caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Gustul azimei

de (17-4-2011)
10 ecouri

Am scos de la comunitate porţia de azimă care se cuvine familiei noastre alcătuită din trei membri şi am aşezat în cămară cele şase cutii cubice, albastre, decorate cu simboluri pascale  şi litere ebraice, conţinând câte două duzini de foi de “maţes”, ambalate în folie de celofan. Deocamdată cutiile sunt ferecate şi nu le voi deschide decât după ce va fi trecut seara de Seder (Ajun de Pesah) şi voi fi consumat feliile de azimă prescrise de rânduiala acesteia.

Îmi place să adulmec aroma de aluat nedospit şi prăjit, să mângâi pe îndelete suprafaţa cu şiruri de denivelări care par a transmite un mesaj enigmatic, scris într-un Braille indescifrabil, să ascult pocnetul foii rupte şi să introduc între bucăţelele sfărâmate hreanul răzuit, rădăcina amară…Îmi place să urmăresc cu privirea firimiturile fine, ca nişte aripioare care se aştern pe faţa de masă sau în poala mea…

Cele două seri de Seder, din ajun şi din prima zi de Pesah, reunesc majoritatea evreilor clujeni în jurul meselor prelungi din sala joasă a cantinei comunităţii. Lumea se foieşte şi larma comesenilor acoperă adesea glasul monoton al bătrânilor care citesc Hagada (Cartea Ieşirii) în limba sacră, necunoscută pentru majoritatea covârşitoare a participanţilor. Din când în când, la îndemnul celor iniţiaţi, se consumă alimentele rituale (azima, cartoful înmuiat în apă sărată, hreanul răzuit, amestecul de nuci, mere şi vin, căruia i se spune “hroises” şi oul descojit, ale căror semnificaţii le aflăm de fiecare dată din răspunsurile date mezinului (copilul de acum câţiva ani, ajuns la vârsta adolescenţei şi rămas tot cel mai tânăr) la întrebarea tradiţională “Ma Niştana?”(Prin ce se deosebeşte seara aceasta de toate celelalte?)Se mănâncă azimă, în amintirea fugii din Egipt – când aluatul de pâine nu a avut timp să dospească şi s-a copt la soare, rădăcini amare care amintesc de amărăciunea sclaviei, mâncarea se înmoaie în apa sărată simbolizând lacrimile robiei şi fiecare evreu şede rezemat ca oamenii liberi şi nu chircit, precum robii.

Prima îmbucătură de azimă… Şi gustul ei, de fiecare dată altul…

Gustul azimei din copilărie, prezentă în fiecare primăvară în casa bunicilor mei adoptivi (o familie mixtă marcată de Holocaust, care mă primise de nepoată pe mine, orfană de bunicii pieriţi în Holocaust). O mâncare modestă ce preceda festinul pascal cu ouă înroşite în foi de ceapă, supă de miel cu tarhon şi beigli cu mac şi cu nucă. O mărunţeam în cafeaua de erzaţ cu lapte, imitându-l pe bunicul (evreu botezat) căruia aşa îi plăcea „pasca”. Habar nu aveam atunci de Pesah. Părinţii mei (supravieţuitori ai Holocaustului şi constructori idealişti ai noii epoci a egalităţii) nu-mi spuseseră nimic legat de religie. Despre paştele evreiesc am auzit prima oară în preajma paştelui românesc (sau poate a celui unguresc…) când cineva a remarcat în autobuz, pe o vreme ploioasă şi vântoasă: „Ce urât e afară, trebuie să fie paştele evreilor!” De atunci în fiecare an iscodesc semnele vremii şi mă rog în gând ca de Pesah să fie vreme frumoasă şi senină…

Gustul azimei din serile de Seder de la comunitate, în care Hagada era citită de bătrânii înţelepţi al căror număr se împuţina pe an ce trecea, dar – ca prin miracol – de fiecare dată se găsea măcar un bătrân cunoscător al Torei şi câţiva învăţăcei capabili să ne călăuzească paşii pe calea care reconstituie drumul eliberării noastre.

Gustul azimei de acasă, mestecată pe îndelete, în strădania de a-mi descâlci rădăcinile, cu gândul la frânturile din poveştile târzii ale mamei şi tatii despre Pesahul de demult, precedat de o curăţenie zdravănă pentru a înlătura orice firimitură de „hameţ” sau aluat dospit. Bunicii şi străbunicii mei verificau fiecare ungher întunecat al casei, cu lumânarea, pentru a fi siguri de curăţenia lor. Şi vasele de Pesah erau speciale, trecute printr-un ritual al curăţirii…Astăzi cutiile de azimă, importate din Anglia, împart cămara cu pâinea albă şi neagră şi cu cozonacul de Paşti – copt de soacra mea -într-un ecumenism desăvârşit.

Pesah în vreme de război

În timpul războiului, sala cantinei rituale de astăzi era o anexă a fabricii de azimă din Cluj. La mijlocul lunii martie 1944, după ocuparea Ungariei de trupele germane, fabrica era în plină activitate pentru că se apropia Pesahul şi trebuia produsă azimă îndestulătoare pentru cei 18.000 de evrei clujeni şi din împrejurimi. În anul acela sărbătoarea de Pesah  cădea între 8 şi 14 aprilie. În 27 martie trupele germane (care ocupaseră Ungaria în 19 martie) şi-au instalat statul major la Cluj şi de a doua zi a început avalanşa de măsuri, din ce în ce mai aspre, care vizau populaţia evreiască. Zi de zi se afişau alte şi alte ordine, ca de pildă:

– Evreii sunt obligaţi să predea lista completă a averii, bani, bijuterii, covoare, neavând dreptul să posede mai mult de 1500 de pengő şi verigheta.

– Evreilor le este interzisă călătoria cu trenul.

– Evreilor le este interzis să posede aparate de radio.

– Intelectualii evrei trebuie concediaţi.

– Evreii au dreptul să iasă la cumpărături numai după amiaza întreorele 16.00 şi 17.00.

– Evreii nu-şi pot părăsi domiciliul de la ora 18.00 seara până a doua zi la ora 11.00.

În 28 aprilie a apărut primul zvon privind ghetoizarea evreilor clujeni. În 3 mai 1944 a început scoaterea evreilor din locuinţe, deposedarea de toate bunurile şi transportarea în ghetoul instalat în şurile fabricii de cărămizi, din afara oraşului. După câteva săptămâni de privaţiuni şi torturi, cei  18.000 evreii au fost îmbarcaţi în vagoanele de marfă cu destinaţia Auschwitz.

Muşcând din azimă, mestecând rădăcinile amare şi înmuind cartofii în apa sărată, gândul mă duce la evreii martiri, robii lagărelor naziste de concentrare şi exterminare

Şi de pace

Făina de azimă obţinută prin mărunţirea foilor se foloseşte în locul făinii obişnuite, a grişului sau pesmeţilor, produse interzise în cele opt zile de Pesah. Cele mai delicioase găluşte din făină de azimă le-am mâncat, acum câţiva ani, în mijlocul evreilor din Petroşani (vreo douăzeci la număr: ingineri, medici, profesori şi un miner – preşedintele comunităţii – precum şi doi copii), într-o primăvară în care ninsoarea se aşternuse peste florile de cireş. În bucătărioara sediului comunităţii femeile descojeau şi tocau nucile pentru compoziţia „hroisesului”, reamintind copiilor că acest amestec de mere, nuci şi vin simbolizează lutul din care sclavii evrei făceau cărămizile pentru clădirile egiptenilor. Într-o oală mare fierbea supa de carne cu găluşte, din care mi-au dat şi mie să gust. Pe masa întinsă în sala mare, care servea şi de sinagogă, se aşezaseră farfuriile cu ouă, rădăcini amare şi cartofi descojiţi. Vinul şi pachetele cu azimă aşteptau nedeschise ritualul de Seder. Avea să fie celebrat de cel mai vârstnic şi înţelept comesean care era în acelaşi timp şi …primarul oraşului. Edilul trecut de şaptezeci de ani căuta cu frenezie soluţii de supravieţuire pentru oraşul minier vlăguit de disponibilizări şi stigmatizat în urma mineriadelor.

Îmbucătura de azimă, asemenea ciobului de hologramă, reflectă toată istoria poporului meu.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Andrei Klein: (18-4-2011 la 04:38)

    Draga Julia,
    astazi este seara de SEDER asa ca articolul tau a venit la timp sa-mi aminteasca de copilaria mea.
    Citez: „Părinţii mei (supravieţuitori ai Holocaustului şi constructori idealişti ai noii epoci a egalităţii) nu-mi spuseseră nimic legat de religie”, este exact ce s-a intamplat si cu mine. Cu diferenta ca eu insusi sunt supravietuitor ( nascut in lagar)
    Impartasesc multe din amintirile tale de copil. Parintii nu au vrut sau nu prea au avut timp sa ma invete acele frumoase texte din HAGADA DE PESACH. Invidiam acei copii care cu multa pasiune stiau sa-l povesteasca…….
    Mi-a placut articolul si prin compozitie dar si prin mesajul transmis.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Tivadar Mircea: (18-4-2011 la 08:56)

    Sarbatori fericite,cu sanatate si pace in suflete !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mike: (18-4-2011 la 12:32)

    Articolul mi se pare remarcabil si tulburator.
    In contextul creat de apropierea Pastilor/Pesah autoarea retraieste virtual istoria familiei sale si in general istoria evreilor ardeleni, fapt declansat de simpla vedere a azimei. Autoarea este o persoana formata la intretaierea mai multor culturi si a asimilat din acestea elemente esentiale din moment ce vorbeste bine vre-o cinci limbi. Cu toate acestea in momentul de revelatiei, la simpla vedere a azimei, are sentimentu ca este fundamental evreica si postuleaza asta intr-un mod tuburator: „Imbucatura de azimă, asemenea ciobului de hologramă, reflectă toată istoria poporului meu.”

    Procesul de introspectie identitara al autoarei ma duce cu gandul la „realitatea” in care traim. Spunem cu emfaza „suntem cetateni europeni” dar exista vre-un simboul care sa ne aminteasca asta la simpla vedere sau atingere? Ce simbol ne-ar putea spune: „aceasta reflectă toată istoria Europei”?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (18-4-2011 la 17:20)

    Sa faci candva un film Andrea, cu toate aceste imagini care se deruleaza intre momentul in care o persoana adulta atinge cu limba foaia de azima si momentul in care incepe sa o mestece. O fractiune de secunda in care an de an istoria nu doar se reflecta, dar chiar se repeta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • yacov Fliegmann: (19-4-2011 la 01:18)

    Am citit cu lacrimi in ochi si ca sa pot citi in continuare trebuia sa-mi sterg lacrimi izbucnite .
    Articolul scris vine din adancul inimei si atinge pe toti acei care au trait in aceasta epoca neuitata.
    Si cum scrie in Hagada sa nu uitam ca in toate secolele anteriore ale istori au fost regi, despoti si dictatori, cari au vrut sa nimiceasca poporul evreu, dar marele D-zeu ne-a salvat din ghearele lori!!!!
    Aceasta este realitatea cruda si in epoca nostre !!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Yael Gross: (19-4-2011 la 08:53)

    Andrea,iti multumim pentru cuvintele frumoase cu care ai redat si altora atat semnificatia sarbatorii noastre de Pesah, cat si istoria evreilor clujeni care au plecat spre Holocaust si nu au revenit printre noi.
    HAG PESAH SAMEAH .

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Roxana Duma: (20-4-2011 la 13:08)

    Multumesc pentru articol,imi place mult, mi se pare remarcabil!
    HAG PESAH SAMEAH!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • wanda lucaciu: (20-4-2011 la 14:17)

    Nu inteleg dece Mike considera articolul Andreei , tulburator. Fiecare persoana are dreptul sa-si exprime sentimentele chiar daca vorbeste” vre-o cinci limbi”. Ce legatura au cele cinci limbi care le vorbeste Andrea cu faptul ca ea considera azima ca “toata” istoria iudaica?
    Nici eu nu consider azima a fiind “toata” istoria evreilor, asa cum nu consider ca Holocaustul este “toata” istoria Europei, sau racismul din Statele Unite este “toata” istoria americanilor. Totusi, cele doua exemple sunt foarte importante in istoria Europei sau ale SUA. Azima este foarte importanta ca symbol al iudaismului.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Shlomo Karpeles: (21-4-2011 la 05:35)

    Fiecare familie cu povestea ei.Nu stiu daca sunt doua familii cu aceasi amintiri.Si eu ca copil inainte cu saizeci de ani, ne duceam la bunicul meu , (si el casatorit a doua oara dupa razboi ) unde sedeam familia copii bunicii si noi , si ascultam SEDERUL . Eu adormeam , ma luau acasa pe spinare din strada Traian , la strada Paris, si dupa o saptamina primeam mingea pentru AFICOMAN. Anul acesta eu trebuie sa cumpar nepotilor PLAYMOBILE, BARBY , si alte jucarii dupa lista care o sa primesc.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Rodica Eizikovits: (9-5-2011 la 05:44)

    Andrea, de acesta data, mai mult ca oricand, ai inmuiat penita in cerneala sufletului. Atatea aspecte atinse si totul intr-un ansamblu bine echilibrat.

    M-am delectat citind, merci pentru asa o placere,
    Rodica

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
100.24.122.228