caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Polemica



 

Ecou pentru articolul „Multumesc, America”

de (30-5-2005)

Preluam in cadrul rubricii Polemica un ecou semnat de dl. Dan Dumitriu, pentru articolul dnei Aurora Mihacea „Multumesc, America”, aparut in una din editiile noastre trecute in cadrul acestei rubrici.

Cristi Pantelimon
redactor-sef „Polemica”
editor ACUM/Polemica

Doamna Mihacea,
In primul rand nu este nevoie sa va scuzati pentru faptul ca nu ati raspuns imediat. Nici eu nu am timpul necesar pentru a face comentarii cu citate din carti istorice, marginindu-ma la comentarii personale ale istoriei interbelice, bazate totusi pe lecturi.

Cateva comentarii, si va spun de la bun inceput ca sunt orientate spre a clatina putin din statuile unor oameni politici romani celebri, statui pe care eu le consider exagerate, nu doar de catre istoriografia de dinainte de 1989, ci perpetuate pana astazi de unii istorici romani. Spre exemplu, sa ma refer doar la Miron Cristea si Nicolae Titulescu, ca sa fie in legatura directa cu replica dumneavoastra.

Referitor la Miron Cristea, patriarhul Miron Cristea, caci era si patriarh, a fost destul de problematic pentru biserica ortodoxa romana ca seful ei sa devina prim-ministru. Este ca si cum azi am pune pe Patriarhul Teoctist prim-ministru. Este destul de nepotrivit, cu toate ca treaba asta se mai practica si in ziua de azi, pare-mi-se Iranul ar fi un exemplu de teocratie (Iran, alt exemplu de tara cu nume masculin… ca si Irakul de altfel). Asa sta un patriarh in slujba lui Dumnezeu, acceptand puteri ministeriale?
Discutabil…

Despre Titulescu acum, va citez: “Nu, Bulgaria nu putea fi luatã în calcul de Titulescu, din cîte îmi amintesc aveam un bun motiv de neîntelegere în istoria Cadrilaterului.” (v-ati exprimat putin nefericit, un motiv de neintelegere nu e chiar bun, mai curand s-ar potrivi adjectivul “serios”)

OK. Oricum, daca e sa ne clasificam vecinii, dintre rusi, ucraineni sau unguri, cu bulgarii parca nu am avea incompatibilitatile cele mai mari. Nici cu sarbii nu stam chiar numai de bezele, chiar si in ziua de azi, a se vedea
problema romanilor din Valea Timocului, carora sarbii nu prea le acorda drepturile cuvenite minoritatilor, conform standardelor europene.
In ziua de astazi, cu bulgarii avem lipsa de cooperare, ne tot chinuim sa facem un pod comun peste Dunare, de parca ar fi pod peste vreun ocean, asa de greu se realizeaza avansuri. Si alte probleme, centrala de la Kozlodui, etc.

Revenind: Romania avea un diferend cu bulgarii, vecinii din sud, legat de Cadrilater. Ok. Dar Titulescu ce era? Buticar, pescar? Ce pazea? Nu e asta treaba ministrului de externe, treaba de diplomat, sa imbunatateasca niste relatii nu tocmai bune? Nu asta inseamna sa fii bun diplomat, stingand neintelegerile si litigiile cu vecinii apropiati, si cladind blocuri militare, economice, politice, functionale?
Doar problemele sunt facute spre a fi rezolvate. Ceea ce spuneti dumneavoastra e chiar o descalificare a lui Titulescu: pai cum, el, considerat de unii cel mai mare diplomat roman din toate timpurile, unul din stalpii Societatii Natiunilor (ONU de astazi), sa nu fie in stare sa gaseasca o solutie pozitiva pentru problema Cadrilaterului? Ditamai Titulescu?

Doamna, un mare diplomat e cel care face constructii diplomatice viabile, tinand cont intai si intai de oamenii (romanii) pe care ii reprezinta!
Ce imi foloseste daca sunt in relatii perfecte cu Marocul, daca cu Bulgaria si cu alti vecini directi sunt in situatii conflictuale pe care nu fac eforturile necesare ca sa le reglementez?
Parerea mea: o parte importanta din efortul diplomatic trebuie concentrata in a avea mai intai relatii bune cu vecinii directi! Desigur, fara ca asta sa excluda si alte viziuni de securitate colectiva, implicand tari mai indepartate geografic. Repet, spun asta strict din punctul de vedere al ponderii efortului diplomatic intr-o directie sau alta.

Nu avea argumente Titulescu cu Bulgaria? Daca scotocea putin, cred ca gasea.
Spre exemplu, le putea aminti bulgarilor ca, la 1877, fara ajutorul si jertfa romanilor, o luau in bot original si ramaneau poate sub talpa turcilor, cu tot cu trupele rusesti in uniforma tarista care venisera cu tam-tam ca mari eliberatori ai bulgarilor.

Vai, dar nu, in timpurile acelea marelui roman Titulescu nu-i ardea de asta, el era ocupat cu altele, tinand discursuri perfecte la Societatea Natiunilor despre invadarea Eritreei de catre Italia! De acord, nu era corect ca aviatia italiana sa isi testeze avioanele-prototip pe triburi africane inarmate doar cu suliti si puscoci! De acord…
In situatia asta, sa ii lasam pe eritreeni sa ii inalte statui lui Titulescu, romanii pentru ce?

Caci, din culisele diktatului de la Viena din 1940, se spune ca ministrul italian de externe Ciano si cu Mussolini, cand s-a pus problema de fata cu Hitler sa se smulga teritorii Romaniei, nu au miscat un deget in favoarea Romaniei, printre alte motive tinand minte si pozitia lui Titulescu in problema Eritreei, si dorind sa isi ia revansa, dand o lectie Romaniei (in mintile lor, ei confundandu-l pe Titulescu cu Romania, ceea ce este evident gresit, dar confuzii din astea se intampla adesea) care s-ar fi pus in calea expansionismului lor.

Asa ca, vedeti dumneavoastra, poate ar fi bine sa ii intrebati si pe romanii din teritoriile pierdute in urma diktatului de la Viena ce parere au de minunatele politici de securitate colectiva ale lui Titulescu. S-ar putea sa
aiba alta parere.

Autor: Dan Dumitriu

Ecouri

  • Aurora Mihacea: (30-5-2005 la 00:00)

    ”In luminile acestea”, spuneti, d-le Zob…
    „In luminile acestea?” Ale cui lumini d-le Zob? Vreti sa spuneti in luminile „aprinse” de articolul d-lui D. Dumitriu? Si mai vreti sa spuneti cumva ca in lectura facuta acum in aceasta lumina personala a lui D.Dumitriu, va aventurati deja sa puneti o eticheta rusinoasa unui om? Vreau sa spun oricarui om nu doar lui Titulescu…Nu simtiti nici macar un pic nevoia de a studia, de a cerceta personal, inainte de a aplica aceasta eticheta??

    Personal, nu inghit cultul personalitatilor; dar nici atitudinile asemanatoare intr-un fel ciudat (parca inversat), cu proletcultismul nu le agreez.
    Aurora Mihacea

  • Zob Gheorghe: (30-5-2005 la 00:00)

    In luminile acestea N.Titulescu apare ca reprezentativ pentru intelectualul snob roman interbelic. In loc sa prinda viata in dinti el facea exhibitonist numere de autolustruire pe la asa-zisa Societate a Natiunilor unde circul diplomatic nu il costa nimic.

  • p v m: (30-5-2005 la 00:00)

    tot asa politicienii de azi care cat de cat mai fac prestatie in exterior au cam aceleasi rezultate MIOPIE POLITICA.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Serpentine bizare

avea un fel anume de a certa păpuşile zîmbea regula de trei simplă o caligrafia elegant pe toţi pereţii se...

Închide
44.200.140.218