Iura Roşca este un om suferind. Aşa rezultă din cererea de chemare în judecată, semnată de el, prin care cere să-i alinăm „gravele suferinţe morale” cu 900 mii de lei. Abia acum realizăm că fratele Iura se află într-o stare de permanentă suferinţă morală. Puţini sunt acei care ştiu că Iura nu e om rău. El de fapt e un om-înger, un serafim-heruvim cu două aripioare bătute cu polen creştin şi pulbere democrată. Unii zic că aceste aripioare sunt de fapt două pistoale de care nu se desparte nici în aşternut. Insinuări, propagandă rusească pentru a discredita cel mai important lider creştin-democr-r-r-rat-ta-ta-ta! din estul Europei!
Acest om-înger-serafim-heruvim cu zâmbet blajin-creştin şi cu ochii înlăcrimaţi de norocul de a fi român, nu a atins pe nimeni în viaţa sa măcar cu o floare. E adevărat, falşii amici ai democraţiei creştine susţin că Suferindul i-a atins pe mai mulţi, şi nu cu o floare, ci cu pumnişorii lui creştini şi democraţi. Presa anti-VOROŞCA care ciuguleşte din palmele mafiei ruseşti, a scris (provocându-i grave suferinţe morale) că Suferindul, din când în când, neavând la îndemână vreo floare, utiliza pumnii din dotare, în numele interesului naţional, desigur! Cică i-a umplut de sânge pe nişte colegi de partid în chiar sediul Frontului (azi, zice-se, proprietate personală a Suferindului), după care a trecut prin grave suferinţe morale. Aceeaşi presă a mai scris (provocându-i grave suferinţe morale) că a pumnit-o niţel pe fosta lui colegă, Natalia Pascal, că i-a bocănit amical pe nişte poliţişti ş.a. Vă daţi seama, aşadar, „prin câte grave suferinţe morale” i-a fost dat să treacă numai pe linia pumnelelor!
Dar au mai fost şi alte grave suferinţe morale, legate direct de actul politic: a suferit grav moral când a demis guvernul proeuropean Sturza, când a votat împreună cu comuniştii dizolvarea parlamentului, când a editat „Falşii amici ai PPCD”, iar mai târziu – „Cartea neagră a corupţiei”. A suferit grav moral când i-a refuzat lui Ilaşcu să ia cuvântul la un miting, la fel de grav a suferit moral când, ajungând deputat pe ghebul lui M. Snegur, l-a făcut apoi albie de porci.
Şi astăzi „gravele suferinţe morale” ale Suferindului continuă. De data aceasta, călăul lui moral a devenit ziarul TIMPUL, care şi-a permis să republice un fragmenţel din „Cartea Neagră a Trădării” despre O. Serebrian şi să-l întrebe, cuviincios şi amical, „care-i adevărul despre acest om”? Noi n-am îndrăznit să-l acuzăm de ceva, noi nu am afirmat că „Roşca a scris aceste rânduri”, ci i le-am atribuit moral lui – şi ştim de ce! – întrebându-l: unde-i adevărul? Noi nici n-am bănuit că o asemenea întrebare poate să-i provoace lui Iura „grave suferinţe morale”, de tocmai 900 mii lei! Ne pare rău.
Sincer ne pare rău să vedem omul cum se chinuieşte „în grave suferinţe morale”. Numai că ni se par cam neobişnuite aceste suferinţe, deoarece, pentru a se izbăvi de ele, Suferindul nu se adresează medicului, ci judecătorului… Şi încă ceva foarte ciudat: ca să-şi aline suferinţele, el are nevoie nu de medicamente, ci de bani. Şi de mulţi bani! Şi unde poate găsi Suferindul bani dacă nu la redacţiile unor ziare care-l deranjează moral? (Că doar nu avea să ieie de la ruşi, ca să facă revoluţie!)
Azi, Suferindul e la putere, stă în prezidiul parlamentului ca cazacul pe cal. El azi e mare, domnilor! iar noi, pigmeii-mititeii, nici nu ne dăm seama de măreţia lui. E aproape un profet, cum scria unul la un ziar. Doamne, ce simbol lirico-mistic al suferinţei creştine şi democrate!.. De jur-împrejur – hău şi beznă, neant şi cosmos, viermi-pigmei şi în acest imperiu fără începuturi şi sfârşituri – El, Suferindul, Iura Profetul – un sâmbure de lumină creştină suferindă ce abia mai pâlpâie în seul unei lumi ce nu se poate raporta moral la grila… – vezi mai departe „Maxima” de la NIT.
Nu e simplu, deloc nu e simplu să suferi moral când treci brusc de la unionism la comunism. Indubitabil, atare tranziţie s-ar produce mai uşor dacă nu ar fi vreo două ziare care îşi permit să pună la îndoială sinceritatea Suferindului.
Aşadar, Baroane, vrei 900 de mii ca să-ţi alini „gravele suferinţe morale”? Ne vom judeca, Iuri Ivanovici! Dacă pierdem aici, mergem în Europa, dacă pierdem şi în Europa, ne vom judecată în ceruri. Iaca acolo, Iura, să ştii că n-o să poţi amăgi pe nimeni. O să te înşface îngerii de barbă şi o să te ducă în faţa Domnului Dumnezeu ca să te judece pentru toate câte le-ai făptuit în viaţa ta pe acest pământ rătăcitor şi păcătos. Fii sigur, acolo, Sus, puterile sunt strict separate, nu ca la Chişinău, şi Dumnezeu nu se lasă influenţat de sfinţi.
P.S. În unul din editorialele mele am făcut următoarea afirmaţie, citez: „Având în mâna sa puterea, acest om devine periculos pentru societate”. Din păcate, am avut dreptate. Un politician care se răfuieşte astfel cu presa este periculos pentru o societate democratică, deschisă, pluralistă care doreşte să se racordeze la valorile europene. Un principiu fundamental al civilizaţiei europene e libertatea de expresie. Dacă eşti persoană publică – asumă-ţi şi „gravele suferinţe morale” provocate de presă. Nu te ascunde în dosul unor paragrafe dintr-o lege strâmbă făcută de suferinzi ca să-i apere tot pe suferinzi.
P.P.S. Şi mai scrie Suferindul: „La examinarea acţiunii, rog instanţa de judecată să ţină cont şi de faptul că respectiva publicaţie este distribuită pe întreg teritoriul ţării”. Ţii minte, Iura, când te revoltai şi nu admiteai utilizarea termenului „ţară” pentru R. Moldova? Ce s-a întâmplat? Acum se poate, da? Îmi imaginez ce grave suferinţe morale îl chinuiesc pe un om când trece de la Ţară (cu „Ţ” mare), la „ţară” (cu „ţ” mic), în care şi bugetul e mai mic…
Pentru un „ţ” mic, 900 de mii nu mai pare o sumă atât de mare…