caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Comunitatea virtuală ACUM

de (27-3-2011)
9 ecouri

Dacă există printre cititorii revistei ACUM persoane interesate de o oportunitate de a ne „demasca”, le-o ofer astăzi.

Într-un limbaj cât se poate de decent si documentat pe baza unor materiale apărute în revistă, cu citatele corespunzătoare, dovediţi-ne că nu suntem ceea ce pretindem că suntem sau că schimbăm esenţa regulilor jocului pe parcurs, de aşa natură încât să fim mereu în avantaj, cu orice preţ. Atenţie la context. Vom publica aceste demonstraţii, vom explica, ne vom cere scuzele de rigoare dacă este cazul, arătând unde este eroarea (dv. sau a noastră) şi unde este faţa noastră cea adevărată.

„Faţa noastră cea adevărată”? „Regulile jocului”? Care este? Care sunt?
Poate e un prilej să le trecem în revistă din nou, în acest început de primăvară.

Până la proba contrarie, ACUM este un joc.
Un joc rezervat adulţilor în măsură să exprime idei proprii şi să vină în contact cu ideile exprimate de alţii într-un spaţiu virtual care nu implică simultaneitate în comunicare şi nici nu obligă la prezenţă în acelaşi loc. Regulile jocului se presupun, în ultimă instanţă, a crea şi ceea ce am numit faţa noastră cea adevărată – nu pentru că ne propunem să aducem mentalităţi la acelaşi numitor, ci pentru că ne aşteptăm ca mica noastră comunitate virtuală să fie de fapt alcătuită din persoane care gândesc din start în jurul unui numitor comun. Pentru ei scriem, pentru ei citim, ei ne scriu, ei ne citesc. Acceptăm şi idei din afara cercului nostru (voi reveni imediat la acest cerc) dar depinde foarte mult de tonul si intenţia cu care sunt prezentate. Dacă sunt prezentate ca o „marfă” pe o piaţă liberă şi dezbătute prin ecouri cu detaşarea necesară unui joc, acestea îşi găsesc locul în discuţiile noastre. Prezentate ca adevăruri ultimative sau ca sămânţă de dispute neacademice, primesc eticheta „Gunoi” şi sunt degrabă aruncate la coş. Din păcate decizia la acest nivel nu este populară, ea aparţine editorilor (suntem o revistă, nu un blog) chiar dacă şi autorii şi editorii sunt voluntari. Comentariile sunt, şi ele, moderate.

Editorii sunt cei care alcătuiesc „cercul” la care mă refeream cu puţin înainte. Ei nu sunt rude, parteneri de afaceri, angajaţi sau persoane şantajate de Redactorul Şef, Directorul revistei, Secretarul General de Redacţie, Webmasterul sau asemenea. În realitate ei nu pot fi nici angajaţi nici demişi. Cum poţi angaja sau demite pe cineva care prin activitate voluntară aspiră să pună în practică nişte valori în care crede iar pentru aceasta se alătură unei comunităţi care crede în aceleaşi valori? (Am descris pe larg aceste valori într-un articol publicat anul trecut: http://www.acum.tv/articol/14063). Simplu: nu-i poţi nici angaja, nici demite. Îi accepţi cu gratitudine şi te bucuri să faci parte din acelaşi grup cu ei. De fapt aceasta este miza şi finalitatea jocului ACUM: acel feedback care face bine la creier, întărindu-i convingerea că nu este singular, că există cel puţin o perspectivă din care el, creierul tău, aparţine normalităţii. Îar când această perspectivă se vede din poziţia altor persoane care duc vieţi normale, au familii, au prieteni, au succes, sunt sănătoşi atât cât depinde de ei, jocul însuşi încetează de a fi un joc gratuit, pentru că te face să zâmbeşti şi să te simţi bine. Iar zâmbetul prelungeşte viaţa, e dovedit.

Aşadar, tot batem monedă pe faptul că toţi suntem voluntari la ACUM, iar dintr-o dată vin şi vă spun că nu e chiar aşa. Suntem plătiţi, dragi cititori şi autori, în valuta forte a sentimentului că facem parte dintr-o elită. Pe care tot noi o creăm. În care tot noi ne creăm o poziţie în timp, prin constanţa principiilor şi valorilor pe care le propunem şi le practicăm. Din care singuri ne eliminăm. Ei bine, nu sunt multe instituţii pe lumea asta care plătesc în acestă valută…

Poate se înţelege, o dată în plus, din aceste câteva rânduri, de ce nu ne propunem să fim în competiţie cu alte publicaţii de presă. Măcar şi pentru faptul că nu suntem destul de mulţi pentru a avea destule informaţii sau opinii calde şi competente despre ceea ce se întâmplă important în lumea din jurul nostru. ACUM aparţine comunicării publice aflate la nivel de proto-presă: nu este nici mică bârfă, nici mare presă. Poate deveni una sau alta sau poate rămâne la acelaşi nivel: nu este rolul nostru, al celor care ne ocupăm în prezent de ACUM să decidem asta. Depinde de succesul sau insuccesul acestor concepte abstracte pe care le numim VALORI. Le vor accepta mai mulţi, vom avea mai mult succes. Invers, mai puţin. Şi într-un caz şi în celâlalt putem supravieţui cel puţin ca grup şi ca prieteni. Nu sunt multe instituţii pe lumea asta care plătesc în prietenie

Tehnic suntem pregătiţi să funcţionăm şi să ne dezvoltăm ca orice mare publicaţie din lume. Din punctul de vedere al conţinutului însă, suntem ceea ce spuneam mai sus. Iar modul „natural” în care am ales să creştem, fără autopromovare, fără preluări de materiale, fără a aborda în mod programatic subiecte „sexy” (desigur, acestea sunt bine venite dacă oricare dintre autorii noştri doresc să scrie despre subiecte speciale sau „fierbinţi”) are dezavantajul, în lumea în care trăim, smucită în toate direcţiile de marketing şi trucuri psiho-comerciale, de a fi foarte lent. Şi, desigur, avantajul de a nu da faliment peste noapte. Nu se poate transforma într-o „bulă” pentru că trăieşte la nivelul mijloacelor proprii, nu din înprumuturi şi promisiuni.

Dar vrem noi oare să funcţionăm ca o mare presă şi să nu fim şi plătiţi pentru asta? Mă îndoiesc, ar fi complet contra naturii şi chiar împotriva propriilor noastre principii. Aşadar, până la noi stari de fapt, posibile prin creştere organică, vom scrie şi veţi scrie când simţiţi că aveţi de spus ceva şi sunteţi şi dispuşi să dialogaţi pe tema respectivă dacă sunteţi întrebaţi câte ceva de către cititori sau alţi autori. Vom fi şi veţi fi citiţi cu aceeaşi ocazie.

Postaţi singuri, susţineţi-vă ideile, participaţi la această comunicare pentru a primi cecul întreg al valutei numită stimă faţă de sine.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Alex: (28-3-2011 la 01:34)

    Buna ziua,

    Am postat de cateva ori la anumite posturi. Am folosit limbaj adecvat, am fost in tema cu ceea ce se vorbeste si chiar prea respectuos fata de cum anumiti autori ai dumneavoastra ar merita. Domnul P.C. m-a jignit spunand vorbe total deplasate si neadavarate despre parintii mei, pe care de altfel nu ii cunoaste. Remarc lipsa de obiectivitate in multe posturi, si axarea pe o singura directie, necorespunzatoare jurnalismului. Studiez controverse istorice si stiu sigur ca o lucrare/articol de calitate ia toate variantele in calcul si formuleaza o concluzie, personala, bazata pe o documentare cel putin „de suprafata”(asta daca vreti sa ramaneti pe o singura traiectorie).

    Ar trebui sa stabiliti cu cititorii o relatie de respect reciproc, ca revista dumneavoastra sa formeze un mediu stiintific. Imi lasa impresia ca este doar o asociere de persoane care se cunosc intre ei, care se invita reciproc si la fiecare afirmatie, dau toti din cap ca „da, asa e”. Nu are nici un „farmec”, fara dezbateri deschise si pareri diverse.Nu sunt singurul care crede asta. In alte „medii” sunteti priviti la fel, si trebuie doar sa dati o cautare pe internet.
    Referitor la eticheta „gunoi”. Trebuie sa ma refer inainte de discutie, sa numesc lucrari si pozitita care o ocup, ca sa fiu „considerat”?
    Daca va uitati un pic in istoriem la inceput de secol 20 dati de asa zisa „Lemberger Moderne”. Este vorba de mediul cultural din L’vov, fosta Polonie. Orasul a cunoscut un mare avand cultural prin interactiunea parerilor si dezbateri, uneori chiar aprinse, intre cercetatori, profesori, etc. Era un oras relativ mic, oamenii de stiinta aveau localul lor, si intre pahare se discuta numai „stiinta” de toate felurile.
    Ar fi bine sa fie mai „prietenos”. „jovial”. De ce domnul P.C. ma eticheteaza imediat cand am adus in discutie anumite evenimente legate de anexarea Basarabiei din 1940 la U.R.S.S., de altfel intamplari mentionate de ccarturari ca N. Iorga si Paul Goma. Plus argumentul personal, „conturat” in urma unei discutii cu un batran de 90 de anim basarabean, care a luat parte la evenimente, fiind jandarm, fara nici o simpatie de dreapta – dimpotriva chiar” „Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e când afli că şi nebunii au uneori dreptate”- Winston Chruchill. Domnul de mai sus cita de asmeni pe Churchill. Mi s-a „orodnat”, desi ar fi fost bine sa imi fie recomandat, sa nu dezgrop Deyir Yassin. E, ceva de actualitate : http://whatreallyhappened.com/IMAGES/GazaHolo/index.html„. Indirect ma adresez aceluiasi P.C., dar fiind o publicatie unilaterala, cred ca nu conteaza unde postez.Sau? Pentru domnia sa, sa aiba un ton calm si pe langa exprimarea, evident citita, sa arate si suflet, egal daca ii prin respect, deschidere sau amabilitate. Pentru revista in general, pentru ca din ce inteleg din post se cere un anume feedback, slab, cu anumite exceptii care tin strict de autori, si nu de vizunea de ansamblu. Schimbati exclusivismul cu deschidere si veti avea mai mult de castigat. ACUM.tv ii un monument de aroganta, in momentul de fata. Numai bine!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (28-3-2011 la 03:54)

    Iată ce posta „Alex” alias „Alexandru Firus” acum vreo șase luni:

    Sunt adept al miscarii legionare.Dumneavoastra probabil aderati la ceva. Dar nu cred ca ne-am aseza la aceeasi masa. Nu sunt anti-semit. Imi plac evrei non-sionisti. Imi place si Roessler. Dar nu imi plac Kissinger, Rockefeller, Eli Wiesel.Si pe Shimon Perez l-as umple de pasta de tomate daca l-as vedea.Nu zic T.L.C.! Mi se pare depasita. Dar pot sa inchei cu Pentru Dumnezeu, Neam si Tara! si ma gandesc ca ati fi de acord macar cu atat.

    Acest pasaj explică de ce opiniile extremistului de dreapta legionaroid Alex/Alexandru Firus merită să fie redirecționate într-un singur loc – la gunoi. Asta pentru că mi s-a adresat direct. Iar dacă insistă, pot aduce și alte citate din domnia sa care arată că este un extremist ordinar care caută cu disperare recunoaștere, dar în schimb nu merită decât să fie ținut în șuturi virtuale.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Zvi Lucasevici: (29-3-2011 la 08:34)

    Sunt israelian. Pot prezenta lucruri legate de Israel, pe care le cunosc mai bine, desi sunt cunoscute si in lume, dar nu totdeauna vazute in adevarata lor lumina.
    D-l Alex nu se prezinta ca antisemit ci ca anti-sionist; asta aminteste de „iudeo-comunistii” si „capitalistii (evrei)” care reprezentau esenta raului pentru anumite ideologii in trecut; nu evreii insisi.
    D-l Alex a introdus „in treacat” un link care pune in paralel imagini din lagarele de concentrare naziste cu imagini (unele fabricate) dela granita fasiei Gaza. Probabil d-l Alex nu stie (sau nu vrea sa stie) ca dintre arabii palestinieni unii au comis crime teroriste ingrozitoare (daca erau contra unor evrei „sionisti”, poate e permis…) si statul Israel n-a putut sa-si apere cetatenii altfel decat introducand limitari de circulatie, ziduri si sarma ghimpata. Ocupatia in regiunea Gaza a fost terminata neconditionat si blocada regiunii a fost initiata numai ca reactie la actiunile dusmanoase ale organizatiilor teroriste (lansarea de rachete asupra populatiei civile, care pana la urma au necesitat o campanie militara). A nu se uita deasemenea ca teroristii au „bunul obicei” sa se apere operand din mijlocul populatiei nevinovate, astfel incat atacarea lor sa se soldeze cu victime care pot fi utilizate propagandistic…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (29-3-2011 la 08:48)

    Domnule Lucasevici, în zadar încercați să discutați rațional cu acest Alex/Alexandru Firus. Faptul că se declară simpatizant legionar face incompatibilă orice discuție rațională cu el. Iată un fragment de text dintr-un email pe care mi l-a trimis acest sfertodoct agramat, negaționist al Holocaustului și potențial criminal genocidar:

    Legionarismul e caracterizat prin anti-semitism, ura de rasa, de religie. Asa zisul anti-semitism romanesc a plecat pur si simplu , dintr-o frustrare a multor romani, canalizata in actiuni si discurs de catre Miscarea Legionara si nu numai. Nemultumirea era legata de privilegiile absurde de care se bucura comunitatea evreiasca, care, stiti prea bine, domina economia si politica pentru propriul sau interes. Miscarea era mai aspra de fapt cu asa zisii „jidoviti”,politicienii corupti, care au fost si obiectul asasinatelor. Nici un evreu omorat de legionari. Nu exista consemnari la nici un tribunal despre acest lucru. Dar dumneavoastra va ghidati oricum dupa raportul Eli Wiesel. Incidentul de la abator a fost negat de Emil Cristescu insasi si nimeni la abator nu vazuse nimic, iar pogromul de la Iasi, greu de crezut, nu a plecat din ordinul nici unui Horia Sima ci a lui Antonescu. Au fost si „elemente reactionare fascist-soviniste” in cadrul Legiunii.Nu toti legionarii erau oameni de calitate. Foarte multi agenti NKVD erau „legionari”.

    Nu sunt de acord sa ofensezi sau sa agresezi fizic o persoana doar ca este evreu. Sunt oamenii ca si noi.Dar unii dintre ei au acel ceva, trasatura evreiasca de caracter, prin care singuri isi atrag acuzele. Am avut un profesor la facultate evreu. Un om de admirat. Nu generalizati. Vasile Marin, eroul legionar din Spania, a avut nevasta ovreica.V-am mai spus. Imi place anumiti evrei, pe unii ii detest si daca as avea ocazia si puterea i-as extermina, dupa cum l-as extermina si Kim Il Sung sau la vremea lui pe Pol Pot. Cum si dumneavoastra ati extermina orice legionar si pe mine de altfel.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Zvi Lucasevici: (30-3-2011 la 09:50)

    Domnule Clej, sunt unul dintre cititorii revistei Acum si ma bucur ca dupa renuntarea la activitatea permanenta ca redactor va mai putem vedea intervenind in ecouri.
    Cu toate ca uneori am avut reticente fata de limbajul dv., ca fiind agresiv in anumite cazuri, incep sa inteleg ca a indeparta pe cei care otravesc atmosfera schimbului de opinii prin “opinii” extremiste si prin opacitate la argumente si fapte (daca nu pot fi folosite de ei) nu e posibil fara mijloace “dure”.
    Interventia mea nu a intentionat sa-l convinga pe dl. Alex ci doar sa nu lase sa pluteasca fara raspuns acel link lansat de el si prezentat ca un “fapt de actualitate”
    – caci a patruns prin filtrul revistei.
    Terminand cu subiectul d-lui Alex, vreau sa-mi exprim parerea, de fapt acceptul total, cu continutul articolului d-lui Maier; astfel ma astept sa se comporte in continuare revista Acum si ii doresc succes. Nu ideea de “elita” imi atrage acordul, asi dori ca linia de conduita a revistei sa corespunda parerii maselor de oameni de cultura romana, ci respectul fata de VALORI.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (30-3-2011 la 10:55)

    Stimate domnule Lucasevici,

    Am dat un răspuns acestui moron legionaroid pentru că mi s-a adresat direct și pentru că îi cunosc opiniile mai bine decât le cunoaște un cititor neavizat ca dumneavoastră. Acesta este tipul de individ care ar fi ucis evrei cu sânge rece în perioada 1940 – 1944 pentru că, așa cum singur declară, i-ar extermina și acum. E posibil să fie un puști oligofren care vrea să se dea mare, dar e poate și un individ matur (ca vârstă) spălat pe creier și fanatizat de siturile extremiste neo-naziste care se găsesc cu duiumul pe internet.

    Mă bucur că ați ajuns la concluzia că astfel de oameni nu pot fi tratați decât cu duritate, așa cum merită tratat orice extremist, fie el fascist, comunist, fanatic religios sau de orice natură. S-a văzut ce se poate întâmpla dacă sunt subapreciați.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Matei Mircioane: (31-3-2011 la 03:04)

    Domnul Petru Clej are, printre altele, doua calitati care se imbina in mod paradoxal. Este si nesuferit si simpatic, in acelasi timp. As bea o bere cu el.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (31-3-2011 la 03:22)

    Domnule Mircioane, ăsta e cumva un comentariu la articolul lui Ștefan? Și ca să vă dezamăgesc, nu beau alcool și nu-mi place să stau la masă cu persoane necunoscute care se dau „băieți simpatici” și vor să se tragă de șireturi cu mine.

    P.S. Rog retineti: nu sunt eu subiectul acestui articol. Cine doreste sa comenteze despre mine – off-topic deci – imi poate scrie pe adresa petru.clej@gmail.com.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Matei Mircioane: (1-4-2011 la 09:50)

    Quod erat demonstrandum!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.226.248.180