situatiei vor deveni imperative.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Petru Clej: (19-5-2011 la 15:07)

    În primul rând nu s-au împlinit 10 ani, se vor împlini în noiembrie și apoi nu era vorba de trupele NATO, ci de cele americane.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
50.19.34.255