foto Annika HaasA „manipula” înseamna a mânui, a conduce – un aparat, o instalatie, un vehicul, bani, obiecte, si nu în cele din urma OMUL – o armata, un popor, o adunare oarecare de oameni, o familie, un parinte, un copil, iar cei care accepta MANIPULATORII, se numesc MANIPULATI. Nu trebuie neglijat faptul ca MANIPULAREA îmbraca doua forme si anume, ea poate fi benigna si maligna.
Manipularea poate fi vicleana datorita tacticilor celor care o practica, cu scopul de a-si gasi adepti – vezi aparitia sectelor, a ostaticilor, a falselor informatii etc.
Manipularea nu este o „arta” care se pierde. Dimpotriva, se practica din ce în ce mai mult de câtre majoritatea oamenilor si înca cu mare entuziasm, de catre „MAESTRII MANIPULATORI”, care se afla în guverne si în mâna celor care ne dirijeaza soarta. Manipularea este un cuvânt „mare”, un termen vast cu conotatii diverse, foarte rar pozitive, ea constituind cu certitudine jocul psihologic în care deseori ne lasam antrenati cu placere, de multe ori inconstienti. Se întâmpla ca persoanele cele mai scrupuloase moral, nu pot pretinde ca se pot abtine si se lasa prinse „în plasa”.
Manipularea este o tactica insidioasa, deci care ascunde o viclenie, care face apel la cele mai elementare instincte: dorinta de a reusi, de a seduce, da a avea dreptate, de a-si impune punctul de vedere.
„Manipularea face parte integranta din legea privind raporturile umane” – sustine Hélène ROUTHIER, psiholog – motivând ca – „Din momentul în care exista o tranzactie între doi indivizi, se presupune ca o oarecare doza de manipulare intra în calcul, toate formele de seductiune, de revendicari necesitând anumite tactici de manipulare. Dar, când manipularea devine crasa (grosolana), mustratoare, amenintatoare, manipulatorul folosind influenta sa morala sau materiala pentru a incita persoana sa comita acte sau gesturi neconfortabile, care depasesc limitele normalului, atunci manipularea ridica probleme serioase”.
Personal ma întreb daca într-adevar copiii, de cum vin pe lume, sunt cu adevarat „manipulatori”? Psihologii afirma cu tarie ca sunt „maestri manipulatori”. De ce? Pentru ca, cu toate ca limbajul nu si-a facut aparitia, nemultumirea manifestându-se prin plâns sau agitatie corporala atunci când nu se simt confortabil în carut sau leagan, preferând bratele parintilor si în special al mamei care-l alapteaza, simtindu-se desigur mai în siguranta. Cu timpul, datorita avansarii în vârsta, mersul, vorbitul, capacitatea de a se afirma – sunt capabili sa se impuna prin strigat sau aruncare de obiecte, atunci când doresc ceva si nu li se permite. Dar, în cele din urma, ne „lasam manipulati” si le oferim obiectul ca sa avem liniste. Cu vârsta si mai cu seama în perioada de „criza a adolescentei”, când pretentiile cresc si „manipularea” televiziunii, a ordinatorului, a mediilor de informare câstiga din ce în ce mai mult teren, în programari nefaste, adolescentul manipuleaza parintii prin amenintari de sinucidere sau fuga, daca acestia nu raspund la cerintele lor, uneori nechibzuite si chiar daunatoare vietii.
În familiile moderne ale acestui secol în special, unde copiii sunt rari, acestia sunt rasfatati depasind limitele bunului simt, altii chiar încurajându-i, încât copilul ajunge la rangul de REGE, iar parintele devine SCLAV.
Ma întreb – oare OMUL se naste cu acest instinct? S-ar parea ca da. Dar pentru aceasta nu trebuie sa ne lasam manipulati de instincte si influente nefaste, dimpotriva, construind o relatie corecta, logica si benefica între PARINTI si COPII, relatie care chiar daca nu va fi perfecta, oricum suntem obligati sa facem eforturi pentru a transmite RESPECTUL si RECUNOSTINTA, fata de cei care ne-au dat viata.
O nota a notiunii de manipulare este constiinta.
Cel care manipuleaza este constient si de scop si de mijloc. Nu poate fi numit manipulator cel care determina un anumit comportament fara sa stie ca savarseste acest lucru. Determinarea instinctiva a unor comportamente individuale sau de grup este cauzata de un factor natural al vietii si nu este o manipulare deoarece Natura nu are costiinta.
Manipularea indivizilor si a grupurilor este in esenta actiune nenaturala si prin urmare ea nu are perspectiva lunga.
Coincidenta dintre determinarea artificiala a unui comportament si tendinta naturala poate da durata lunga unui proces initiat prin manipulare dar in acest caz procesul declansat depaseste derizoriile scopuri ale manipulatorului.
Tocmai de aceea copilul nu este culpabil (are costiinta precara). Cuprinderea spiritului copilului de catre constiinta adultului este solutia regala, magistrala. Pentru ca aceasta posibilitate sa devina realitate trebuie ca adultul in toate zilele vietii lui sa desfasoare activitate de auoinvatare si nu sa faca cum fac tembelii care ajung sa fie educati si instruiti de proprii lor copii.