caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Romania



 

Cum ne-am dat cu fregata pe după cireş

de (3-4-2011)

Zilele acestea m-a lovit aşa, ca o viziune, imaginea bieţilor marinari de pe fregata Regele Ferdinand, care freacă puntea, de zor, pregătind vasul pentru misiunea de patrulare, din largul coastelor libiene, în care preşedintele Băsescu a anunţat că îi va trimite. Mai au vreo 20 de zile şi pleacă la război. De fapt, în patrulare. Deşi, problema are gravitatea ei, am surâs înţelegător. Fiind eu un suflet milos şi un pacifist convins, nu pot să nu mă bucur pentru ei, că n-au ajuns în focul luptei şi, posibil, să nici nu ajungă. Pe de altă parte amuzamentul meu vine şi din faptul că noi, românii, prin reprezentantul nostru de frunte, preşedintele Traian Băsescu, am fentat, sau credem că am fentat din nou războiul. După ce s-a bâlbâit vreme de o săptămână, în ce priveşte poziţia României, faţă de războiul din Libia, Băsescu a anunţat, în 22 martie, că vom trimite şi noi o navă în zona de conflict. Oare, nu era mai simplu să facem ca polonezii, să condamnăm de la început războiul lui Gaddafi, împotriva propriului popor, dar să recunoaştem că nu avem mijloace să participăm la luptă? Nu, Băsescu a considerat că trebuie să ne dăm pe după cireş, chiar dacă cireşul e subţire, că, aşa, poate nu ne observă nimeni. Apoi, la momentul oportun, hop, şi noi din spatele cireşului, gata de luptă! Dar, nu chiar acum. Nava trebuie să se pregătească de patrulare timp de 30 de zile! Cum spuneam, deşi situaţia este dramatică, te umflă râsul. Când francezii, respectiv americanii au hotărât că avioanele intră în luptă, peste câteva ore erau pe cerul Libiei. Asta e, ei şi-au lustruit avioanele din timp. Ce să facem dacă războiul ne-a prins nepregătiţi, cu puntea nefrecată!? Mai avem o lună de lucru şi, pac, la resboiu! Până atunci se pot întâmpla multe.

Acuma, nu cred că-şi închipuie cineva că fregata era chiar aşa de ruginită. Problema era să facem cumva că să arătăm lumii că ne-am luat avânt, dar ceva neprevăzut ne ţine, deocamdată pe loc. Cam cum făcea şoricelul supărat pe elefant, care răcnea furios: Să mă ţină cineva că-l omor! Puah, povestea asta îmi aduce aminte de bancul acela şi mai sugestiv: Un american, un rus şi un român au fost capturaţi de canibali, în Africa. Canibalii le-au spus că-i eliberează dacă plătesc 100 de dolari (ştiţi, pentru ei înseamnă mult). În caz că n-au bani, vor fi eliberaţi dacă suportă 100 de bice pe spate sau dacă mănâncă o găleată cu rahat. Americanul a plătit pe loc, rusul a îndurat bicele pe spate, dar românul a ales să mănânce rahatul. După o jumătate de găleată i s-a făcut rău şi a cerut să fie biciuit. După 50 de bice n-a mai suportat şi a scos din buzunar 100 de dolari. Na, mă, …vă …, ce credeaţi că n-am 100 de dolari?!
Dincolo de amuzament, cert este că datorită bravului nostru preşedinte, iar am început cu găleata.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.197.24