Stimate Domnule,
Articolele dvs. din sectiunea Economic sunt o adevarata lectie de economie politica asa cum este ea predata la ASE Bucuresti, si au cam aceeasi aplicabilitate. Vad ca sunteti adeptul convis al pastrarii cotei si structurii actuale de impozitare (articolul din 27.12.2004 si 31.12.2004) si a experimentarii unor principii economice care si-au demonstrat eficienta in timpul comunismului: producem tot in Romania cu resurse proprii, ca sa tinem deficitul la un nivel cat mai scazut chiar daca cuvantul calitate poate fi folosit numai pentru descrierea etichetei (citez din articolul Dvs. din 20.12.2004 “investitiile de infrastructura, indiferent de urgenta acestora, nu pot fi facute exclusiv de firme straine: daca oameni calificati someaza dar vom vedea autostrazile pavate de italieni sau nemti, fireste vor exista semne de intrebare. Primul teren de practica al oricarei firme este teritoriul intern – chiar daca o firma romaneasca paveaza autostrada de 10 ori si la sfarsitul procedeului invata si poate sa repete exercitiul in alta tara – acest lucru creeaza o mai mare valoare adaugata decat o firma straina care vine si face totul perfect, dar isi pastreaza secretul comercial. Sa invatam sa ne spalam rufele murdare in familie.”). Cine va suporta costul repavarii de 10 ori a aceleiasi bucati de drum – dorim sa avem infrastructura sau sa predam lectii de drumuri si poduri la niste costuri exorbitante? Nu sunt deloc adeptul acordarii contractelor de infrastructura companiilor straine, insa trebuie sa ne permitem sa avem sosele pe care sa transportam textile catre Italia si Germania, atat cat sa fie platite acele minunate salarii de 100 de euro. Which brings me to the next topic. Cercetarea si invatamantul tehnic sunt de mult ingropate in Romania. Cu exceptia informaticii, nu prea exista nici un produs adevarat in intreg invatamantul romanesc. Vorbesc din experienta. Am absolvit facultatea de mecanica a „Politehnicii” Bucuresti. Cursurile de motoare, organe de masini sunt predate dupa carti din 1970. Practica? Inexistenta. Marea parte a studentilor…? Mai bine sa nu raspund. Acest lucru se intampla cu aproximativa 50% din cursuri. Cu ce tehnologii doriti sa dezvoltati un produs care sa se impuna pe pietele externe. Stiti cat la suta din valoarea unui telefon Nokia este reprezentat de research? Daca nu ma insel, mi se pare ca la Poli nici in 2003 cand am predat lucrarea de diploma nu era hartie igienica la toalete. Lucrarea de diploma pe care am avut prilejul s-o fac in Elvetia la una din cele mai prestigioase scoli de inginerie din Europa, ETH Zuerich.
Citez din articolul Dvs. : “Problema nr. 1 a economiei romanesti este ca nu a creat un produs distinct (vezi Nokia finlandezilor) care sa fie recunoscut pe pietele internationale”. Problema economiei cred ca este pe departe alta. Nu cred ca este neaparat nevoie sa ai un produs distinct ci sa ai o gama de produse fiabile care sa fie produse cu know-how si utilaje care sa-ti permita sa te impui pe piata. Apropos de exemplul Dvs., ce imi spuneti de performantele financiare ale Nokia din ultimi trei ani? Primul principiu predat in orice carte de finante, carti pe care sunt sigur ca le-ati rasfoit: “A smart investor never puts all of its eggs in one basket”. Ce faci cand acel produs numai „merge”?
Daca nu se introduce aceasta cota de impozitare, cam cu doriti sa atrageti investitori in Romania? Stiti de ce economia chineza „explodeaza”? Un muncitor in fabricile de jucarii lucreaza intre 10 si 14 ore cu max. jumatatea de ora pauza. Nu exista sindicate, asigurari de sanatate. Credeti ca e posibil asa ceva in Romania?
O persoana de calibrul Dvs. cu siguranta citeste rapoartele lunare ale Institutului National de Statistica (http://www.insse.ro/comunicate_comert/a04/ce11r04.pdf doar pentru siguranta) dupa cum bine vedeti, suntem mare amatori de industrie usoara (22.4%) si export de resurse naturale si semi-fabricate (7.2%). Acel 17.7% de la masini si dispozitive este de departe surclasat de cei 23.7% la suta de la importuri. Deci in acest moment suntem sclavi pe plantatie.
Nu doresc sa fiu rautacios, insa principile economice lustruite au acum o valoare egala cu zero pentru Romania. Daca nu exportam forta de munca (Spania si Portugalia anilor 70) si nu avem o cota cat mai mica de impozitare (vezi cazul Rusiei) nu vom face nimic. Iar femeile din Romania vor face copii cu barbatii din Romania cand italienii nu vor reprezenta o varianta la Ion cel grosolan (vezi articol 20.12.2004). Cat priveste deficitul – look at the beautiful America you live in…
Cu respect,
Mihnea Constantinescu,
Masterand Metode Cuantitative aplicate in Finante, Uni/ETH Zurich
——————————————————————
N.ed. ec: Mi-am facut studiile economice postuniversitare in SUA si aveam 16 ani in ’89. Tata a fost un anticomunist feroce, iar 2 unchi ai mei au murit la canal si la Pitesti. Insa incep sa inteleg ca principiile economice din timpul comunismului intr-adevar aveau o substantiala aplicabilitate conjuncturii si structurii economice a Romaniei, iar totodata politica economica facuta intre anii ’70 si ’89, denota patriotism in contextul intetirii acerbe a luptei pt. suprematie economica la nivel mondial. Dar fireste partea proasta a fost in principal franarea initiativei private, care intr-adevar incalca libertatea individuala.
Nu sunt adeptul structurii de impozitare actuale, ci mai degraba a formarii unui cod fiscal diferentiat – nu poti pune toti oamenii in acelasi borcan, impozitandu-i la fel. Astfel, este necesara introducerea in Romania a notiunii de „beneficiu fiscal”, sau de venituri/ cheltuieli fiscale viitoare, care sa permita o planificare financiara mai riguroasa atat agentilor economici cat si persoanelor.
Sunt adeptul microfinatarii care sa incurajeze cercetarea, si a incurajarii intreprinderilor mici si mijlocii – eu si Stefan Maier acum lucram la un proiect care sa incurajeze ideile de cercetare venite din Romania, poate chiar inaugurand o banca de dezvoltare autohtona.
Am dat Nokia ca exemplu de nationalism bine aplicat. As fi putut spune Ikea, la fel de bine. Nu m-am referit in mod specific la rezultate financiare, ci mai mult la numele respectiv. In conditiile in care rezultatele financiare sunt in mare parte impartite intre Presedinte, Vice Presedinte, Consiliu de Administratie, actionari preferentiali si banci, cel mai important lucru mi se pare crearea de locuri de munca in contextul unor beneficii sociale ca asigurari de sanatate si plan de pensii. In acest caz mi se pare clar ca beneficiile sociale sunt mai mari decat cele financiare.
Da, trebuie sa reinvatam sa pasim – e nevoie de subventii care sa scoata industria din noroi. Pe acelasi principiu merg bancile de stat asiatice, care au o multime de imprumuturi neperformante. Cu toate astea, aceste imprumuturi neperformante (referitor la cine plateste repavarea de 10 ori), au scos producatorii lor pe piata mondiala.
Cat priveste deficitele americane, sunt exprimate in moneda lor, iar imprumuturile pe termen lung sunt luate in moneda lor si la ratele lor interne de dobanda nominala. Iar imprumuturile lor ipotecare sunt tranformate in obligatiuni si vandute in toata lumea, piata lor financiara fiind foarte sofisticata. Asta e diferenta intre cine isi poate permite deficite si cine nu.
Referitor la investitii in infrastructura, acestea vor veni natural cand economia va produce plusvaloare si si le va permite. Vrei sa transformam Romania in culoar de transport? Astfel riscam sa trimitem si mai multe minore prin statiile de TIR-uri sau sa fim trepadusii soferilor si containeristilor europeni si turci.
Intr-adevar China e de speriat si trebuie blocata cu tarife, in special textilele – America deja ridica tarifele.
Dar ca si noi sa ne protejam, in contextul UE, e cu cantec…
Sa auzim de bine,
Cicero.