caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Jurnal Cultural



 

Mircea Nicolau – „Eu nu pictez imagini ci idei”

de (13-2-2011)

L-am cunoscut pe artistul Mircea Nicolau în 2008, la vernisajul unei retrospective a picturii româneşti organizate la galeriile Fundaţiei Taylor din Paris.

De curând, în 2010, am regăsit o retrospectivă personală Mircea Nicolau la Muzeul de Artă Vizuală Galaţi şi apoi la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” sub o formulă plastică definită ca „o pendulare între abstract şi figurativ” .

Actualmente stabilit în localitatea Wuppertal din Germania, Mircea Nicolau s-a dedicat total pasiunii sale pictura de şevalet.

Am avut şansa să obţin în exclusivitate un interviu al maestrului Mircea Nicolau, prin excelenţă, un artist român universal.


Das rote kleid, ulei/panză, 90x60cm

Marina Nicolaev – Artistul plastic Mircea Nicolau din Germania este un suprarealist recunoscut având o paletă de expoziţii impresionantă. Mircea Nicolau, abordaţi pictura de şevalet, scenografia cu deosebită pasiune. Cine este artistul Mircea Nicolau?

Mircea Nicolau – M-am născut în Brăila, dar de copil – eram încă în clasele primare – tatăl meu murind, ne-am mutat la Bucureşti.
După terminarea liceului, aş fi dorit să merg la Arte Plastice, dar familia a considerat că meseria de inginer este mai sigură. Aşa că m-am înscris la singura facultate care mi-a primit actele, la Chimie Alimentară. Tatăl meu fusese exportator de cereale, aşa că în anii aceia – anii 50 – nici nu ajungeai să dai un examen când veneai din familie de burghezi.

După trei ani de studiu la chimie – fără nici o înclinaţie spre aceasta – am renunţat şi m-am dus la Arte Plastice să fac un an de pregătire, care pe vremea aceea se numea Audienţă, dupa care actele pentru înscrierea la examen mi-au fost din nou respinse.

Am început să fac scenografie la diferite Case de Cultură şi la Casa Centrală a Armatei.

Atunci am avut marea şansa să fiu remarcat şi să devin elevul si mai apoi asistentul a doi din cei mai mari pictori scenografi ai ţării şi anume Mircea Marosin şi Dan Nemţeanu (actualmente la Iowa University, SUA -MN).

Debutul meu în teatru ca scenograf a fost în 1964 la Teatrul Nottara din Bucureşti, cu realizarea costumelor pentru “Prima zi de libertate“ de L. Kruczkowski, în regia lui Sanda Manu.

Au urmat apoi: spectacole de teatru, operă, operetă, muzicale şi teatre de animaţie în diferite oraşe din ţară şi din străinătate. În 1968, odată cu angajarea mea ca scenograf în Teatrul de Păpuşi din Galaţi, am devenit şi membru în Uniunea Artiştilor Plastici iar în 1986 am fost angajat la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti.


Der Anfang, ulei/pânză, 40 x 45 cm

În total, am realizat 121 de spectacole – decoruri, costume şi păpuşi – în: România, Bulgaria, Germania, Suedia şi Siria unde, la Damasc în 1976, am fost invitat împreună cu Dorina Tănăsescu să înfiinţăm teatrul de păpuşi, pentru care am montat şi spectacolul de deschidere.
Primul meu contact cu occidentul a fost în 1972 când, împreună cu regizorul Stefan Lenchish, unul din marii creatori de teatru de animaţie, am fost invitaţi la Stockholm la Televiziunea Suedeză unde am făcut un film serial pentru copii.

Multe din spectacolele mele au obţinut premii la diferite Festivaluri Naţionale şi Internaţionale. În afară de acestea, am fost distins personal cu :

– Premiul pentru scenografie – Festivalul Internaţional P.I.F. 1982 – Zagreb – Jugoslavia
– Premiul pentru scenografie – Festivalul Naţional 1983.
– PREMIUL A.T.M. 1983 PENTRU SCENOGRAFIE
– Premiul pentru scenografie – Festivalul de teatru – Focşani 1964.
– Premiul pentru scenografie – Festivalul Ion Creangă – Bacău 1985
– Premiul pentru scenografie – Festivalul Naţional 1985
– Premiul pentru scenografie – Festivalul Internaţional 1993 – Klagenfurth – Austria.
– Premiul pentru scenografie – Festivalul Internaţional 1994 – Kragujevac – Serbia.
– PREMIUL DE EXCELENŢĂ 2007 UNIMA – PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE.

Tandresse, tehnică mixtă, 90x60cm

Deşi lucrul pentru teatre îmi ocupa foarte mult timp, nu am renunţat nici un moment la vechia mea pasiune: Pictura.

Aşa că, în 1987 când m-am stabilit în Germania, m-am dedicat în întregime picturii.

Am expus în galerii şi la mari Saloane Internaţionale în: Germania, Franţa, Belgia, Japonia, Spania, Luxemburg şi în România. Ca de exemplu:
1990 – Paris Salonul Independenţilor – Grand Palais.
1991 – Paris Salonul Independenţilor – Grand Palais
1992 – Deauville Federaţia Naţională a Culturii Franceze.
1992 – Braunschweig Galeria Rom-Art – Expoziţie personală
1993 – Osaka Festivalul Internaţional de Grafică
1993 – Paris Salonul de Toamnă – Grand Palais
1994 – Paris Salonul de Toamnă – Espace Tour Eiffel
1994 – Paris Salonul “Figuration Critique“
1995 – Braunschweig Galeria Rom-Art
1996 – Wuppertal Expoziţia Anuală
1998 – Wuppertal Expoziţia Anuală
1999 – Luxemburg Al VI-lea Salon de Pictură şi Sculptură
2000 – Altea-Spania Galeria Artea
2000 – Braunschweig Galeria Rom-Art – Expoziţie Internaţională
2002 – Wuppertal Von der Heydt Museum – Bienala Barmen.
2002 – Wuppertal Backstubegalerie – Expoziţie personală
2002 – Gent Târgul Internaţional de Artă
2002 – Liege Galeria Michel Hanon.
2003 – Bochum Galeria „Kunst in der Rotunde„ – GEA
2003 – Valencia Galeria Maika Sanchez
2004 – Liege Galeria Maxal
2006 – Amersfoort Galeria “1687“ Marike D. Dienar
2007 – Bucureşti Galeria Apollo. “12 Pictori Români din Europa“
2008 – Bucureşti Galeria Ana – Expoziţie personală
2008 – Paris Fondation Taylor Retrospectiva de Pictură Românească
2010 – Düsseldorf Palatul Benrath – Expoziţie personală
2010 – Galaţi Muzeul de Artă Vizuală – Expoziţie Retrospectivă Mircea Nicolau
2010 – Ploieşti Muzeul de Artă – Expoziţie Retrospectivă Mircea Nicolau


Nobody, tehnică mixtă, 70x60cm

MN – Cum aţi descoperit pasiunea pentru artă?

Mircea Nicolau – Cum am descoperit-o ……nu stiu…..nu a fost o descoperire….de fapt….a venit de la sine…desenam…în şcoală, la liceu, pe caietele de notiţe.

Mai târziu, la examenul de bacalaureat, profesorul de matematică mi-a spus “Nicolau îţi dau examenul numai dacă îmi promiţi că te duci la arte şi nu la o facultate tehnică, că omori oameni“.

MN – Sunteţi considerat ca un Suprarealist prin excelenţă. De ce suprarealismul?

Mircea Nicolau
– Poate. Aşa am fost etichetat, dar eu nu m-aş situa ca făcând parte dintr-un anume curent artistic. Formaţia mea ca scenograf mi-a deschis nenumărate căi în felul de a gândi o lucrare şi de aici iese şi diversitatea de direcţii în care pictez.. Pentru că eu nu pictez imagini ci idei. Fiecare tablou spune o poveste cu încărcătura ei dramatică, ca o piesă de teatru într-un singur act. Ideea de la care pornesc, mă face să mă exprim în felul cel mai potrivit pentru ea: suprarealist, abstract, fantastic etc.


Nebel tehnică mixtă, 24×30 cm

MN – Cum este sprijinit un artist în Germania, există un sindicat o uniune la care aţi aderat?

Mircea Nicolau – Desigur exista în fiecare oraş asociaţii de artişti plastici. Există de asemeni şi Uniunea Artiştilor Plastici pe întreaga Germanie, al cărui membru am devenit în 1991.
În privinta sprijinului….fiecare se descurcă cum ştie şi cum poate. Afară de o expoziţie a membrilor Uniunii, care se face o dată la un an sau doi, într-o sală de expoziţie a unei fabrici dezafectate, pentru că aşa este modern, nu există alte activităţi.

MN – Ce înseamna Arta pentru Mircea Nicolau?

Mircea Nicolau
– Arta înseamnă pentru mine totul. Este felul meu de a mă exprima, de a dialoga cu lumea.
Eu nefiind un spontan şi un vorbitor, încerc să-mi expun ideile prin pictura pe care o fac.

MN – La Muzeul de artă din Ploieşti a fost organizată o retrospectivă Mircea Nicolau. Ne puteţi spune mai multe despre acest eveniment atât de important în viaţa unui artist?

La reine de la neige ulei/pânză


Mircea Nicolau
– Anul trecut în luna Octombrie, Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi mi-a organizat o Expoziţie Retrospectivă, pentru care mi-a pus la dispoziţie patru Săli, în care am expus aproape cincizeci de lucrări. Dan Basarab Nanu, directorul muzeului, a gândit această expoziţie ca o sărbătorire după mai bine de douăzeci de ani de când lipsesc de pe afişele Galaţiului şi într-adevăr m-am simţit emoţionat că după o absenţă atât de lungă nu am fost uitat. În acelaşi timp a fost gândită ca o expoziţie itinerantă în mai multe muzee din ţară. Astfel, la sfârşitul anului trecut expoziţia a fost preluată şi de Muzeul de Artă din Ploieşti.

MN – Ce loc din Romania este asimilat cu notiunea de nostalgie?

Mircea Nicolau – Nostalgii? sigur ca am. Port foarte des cu mine imaginea Bucureştiului meu, acel „Mic Paris” cu cartierele lui vechi, cu case boiereşti unde am copilărit, parcă îmbrăcate în misterele trecutului. Nu elementul spectaculos mi-l amintesc, ci pur si simplu puritatea lor, povestea lor.

Mai pot vorbi de acea minunăţie a munţilor Bucegi, de stâncile pe care m-am căţărat şi pe care le-am avut atât de aproape de sufletul meu, (în tinereţe am fost un pasionat alpinist) .

Când gândul mă poartă prin acele locuri, simt răcoarea dimineţilor, îmi amintesc de albastrul cerului, de liniştea pădurilor.


Die freude tehnică mixtă 70×38 cm

MN – Ce urări pentru noul an 2011 doriţi să trimiteţi colegilor artişti din România?

Mircea Nicolau – Ce le doresc colegilor mei din România ?
Le doresc să creadă mai departe în puterea lor creatoare şi să mulţumească cerului că s-au născut cu acest dar extraordinar.

Să te exprimi prin culoare, lumină, umbră ……nimic nu este mai minunat!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.234.214.179