Partidul Conservator (PC) al premierului David Cameron și Partidul Naționalist Scoțian (PNS) sunt marii beneficiari ai zilei de joi 5 mai când în Regatul Unit au avut loc alegeri regionale și locale precum și un referendum privind modul de alegere a deputaților în parlamentul de la Londra.
Electoratul a respins cu o majoritate covârșitoare schimbarea actualului scrutin majoritar uninominal cu un singur tur, iar PNS a obținut majoritatea absolută în parlamentul de la Edinburgh, promițând organizarea în timpul noului său mandat la guvernare a unui referendum privind independența Scoției de Regatul Unit.
Mai bine de două treimi (67,9%) dintre cei care s-au prezentat la vot pe întreg cuprinsul țării au ales păstrarea actualui mod de alegere a Camerei Comunelor.
Rezultatul poate fi considerat un triumf pentru liderul Conservator David Cameron care s-a opus votului alternativ – propus în referendum – și susținut de partenerii săi de coaliție, Partidul Liberal Democrat (PLD), condus de vicepremierul Nick Clegg.
De altfel, organizarea acestui referendum a fost una dintre condițiile puse anul trecut de PLD pentru formarea unei coaliții cu PC.
Dar eșecul campaniei “DA”-ului, susținută de PLD n-a fost singura înfrângere. În alegerile pentru parlamentul Scoției, adunarea Țării Galilor și consiliile locale din Anglia, PLD a suferit cea mai grea înfrângere din ultimii 23 de ani.
Văzut ca responsabil de sprijinirea politicii de austeritate severă a guvernului care contrastează cu promisiunile din campania electorală, PLD a fost sancționat de electorat, înregistrând un scor de 15% (cu aproape 10% mai puțin decât anul trecut), în timp ce PC și-a ameliorat ușor rezultatul față de alegerile parlamentare din 2010, deși face și el parte parte din guvern, unde are și o poziție dominantă.
Acum că referendumul și alegerile au trecut, se pune problema reparării relațiilor dintre PC și PLD, care au anunțat că vor continua să guverneze împreună, deși mulți activiști Liberal-Democrați își pun întrebarea ce au de câștigat din această alianță, dacă electoratul va continua să-i penalizeze doar pe ei.
Partidul Laburist (PL) din opoziție, condus de Ed Milliband, a înregistrat rezultate relativ modeste și deși a câștigat numeroase mandate de consilieri în Anglia, mai ales de la PLD, și jumătate din mandatele de deputat (30 din 60) în Adunarea Țării Galilor, a obținut cel mai slab rezultat din ultimii 80 de ani în Scoția.
Aici, șeful executivului , naționalistul Alex Salmond, a triumfat în urma unei campanii considerate de aproape toți observatorii ca fiind una “prezidențială”, partidul său, PNS, reușind, chiar în condițiile reprezentării proporționale să obțină 69 din cele 129 de mandate în parlamentul Scoției, prima oară de la reînființarea acestui for legislativ în 1999 când un partid obține singur majoritatea absolută.
Salmond a promis că pe parcursul mandatului său de cinci ani va convoca un referendum privind independența Scoției de Regatul Unit. Este probabil că el va aștepta a doua jumătate a mandatului, deoarece acum, în pofida popularității PNS, sprijinul pentru independență nu depășește, potrivit sondajelor de opinie, o treime din electorat.
Între timp, Alex Salmond a promis că va solicita din partea parlamentului de la Londra prerogative sporite, mai ales în domeniul fiscal, pentru parlamentul de la Edinburgh.
Un alt partid separatist – Sinn Fein (SF) – aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze (IRA) a obținut rezultate bune în alegerile pentru adunarea legislativă a Irlandei de Nord, dar aici funcționează un guvern de largă coaliție, condus de Partidul Democratic Unionist (PDU) – protestant și pro-britanic.
Șeful executivului regional, Peter Robinson, liderul PDU, împarte puterea cu separatiștii, adjunctul său în executiv fiind viceliderul SF, Martin McGuinness.