caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Diaspora



 

Ignorati la Luxemburg

de (16-5-2005)

Preluam la rubrica DIASPORA un articol aparut in publicatia electronica Repere Romanesti (http://www.repereromanesti.ro/ nr20050329/ desch05.htm).

250 de romani din 29 de tari ale lumii au raspuns unei invitatii oficiale de a participa la 25 aprilie a.c., la ceremonia oficiala de semnare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana care a avut loc la Luxemburg. Ei au urmarit istoricul eveniment la un televizor de hotel si s-au fotografiat cu primul ministru bulgar, acesta dandu-le relativ mai multa atentie decat primul ministru roman.
O situatie tragi-comica care ne indreptateste sa acordam un indemn romanilor „ignorati” ACOLO: acela de a se alatura publicatiei ACUM, in incercarea de a se face auziti si, de ce nu, vazuti….

Reprezentantii diasporei, ignorati la Luxemburg,
Nicolaus Gundel: „Am fost ignorati total”

Pe 25 aprilie, la Luxemburg, a avut loc ceremonia oficiala de semnare a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana. Pentru a da greutate acestui moment istoric, directia „Comunitati Românesti” din MAE a mobilizat reprezentantii diasporei românesti din întreaga lume. Printr-o scrisoare semnata de ambasadorul Gabriel Brânzaru, seful acestei directii, reprezentantii românilor au fost chemati la Luxemburg pe banii lor, promitându-li-se participarea activa la acest eveniment istoric. La Luxemburg s-au adunat circa 250 de români din 29 de tari ale lumii, unii veniti chiar din Australia sau Africa de Sud. În ciuda promisiunilor, românii diasporei au fost ignorati la Luxemburg.

Scena complet goala

Nicolaus Gundel, presedintele asociatiei româno-germane „Dacia” din Nurnberg, nu-si ascunde nemultumirea. „Organizarea a fost foarte proasta. Desi invitatiile au venit prin canale oficiale, prin ambasada româna din Germania, n-am avut nici o persoana de legatura. Am fost ignorati total”. Lipsa unei persoane de legatura ar fost însa raul cel mai mic. Mai grav a fost ca, desi li s-a promis ca vor fi prezenti la momentul semnarii tratatului, reprezentantii diasporei au urmarit ceremonia la televizor, în hotel.

Ceremoniile s-au desfasurat pe parcursul a trei zile, sâmbata, duminica si luni, între 23 si 25 aprilie. În prima seara, aflam de la dl. Gundel ca „punctul principal din program era o întâlnire cu delegatiile, prezentarea delegatiilor si o receptie în cinstea noastra. Ne-am adunat într-o sala a hotelului, unde nu era nici macar un steag al României sau al Uniunii Europene. Pe o scena complet goala a urcat o duduie care s-a prezentat ca fiind partea comunitatii românesti din Luxemburg. Mai mult a vorbit despre ea, ne-a spus apoi ca a facut nu stiu câte doctorate, apoi ne-a mai spus ca în sala se afla ambasadorul României la Luxemburg (care nu s-a deranjat sa se ridice în picioare, sa-l vedem si noi) si apoi a invitat asociatiile sa se prezinte. Erau prezenti români din mai multe tari europene, din America, din Africa de Sud sau din Australia. La un moment dat, oamenii au din sala s-au plictisit si au început sa vorbeasca tare, sa bea si sa fumeze. La un moment dat ni s-a facut foame si ne-am dus la un restaurant sa mâncam”.

Foto cu Tariceanu

Prima zi, sa zicem, i-a gasit pe organizatori nepregatiti. A doua zi, duminica 24 aprilie, preziua semnarii tratatului, a fost la fel. „A doua zi am facut turul orasului. Singura noastra persoana de legatura era soferul autocarului. Am fost la o biserica, apoi ar fi trebuit sa mergem la masa”. Masa însa nu era în programul soferului, asa ca oamenii au fost dusi înapoi la hotel când restaurantul hotelului nu mai servea prânzul. Pare un amanunt mic si meschin, dar nu e asa. Erau sute de oameni veniti din zeci de tari în sprijinul României, si nimeni nu astepta sa manânce gratis, dar oricum oamenii mai si manânca. Fiecare s-a descurcat cum a putut, cu biscuiti sau gustari reci. La 18.30 au început sa se adune pentru spectacolul sustinut de soprana Angela Gheorghiu si Filarmonica “George Enescu”, în cinstea semnarii Tratatului. Spectacolul a fost organizat în aer liber, pentru ca singura sala de spectacole din Luxemburg care putea gazdui un spectacol atât de mare era în reparatii. Nu mai conta ca era frig, românii erau încalziti de ideea ca participa la un eveniment istoric, iar seara urmau sa se întâlneasca cu premierul României. „Chiar în timpul spectacolului, la o masa mai retrasa se dadeau invitatii la o asa-zisa receptie care urma sa aiba loc. Pâna la urma am intrat însa toti, si n-a mai fost nevoie de invitatii. Spun asa-zisa receptie, pentru ca de fapt era vorba de o casa patrata din apropierea locului spectacolului, unde lumea a fost adunata pe mai multe culoare. Pe mese era câte o farfurie cu alune. Tariceanu n-a vorbit cu noi, doar câtiva care s-au înghesuit au reusit sa schimbe câteva cuvinte cu el. În fine, iar am ajuns la hotel când nu se mai putea mânca nimic”.

A venit si ziua cea mare, luni 25 aprilie. „Luni dimineata am plecat în localitatea Schengen, unde erau deja câtiva pomi plantati, ploua, si iarasi am fost dusi la o asa-zisa receptie, era 11 dimineata, dar se servea vin si alte bauturi alcoolice. În sala era un pupitru cu un microfon. Ne asteptam sa vina Tariceanu, sa vorbeasca în mod oficial cu noi. De unde… Câtiva care s-au îmbrâncit au reusit sa ajunga si sa se fotografieze lânga el. În fine, s-a terminat si aceasta asa-zisa receptie si ne-am întors la hotel”, mai spune dl. Gundel.

„Se tem sa critice”

25 aprilie, ora 13: scandal mare la hotel. Dl. Gundel continua: „cineva a venit cu stirea ca doar 15 reprezentanti ai românilor vor putea participa la ceremonia de semnare. A iesit un scandal monstru, erau 29 de tari si 15 locuri, si numai din Italia se înscrisesera trei. Pâna la urma, n-a mai plecat nimeni din hotelul nostru, desi apoi am aflat ca de la alt hotel a plecat un autocar întreg si au reusit toti sa intre. Dar ceva tot s-a întâmplat. La noi în hotel a venit premierul bulgar, Simeon de Saxa-Coburg, împreuna cu alti membri ai delegatiei bulgare. Am dat mâna si ne-am fotografiat cu ei.

Am vazut pâna la urma ceremonia de semnare la televizorul din camera hotelului. Lumea era revoltata de ce s-a întâmplat. Am discutat în principiu de redactarea unui protest oficial catre MAE. În mod foarte ciudat, acum, la câteva zile, nemultumitii de atunci nu mai au nimic de zis. Se tem sa mai faca vreo critica, de teama sa nu se puna rau cu Bucurestiul”.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Zob Gheorghe: (16-5-2005 la 00:00)

    Intr-adevar, prima reactie necontrolata mi-a fost rasul. Cum este posibil asa ceva in Europa? Nu este de bun augur. Cumva trebuie corectata situatia. Cine o fi de vina? De ce sa iti fie frica de guvernul Romaniei cand esti in Australia?
    Unde este trambitata transparenta, democratie si civilizatie occidentala?
    Sunt cam multe defectiuni iesite involuntar la suprafata si trebuie sa ne dea de gandit pentru tot ce se intampla cu romanii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • RUXANDRA CAROL: (16-5-2005 la 00:00)

    Lipsa totala de organizare este TIPICA. As fi fost ULUITA si PLACUT SURPRINSA daca ar fi fost BINE organizati!

    NU-mi dau seama daca un protest sau o „scrisoare” ar REZOLVA cu ceva problema..

    De aceea am emigrat si cu NU ma mai intorc…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.85.245.126