caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

In Memoriam Ion Hobana (1931-2011)

de (27-2-2011)
4 ecouri

O veste deosebit de tristă mi-a marcat săptămâna trecută: cunoscutul scriitor Ion Hobana, un mare şi de neînlocuit prieten din sfera anticipaţiei româneşti, a murit.

Împlinise în 25 ianuarie 80 de ani şi reuşisem să-i transmit telefonic ca de obicei, tradiţionalele urări de aniversare. Retrospectiv, rememorând ultimele sale cuvinte, îmi dau seama abia acum că au fost mesaje discrete de adio. Nu am ştiut că este extrem de bolnav şi nici că, după acest eveniment, starea sa de sănătate avea să se înrăutăţească, ducând spre finalul inevitabil.

Lucrase foarte mult în ultima vreme la o carte importantă, ştiam, în ciuda maladiei sale incurabile şi neajunsurilor provocate de alte evenimente, dar a reuşit, se pare, să-şi vadă publicată ultima sa carte la Editura Academiei: «Peste o sută şi o mie de ani – O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900».

O carte pe care mi-aş fi dorit-o foarte mult, cu dedicaţie, ca întotdeauna. Aşa de fapt, l-am întâlnit pe Ion Hobana cu ani în urmă, când îşi lansa o carte, dragă lui, dedicată lui Jules Verne «Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne» (1979, Editura Univers, cu care a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Europa Special decernat cu prilejul celui de-al cincilea Congres European de Science Fiction – Stresa, 1980; iar mai târziu a fost publicată şi în Italia (Editrice Nord, 1981). Nu am însă ediţia a doua a acestei cărţi, substanţial revăzută şi adăugită, ce a apărut în 2000. Lansarea cărţii se întâmpla la cenaclul studenţilor Solaris din Bucureşti. Am fost copleşită la acea vârstă de pasiunea sa extraordinară pentru Jules Verne, unul din preferatii mei, de felul în care discuta despre opera acestuia. Era fascinant.

Recunoscut ca maestrul incontestabil al anticipaţiei româneşti, Ion Hobana a condus în egală măsură, cenaclul Marţienilor de la Uniunea Scriitorilor, unde ca amatori, am participat nu o dată, invitaţi fiind, alături de Mihai Grămescu, Alexandru Ungureanu, Cristian Tudor Popescu si altii.

Ion Hobana (Aurelian Manta Roşie) s-a născut pe 25 ianuarie 1931 la Sânnicolaul Mare. Pasionat de literatură, a publicat prin diverse reviste poezii, povestiri, eseuri, romane, respectiv cinci volume de versuri, printre care Centru înaintaş (1954), Caleidoscop (1958) Orar de vacanţă (1962) şi romanul Sfârşitul vacanţei (1960). La începuturile carierei sale a publicat cărţi pentru copii, ilustrate nu o dată şi de Burschi Gruder cu care era prieten.

Se consacră definitiv însă SF-ului şi ufologiei, acestei avangarde atât de controversate ale curentului mainstream, şi putem menţiona ca a debutat in science-fiction in 1955, în revista Ştiinţă şi Tehnică, cu povestirea Glasul mării. Va publica mai târziu, în Colecţia de povestiri ştiinţifico- fantastice şi mai târziu, în cărţi astfel: nuvela Ultimul văl (1957), volumele de povestiri Oameni şi stele (1963), Un fel de spaţiu (1988) şi Timp pentru dragoste (2009, Editura Bastion), versiunea teatrală a Omului invizibil, după H.G. Wells (1974), pusă în scenă la Bucureşti (1974), Braşov (1976) şi Iaşi (2008).

În ianuarie 2011, volumul de povestiri Timp pentru dragoste, apărut în 2009 la Editura Bastion, este preluat, ca ediţie definitivă, de către integrala science fiction şi fantasy Seniorii Imaginaţiei (Editura Eagle), readucând pe copertă titlul Oameni şi stele. Volumele sale dedicate fenomenului sf şi actorilor acestuia sunt: Viitorul a început ieri (1966), Editura Tineretului; Imaginile posibilului (1968), Editura Meridiane; Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti (1969), Editura Tineretului; Maeştrii anticipaţiei clasice (1975), Editura Minerva; Science fiction. Autori, cărţi, idei, vol I (1983), Editura Eminescu; Literatura de anticipaţie. Autori, cărţi, idei, vol II (1986), Editura Eminescu; Un englez neliniştit. H. G. Wells şi universul SF (1996), Editura Fahrenheit;. Triumful visătorilor 1998, Editura Nemira, cu Julien Weverbergh, un elogiu celor care au prefigurat în opere de ficţiune realizările viitoare ale ştiinţei şi tehnicii. Peste o sută şi o mie de ani – O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică până la 1900, 2010, Editura Academiei Române.

Romanul Călătorie întreruptă, (1989 – Editura Cartea Românească, 2007 – Editura pentru Ştiinţă S.I.T.), este o carte în mare parte autobiografică şi a fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (2007)

Aşa cum precizează site-ul wkipedia în pagina dedicată personalităţii lui Ion Hobana, de unde mi-am permis să preiau titlurile cărţilor sale într-o ordine cronologică adecvată, în ultimii ani, a iniţiat şi realizat, la editura Minerva, Colecţia Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice, din care au apărut până în decembrie 2006 volume semnate de Edgar Allan Poe (Scurtă discuţie cu o mumie), Robert Louis Stevenson (Straniul casy al Dr. Jeckyl şi al Domnului Hyde), Edmond About (Omul cu urechea ruptă), Jules Verne (O dramă în văzduh), Emilio Salgari (Minunile anului 2000), Karinthy Frigyes (Călătorie în Faremido şi Capilaria), Jack London (Ciuma stacojie), Felix Aderca (Oraşele scufundate), H.G. Wells (Lumea eliberată).

Ion Hobana a antologat şi prefaţat o serie de volume printre care: Viitorul? Atenţie! 1968, Editura Tineretului; Fantascienza, 1973, Editura Albatros, cu Gianfranco de Turris; O falie în timp, 1976, Editura Eminescu; Fugă în spaţiu-timp, 1981, Editura Ion Creangă; Pianul programat, 1982, Editura Kriterion. La multe din aceste lansări am participat şi eu, alături de colegii de cenaclu, de-a lungul timpului.

A scris prefeţe pentru romane şi culegeri de povestiri: Edgar Allan Poe, Jules Verne, Edmond About, R. L. Stevenson, Villiers de l’Isle – Adam, Mark Twain, J. H. Rosny Ainé, H. G. Wells, Jack London, Emilio Salgari, A. Conan Doyle, Jan Weiss, Karinthy Frigyes, Felix Aderca, Stanislaw Lem etc.

Ion Hobana vorbea curent franceza, italiana, rusa iar engleza a aprofundat-o dupa ce a ieşit la pensie prin anii 1990. La o întâlnire science-fiction organizată de cenaclul Helion din Timişoara, m-a surprins prin memoria sa excepţională şi pasiunea cu care recita versuri shakespeariene.

În calitate de preşedinte al Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN – România), fiind cunoscut ca un ufolog pasionat, Ion Hobana a publicat de-asemenea, o serie de cărţi de eseistică şi popularizare a fenomenului OZN, fiind absolut convins de existenţa unor alte civilizaţii extraterestre în Univers.

Astfel, a publicat: OZN – o sfidare pentru raţiunea umană (1971), Editura Enciclopedică Română, în colaborare cu Julien Weverbergh; UFO’s in Oost en West (2 volume) apãrute in 1971 – 1972 la editura olandezã Ankh-Hermes, în colaborare cu Julien Weverbergh; vol. II a fost tradus în englezã – Londra şi New York (UFOs from Behind the Iron Curtain 1975, Bantam Books), francezã – Paris, spaniolã – Buenos Aires; Les OVNI en URSS et dans les pays de l’Est, Henri Laffont, 1976; Les OVNI : En U.R.S.S. et dans les pays de l’Est (Les Autres mondes et leurs énigmes) de Ion Hobana, Julien Weverbergh et Charles-Noël Martin (1979), Viitorul a început ieri : Retrospectiva anticipaţiei franceze, cu texte în traducerea autorului de Ion Hobana 1966; Enigme pe cerul istoriei, 1993, Editura ABEONA-C.E.I.T., ed. a II-a în 1996, Editura AMACONA; Misterul Roswell dupã cincizeci de ani, 1997, Editura Agni; OZN. Observatori credibili – relatãri incredibile, 2001, Editura Polirom,

Jules Verne a fost marele său mentor căruia i-a dedicat traducerile din Călătorii extraordinare, eseuri, studii, articole, emisiuni la televiziune si radio.

De asemenea, sunt cunoscute publicaţiile sale: Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (1979, Editura Univers, ediţia a doua, substanţial revăzută şi adăugită, a apărut în 2000); Jules Verne în România? (1992), Editura Fundaţiei Culturale Române; Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti (2004), PRO Editură şi Tipografie.

Ion Hobana a fost cunoscut si apreciat de generaţii întregi de fani ai science-fictionului si ufologiei.

A participat la consfătuirile/convenţiile de anticipaţie din Romania şi din Europa, a fost prezent în cenaclurile de studenţi şi elevi de gen din toată ţara: Solaris Bucureşti, Quasar Iaşi, HG Wells Timişoara, Henri Coandă Craiova, Helion Timişoara şi multe altele.


Participând după 1990, la convenţiile europene de gen, am constatat că Ion Hobana era nu numai extrem de cunoscut dar şi foarte respectat pentru cunoştinţele şi scrierile sale în domeniu. Încă nu pot să anunţ prietenilor comuni din Franţa şi Elveţia, decesul său.

Sunt de remarcat modestia şi eleganţa cu care răspundea oricăror invitaţii literare, indiferent dacă erau într-o capitală a lumii sau doar într-o localitate oarecare. Această nobleţe sufletească a rămas imprimată în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut.

A încurajat şi sprijinit tinerii scriitori de science-fiction, publicându-i in antologiile sale. Mulţi dintre aceştia, îi datorează parcursul literar. Nu îi nominalizez întrucat nu îi ştiu pe toţi, discreţia sa proverbială fiind o caracteristică majoră a personalităţii sale.

De-a lungul timpului, l-am invitat pe Ion Hobana la expoziţiile de gravură, unde a venit, le-a prezentat, cu sensibilitate şi generozitate ieşită din comun.

În 1997, Ion Hobana a fost invitat la cenaclul literar de elevi «Mărţişor» din Bucureşti unde şi-a prezentat cartea Misterul Roswell dupã cincizeci de ani. A răspuns imediat acestei invitaţii, fără rezerve.

Am avut ocazia să particip şi să filmez evenimentul pentru acest mic cenaclu, unde elevii mari şi mici, alături de profesorii lor, s-au adunat în număr foarte mare să asiste şi să îl cunoască personal şi unde, efectiv, îi sorbeau cuvintele, parcă aşteptând din clipă în clipă apariţia paradoxală a unui extraterestru. Era o legendă vie, un aşa-zis clasic în viaţă al science-fiction-ului românesc.

Excelent traducător, Ion Hobana a contribuit la apariţia unor cărţi de gen în străinătate: Polaris, 1975, Insel Verlag; Restant, 1977, Antwerpen/Gent Survey of Science-fiction Literature*, 1979, Salem Press; Grande Enciclopedia della Fantascienza, 1980, Editoriale Del Drago; Science-fiction et fiction speculative, 1985, Editions de l’Universite de Bruxelles; Anatomy of Wonder, 1987, R.R. Bowker, 20.000 pagine alla ricerca di JULES VERNE, 1981, Editrice Nord, Milano; De triomf van de droom , 1991, Hadewijch Antwerpen-Baarn, în colaborare cu Julien Weverbergh. Povestirile Un fel de spaţiu şi Emisiune nocturnă (Premiul Conferinţei Europene de Science Fiction – Fayence, 1985) au fost incluse în antologiile Twenty Houses of the Zodiac (New English Library, 1979), respectiv The Penguin World Omnibus of Science-fiction (Penguin Books, 1986).

Ion Hobana a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. În ultima perioadă, Ion Hobana a condus secţia de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind şi membru în Consiliul USR.

Premiile literare obţinute sunt: Premiul Uniunii Scriitorilor (1969) şi Premiul Special Europa SF (decernat cu prilejul primului Congres European de Science Fiction – Trieste, 1972) pentru Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti; Premiul Uniunii Scriitorilor (1979) şi Premiul Europa Special decernat cu prilejul celui de-al cincilea Congres European de Science Fiction – Stresa, 1980 pentru Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne; Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) pentru Science fiction. Autori, cărţi, idei. Povestirea „Emisiune nocturnă” a fost premiată de Conferinţa Europeană SF (Fayence, 1985). Premiul Uniunii Scriitorilor (1996) pentru Un englez nelinistit – H.G. Wells şi universul SF.

Pentru întreaga sa activitate pe tărâmul exegezei şi promovării SF-ului, i s-au decernat Marele Premiu al Ministerului Culturii şi Artei din Polonia (1973), Premiul Special Aripile de aur ale fanteziei (1980) şi Premiul World SF (Brighton, 1984).

Scriitorul Ion Hobana a acceptat invitatia în hiperspaţiu la Cenaclul Cenaclurilor.

Este acum alături de Jules Verne, HG Wells, Dan Merisca, Radu Pintea, Alexandru Ungureanu, Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sanda Radian, John Branner şi mulţi mulţi alţii.

Ion Hobana a plecat în marea sa călătorie.

Peste timp şi spaţiu, aud vocea lui: «Dacă nu mă găsiţi într-un loc, căutaţi-mă într-altul. Eu, undeva m-am oprit, şi v-aştept». ( Walt Whitman).

Adaug acestor rânduri, în memoria lui, un fragment din

Misterul Roswell după cinzeci de ani:

«2. VÂRFUL AISBERGULUI

Printre zonele cele mai frecventate de OZN-uri in perioada marelui val de observaţii din iunie-iulie 1947, primul din istoria modernă a fenomenului, s-a aflat statul New Mexico.

O trecere în revistă a cazurilor prezentate de Charles Berlitz si Williaro L. Moore, (1, pp. 17-19) ne va convinge de acest adevăr.

25 iunie. Un obiect discoidal, de mărimea unei jumătăţi
de lună plină, a zburat spre sud, pe deasupra localităţii Silver City. Martor, dentistul R.f. Sensenbaugher.

27 iunie. La ora 9.50, W. C. Dobbs.din Pope, a observat un „disc alb luminând ca un bec electric”. După câteva minute, acelaşi obiect, sau unul similar, a fost văzut deasupra lui White Sands Missile Range de căpitanul E.B. Detchmendy; obiectul se îndrepta spre sud-vest. La ora 10.00, doamna AppeIzolIer, din San Miguel, l-a văzut deplasându-se în aceeaşi direcţie.

28 iunie. Zburând aproape de Alamogordo, căpitanul pilot F.Dvyn a observat cum „o sferă de foc lăsând o dâră albastră în urmă” trece pe sub avionul său şi pare să se dezintegreze.

29 iunie. O echipă de experţi în rachete, condusă de dr. C.J. Zohn, a urmărit un disc argintiu evoluând la mare înălţime deasupra lui White Sands Proving-Ground.

30 iunie. Un muncitor de la calea ferată, numit Price; a observat treisprezece discuri argintii zburând în şir indian deasupra Oraşului Albuquerque. Îndreptându-se mai întâi spre sud, ele şi -au schimbat brusc ruta spre est, apoi spre vest si au dispărut.

Alertaţi de Price, vecinii lui au urmărit şi ei manevrele discurilor.1 iulie. Max Hood, director al Camerei de Comerţ din
Albuquerque, a văzut un disc albăstriu zigzagând deasupra oraşului, spre nord vest.

Iată şi relatarea unei observaţii efectuate la 2 iulie, publicată în „Roswell Daily Record” la 8 iulie:

Dl. şi d-na Dan Wilmot par să fie singurele persoane din Roswell care au văzut ceea ce cred că era un disc zburător.

Stăteau miercurea trecută pe veranda casei lor de pe South Penn., pe la ora 21.50 când un mare obiect strălucitor s-a ivit pe cer dinspre sud-est, mergând spre nord-vest cu mare viteză.

Wilmot i-a atras atenţia d-nei Wilmot asupra lui şi amândoi au coborât în fugă în curte, pentru a-l vedea (mai bine). L-au urmărit mai puţin de un minut, poate 40 sau 50 de secunde, potrivit lui Wilmot.

Wilmot a declarat că, după opinia lui, obiectul se afla la o înălţime de circa 1.500 de picioare şi se deplasa repede, între 400 şi 500 de mile pe oră.Părea să aibă o formă ovală, ca două farfurii lipite faţă în faţă, sau ca două lighene de tip vechi aşezate în acelaşi fel.

Întregul corp strălucea, ca şi cum lumina ar fi izvorât din interior, nu ca şi cum ar fi fost situată dedesubt.

Wilmot a declarat că, privit din locul unde stătea obiectul părea să aibă cam 5 picioare şi, ţinînd seama seama de distanţa faţă de oraş la care se afla, trebuia să aibă un diametru de 15 sau 20 de picioare, dar era doar o presupunere.

Wilmot a declarat că n-a auzit nici un zgomot, dar d-na Wilmot a declarat că a auzit, pentru foarte puţin timp, un vâjâit. Obiectul a apărut dinspre sud-est şi a dispărut deasupra vâr furilor copacilor, în vecinătatea dealului aflat la o distanţă de 6 mile.Wilmot, care este unul dintre cei mai respectaţi şi mai demni de încredere cetăţeni ai oraşului, a tăinuit întâmplarea, sperând că altcineva va mărturisi că a .văzut un obiect, dar astăzi s-a hotărât să vorbească. Anunţul că RAAF (Roswell Army Air Field) se află în posesia unuia a sosit la puţine minute după ce el s-a hotârât să comunice detalii despre ceea ce a văzut.”

Ultima frază întredeschide o poartă spre miezul acestui capitol. Să suspendăm însă o clipă mişcarea, pentru a ne confrunta cu o întrebare legitimă: cum se explică această aglomerare de apariţii ciudate deasupra unui stat al Uniunii caracterizat prin mari suprafeţe aride şi un număr relativ mic de locuitori?

Răspunsul cel mai la îndemână este că în New Mexico erau concentrate principalele center americane de cercetare şi testare în domeniile nuclear,aeronautic, al rachetelor şi al electronicii. Prima bombă atomică fusese experimentată la Trinity Site, lângă. Alamogordo, drept rezultat al eforturilor comunitătii oamenilor de ştiinţă de la Los Alamos, reuniţi sub egida Proiectului Manhattan.

Pe poligonul de la White Sands erau testate rachetele V-2 capturate în Germania. Iar la Roswell staţiona Grupul de Bombardament 509, singurul capabil, atunci, să transporte şi să lanseze bombe atomice. Dacă OZN-urile sunt ceea ce par a fi, interesul lor pentru această zonă era justificat.»

Ecouri

  • Andrea Ghita: (28-2-2011 la 04:25)

    Un articol omagial complet care serveste drept indreptar si celor care nu l-au citit pe regretatul Ion Hobana

  • Marina Nicolaev: (28-2-2011 la 04:50)

    Cenaclul Martienilor de la Uniunea Scriitorilor era denumit asa pentru ca se tinea martea, spuneau scriitorii. Era considerat cenaclul profesionistilor in domeniu.
    Acolo i-am intalnit alaturi de Ion Hobana, pe multi scriitori sf: Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sanda Radian, Dorin Dorian, George Anania, Romulus Barbulescu, Voicu Bugariu, Horia Arama samd.
    Ion Hobana a fost si ramane un mare si nepretuit si de neinlocuit Prieten.

  • Cristian Ioan: (28-2-2011 la 06:31)

    multumesc mult pt articol!

  • Violeta Ionescu: (7-3-2011 la 15:21)

    Vestea disparitiei lui ION HOBANA dintre noi a fost pentru mine socanta. Nu stiu de ce, dar mi-l imaginam mereu tanar. Un om de o noblete rara, de o cultura impresionanta si cu o forta inepuizabila de a crede ca miracolele chiar se intampla. El a fost, in 1988, semnatarul referatului pozitiv care a insotit romanul meu de debut la Editura Ion Creanga, „Legendele nu se scufunda”. A fost atunci consultat, la cererea directorului editurii, Viniciu Gafita, si a redactorului meu de carte, Sandu Singer, sa-si spuna parerea in calitate de „julesvernolog”, deoarece Jules Verne era in cartea mea un personaj important. Ii multumesc si nu voi uita niciodata cuvintele lui incurajatoare.
    Multumesc mult pentru acest articol minunat.Nu pot sa cred ca acest om a plecat spre stelele la care a visat toata viata. Dumnezeu sa-l odihneasca acolo, in lumea unde miracolele chiar se intampla.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Muzeul Ţăranului Român în prag de primăvară

Dacă pentru fiecare mărţişor pui de-o parte o frântură de 15 minute într-o pereche de mâini dibace, calculul nu este...

Închide
3.93.162.26