caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Idei de Afaceri



 

Pescuind la malul marii

de (7-3-2005)

O multime de publicatii dau sfaturi despre cum se poate initia o afacere sau cum se poate administra. Mai putine insa vorbesc despre decizia insasi de a intra intr-o afacere.

Doar ideea de a intra in afaceri nu este suficienta. Inainte macar de a inregistra o firma sau de a intra intr-un parteneriat cu cineva, orice persoana atrasa de mirajul situatiei de a fi proprietar al unei entitati cu personalitate juridica, in masura sa angajeze oameni si sa participe intr-un circuit economic ar trebui sa-si puna problema nu atat ce poate oferi special consumatorilor, ci in ce masura altii nu pot oferi acelasi lucru – in conditii mai competitive.

Acest punct de vedere, al “barierei de intrare” se clarifica usor daca incercam sa ne raspundem la o serie de intrebari. Sa luam de exemplu o afacere de vanzare cu amanuntul a unor marfuri. Inainte de a intra intr-o astfel de intreprindere, ar trebui sa se raspunda la o serie de intrebari care sa identifice avantajul competitiv care va permite succesul:

– Am o relatie privilegiata cu vanzatorul en-gros, pentru un anumit teritoriu?
– Ma costa transportul mai putin decat pe altii?
– Am o depozitare mai ieftina decat a altora?
– Piata careia ma adresez imi permite un echilibru rentabil al raportului asigurare/riscuri?
– Si asa mai departe…

Socialismul si proprietatea de tip socialist rezolvasera foarte simplu aceasta problema a “barierei de intrare”. Nu se putea cumpara decat de la un singur proprietar si la preturi fixe. Barierele de intrare erau totale.

Capitalismul timpuriu romanesc a inventat noi tipuri de bariere. Afaceri in interiorul partidului. Afaceri in interiorul familiei. Pentru a afla daca esti competitiv in acest mediu, intrebarile sunt de alta natura:
– Pot obtine autorizatii de desfacere a unor marfuri contrafacute?
– Am pe cine mitui ca sa inchida ochii la nerespectarea unor oarecare norme legale?
– Sunt ruda/coleg de partid cu cineva care poate decide in legatura cu alocarea unor fonduri PHARE?
– Am pe cine corupe ca sa pot exporta niste marfuri contingentate?
– Si asa mai departe…

Daca s-ar face o statistica s-ar vedea cat a incasat statul in Romania din inregistrarea unor firme neviabile si cat de mari sunt costurile sociale ale acestui fenomen – l-as putea numi flagel – de inregistrare de firme.

Din pacate nu toti ne nastem cu capacitatea de a purta raspunderile unei firme. Si mai ales nu pentru noi toti a avea o firma reprezinta succes, fericire, realizare personala. Am sa inchei aceste randuri de fapt cu o anecdota (numai pentru cei care n-o cunosc deja).

Un individ statea pe malul marii si pescuia. Prinsese trei pesti pe care-i pusese cu grija in cos si se pregatea sa plece spre casa, cand deodata, gafaind, se opreste langa el un alergator.
– Buna seara, ai prins ceva?
– Da, trei pesti.
– A muscat bine?
– Da, nu mi-a luat decat o jumatate de ora…
– Pai si de ce pleci? De ce nu stai sa prinzi mai multi?
– Imi ajung pentru asta-seara pentru mine si ai mei. Ii prajim, apoi ies in gradina cu ghitara, cantam, mergem la culcare…
– Mare pacat. Daca pestele trage bine si ai mai fi stat o jumatate de ora, mai prindeai trei pesti…
– Se poate. Si ce sa fi facut cu ei?
– Cum ce? Ii vindeai. Daca ai sta in fiecare seara cate o jumatate de ora in plus si ai vinde pestele care-ti prisoseste de fiecare data, in scurt timp ti-ai putea cumpara o barca…
– Si ce sa fac cu barca?
– Ai iesi in larg, unde ai prinde pesti mai mari, pe care i-ai vinde… In cateva luni poate ti-ai lua o a doua barca…
– Si ce sa fac cu doua barci?
– Ai mai angaja un om, ati vinde mai mult peste… in vreun an-doi ai putea sa-ti iei poate un mic vaporas pescaresc…
– Si ce sa fac cu vaporasul?
– O, mergi si mai in larg, prinzi pesti si mai multi, in cativa ani ai putea sa vinzi vaporasul si sa-ti iei unul mai mare, capabil sa proceseze pestii, sa produca conserve… ai ajunge un om bogat, ai incepe poate sa ai timp si pentru tine…
– Si ce sa fac cu timpul asta liber?
– Cum ce… o multime de lucruri. De exemplu vii seara la marginea marii si pescuiesti.
– Inteleg… inteleg… dar totusi… acum ce fac?

Succes in deciziile voastre de a intra in afaceri!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Bogdan Olenici: (7-3-2005 la 00:00)

    Un articol excelent!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.158.248.112