Anul acesta, după cum ştiţi sau nu ştiţi, Paştele catolic a fost sarbatorit cu o lună de zile mai devreme decât cel ortodox.
Am avut şansa de a mă bucura alături de fiul meu cel mare de acest eveniment, în Germania , la “oma”, cum spune piciul meu.
Cu toate că am plecat cu gândul că ” Paştele meu” este la începutul lunii Mai, că nu voi simţi acest eveniment decât aici, în România alături de neamul meu românesc, mare mi-a fost surpriza, atunci când, ajunsă pe meleagurile Germaniei, alături de cei care erau în „Săptămâna Patimilor”, m-am integrat foarte repede, iar acest lucru datorită spiritului de Paşte, pe care aceşti oameni „cu sânge rece”- cum spun unii, ştiu a-l pune în valoare şi în evidenţă.
Cum? Simplu, aş putea spune!
În primul rând, aranjamentele stradale, cele din vitrine, dar nu în ultimul rând iepuraşii de dimensiuni mici şi mari ce defilau pe stradă şi minunatele fântâni, decorate cu sute, poate mii de ouă şi diverse ornamente.
În ajunul Paştelui, stăteam liniştită în faţa televizorului, când, deodată am auzit voci afară, care cântau. Eram mirată, uimită, ştiind că aşa ceva se practică la noi, de Crăciun, acum fiind Paştele.
Am deschis fereastra, iar pe stradă erau zeci de copii, care mai de care mai frumos îmbrăcaţi. Purtau cu ei o cruce mare şi cântau, având în mâini lumânări aprinse.
Era o imagine de vis! Trebuie să recunosc că m-au sensibilizat suficient de mult, încât mi-au dat lacrimile…
Fără să vreau, m-am integrat în sărbătoarea lor de Paşte, m-am bucurat de această înviere a lui Iisus, ce e drept, anticipată, având în vedere că până la „Paştele nostru” mai este destul timp…
Aşa cum scriam şi în ultima mea carte, ce am lansat-o acum câteva săptămâni, „această sărbătoare o consider ca fiind cea mai semnificativă zi a anului, deoarece, datorită acestei zile am obţinut viaţa veşnică, adică, viaţa de dincolo de moarte, cum spun teologii”.
Este o zi frumoasă! O zi deosebită! Aşa ar trebui să fie, dar din păcate, nu toţi se pot bucura de ea. Când spun asta, mă gândesc la acele familii care nu-şi permit, care nu au cu ce îşi cumpăra un ou, ce să mai spunem de un cozonac sau o pască…
Poate dumneavoastră, care aveţi mai mult, puteţi să-i ajutaţi. Faceţi-o! Veţi vedea bucuria din ochii copiilor şi mulţumirea din sufletul părinţilor.
Ne stă în putere de a face şi pe alţii fericiţi. Nu este deloc greu, important este să vreţi!
Paşte fericit, alături de cei dragi!