caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Intern



 

La sfarsitul zilei

de (6-12-2004)

Este foarte probabil ca marile escrocherii economice din Romania ultimilor 15 ani sa nu poata fi aduse niciodata in fata unei instante judecatoresti, asa dupa cum niciodata nu vor fi adusi in fata instantei cei care au tras in oameni nevinovati in zilele lui Decembrie 1989.

In cel de-al doilea caz se vor fi acoperit unii pe altii, prevalandu-se de ordine primite, de asa-zisa sinucidere a generalului Milea cat si de executia grabita a cuplului de dictatori. Nu se vor scoate din seama celor morti deciziile care au dus la baile de sange de la Timisoara si Bucuresti. In primul caz, cel al escrocheriilor, se vor prevala de inexistenta legilor.

Averilor si crimelor facute si comise in vremuri tulburi, se va incerca fara posibilitate de succes, aplicarea unor legi din alte vremuri, limpezi (cand vor veni si acelea…) Insisi hotii si criminalii se vor prezenta cu zambetul pe buze la astfel de judecati (deocamdata imaginare). Nu cred sa fi avut loc inca vreuna, cu exceptia identificarii si pedepsirii ucigasilor inginerului Gheorghe Ursu – caz care ar fi fost si azi nerezolvat daca Andrei, fiul lui, nu s-ar fi luptat ani si ani de zile nu atat pentru dezvaluirea adevarului cat pentru judecarea vinovatilor. De ce vor aparea hotii si criminalii cu aceasta atitudine? Pentru ca ei stiu ca in fata unei justitii riguroase, care aplica legi rationale, furtul si crima lor nu vor putea fi dovedite. Mortii nu mai pot fi adusi in instanta sa spuna daca au dat sau n-au dat ordine pentru a se trage in populatie iar vidul de legi care a permis imbogatirea unora si aducerea la sapa de lemn a altora de asemenea nu va putea fi invocat. Faptele lor vor intra la capitolul “ce-a papat lupul”.

Dar la sfarsitul zilei Romania ramane si cu criminali si cu hoti nepedepsiti, chiar daca motivele nepedepsirii lor, astazi politice, pot apare unor instante imaginare in viitor ca pur tehnice.

Isi face cineva iluzia ca Romania ar fi fost acceptata in NATO sau ca va fi primita in UE daca interesele acestor entitati occidentale n-ar fi fost mai presus decat meritele insele ale tarii pentru a face parte din “cluburile” respective? Sper ca nu. Sper ca nu-si mai imagineaza nimeni dintre cititorii nostri ca dreptul de a calatori si de a munci in strainatate (singurele elemente palpabile ale schimbarilor din ultimii ani) reprezinta o realizare politica a unui guvern sau altul, din cate s-au succedat din 1989 incoace. Isi face cineva inca iluzia ca dictatorul a fost rasturnat printr-o miscare interna, cea a asa-zisei revolutii? Poate, dar sper ca nu dintre cititorii nostri.

Despre astfel de situatii, cultura anglo-saxona are o vorba: “Water under the bridge”. Adica “apa care a trecut pe sub pod”. La noi ar fi o combinatie intre “dus pe apa Sambetei” si “mortul de la groapa nu se mai dezgroapa”. Faptele, cu alte cuvinte, vor fi uitate.

Dar oare in tot acest circ politic al lui 2004 (si cel de care Romania va avea parte in urmatorii 4 ani) nu se poate pune macar o singura intrebare – cea care a rezolvat si va rezolva in continuare nenumarate cazuri in criminalistica: CUI PRODEST? Cui a folosit?

Cine a profitat de libertate in acesti 15 ani care au trecut din 1989? Cine a folosit traficul de influenta politica pentru a-si adjudeca averi uriase fara a produce nici un fel de plusvaloare? Cine a preluat casele nationalizate de regimul comunist si locuieste azi bine-mersi in ele? Cine se foloseste azi de acumularile cuplului de dictatori?

La sfarsitul zilei, din pacate, majoritatea alegatorilor au toate sansele sa impuna liber, din nou, ca Romania sa fie in continuare furata si mintita, vaca buna de muls la periferia Europei, adica nimic altceva decat ceea ce a fost dintotdeauna.

Ecouri

  • dan popa, medicinist anul II, bucuresti: (6-12-2004 la 00:00)

    Mi se pare destul de trist sa citesc dar totodata imi confirma ipoteza faptului ca rominii nu numai ca rumega ceea ce li se arunca sub nas, ci mai si gindesc, vis-a-vis de ceea ce sintem si nu cum credem noi ca sintem.

    Asa am fost exact cum spuneati domnule Maier, o vaca buna de supt, nu o tara care si-a pastrat identitatea si credinta de-a lugul veacurilor. Imi pare lipsa de patriotism sa recunoastem asta, dar trebuie sa invatam sa recunoastem adevaratele boli ale neamului asta pentru a deveni mai realisti si poate se va schimba ceva.

    Istoricii sint niste sentimentali si ii doare ca si pe noi sa recunoasca adevarul crud al opincii si bordeiului, de aceea ne aduc in fata fapte vitejesti ale citorva domnitori carora nu le tagaduiesc faptele. Dar sa fim obiectivi, cele citeva domnii benefice pentru neam de abia aduna laolalta 120 de ani. Restul domnilor istorici ce am fost, nimic mai mult decit acum, o natie cu mult bun simt, sentimentali fara putere de a privi in sus, niste Ioni cu caciula in mina.

    Este greu, aproape imposibil sa crezi ca ne vom schimba, dar daca recunoastem si incercam sa corijam hibele neamului asta prost de bun, mai avem sperante. Exact ca in pilda maslinului, il plantezi acum si culegi roade peste o suta de ani. Daca nu invatam sa muncim si doar ne dorim, nu vom fi decit niste bieti ochi bogati cu miini sarace.

    Sper si eu si ma rog pentru neamul asta sa fie ceea ce ar trebui sa fie.

    Suflet mare avem (vorba lui Blaga noi rominii suferim de prea mult suflet), credinta este, dar trebuie lucrat mult la vointa si munca sustinuta pozitiva. Un roman mai altfel.
    Email.pndzamolxis@yahoo.com



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Ipocrizii sub pretextul concurentei

Pe motiv ca au fost acordate facilitati fiscale “anticoncurentiale”, Romania risca sa nu poata incheia negocierile de aderare la capitolul...

Închide
3.236.116.27