caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Repere carteziene



 

Migratia cercetatorilor români: Situatia actuala, cauze, solutii

de (27-10-2004)

Materialul a fost prezentat în cadrul conferintei „Migratia tinerilor cercetatori români – performante si cai de întoarcere”, organizata de Institutul Cultural Român la Sinaia, între 14-18 octombrie 2004. O versiune care include figuri este disponibila la http://www.ad-astra.ro/journal/6/florian_migratia.pdf

1. Introducere

Este deja cunoscut ca mare parte din cercetatorii români de valoare lucreaza astazi în strainatate. Este clar ca migratia lor constituie o pierdere importanta pentru tara, dar si singura solutie pentru ca ei sa îsi poata exercita profesia în conditii normale, având în vedere conditiile existente în România.

Acest articol încearca sa evalueze dimensiunile migratiei cercetatorilor români, sa descrie cauzele cele mai importante ale acestei migratii si eventuale solutii pentru contrabalansarea ei.

2. Situatia actuala

Numarul cercetatorilor din România se afla într-o scadere continua. Daca în 1989 lucrau în România peste 150.000 de cercetatori, în 2001 statisticile oficiale înregistrau doar 58.453 de salariati în cercetare [1,2]. Daca rata de scadere a numarului de cercetatori din tara ramâne aceeasi, se poate estima, prin extrapolare liniara, ca România nu va mai avea nici un cercetator dupa anul 2008. Conform Eurostat, procentul din forta de munca reprezentat de cercetatori era în 2001 de 0,39% în România, penultimul pe plan european, comparativ cu o medie de 1,39% în Uniunea Europeana si 0,84% în tarile candidate la aderare [3]. În plus, numarul cercetatorilor din România care publica în reviste din fluxul stiintific principal (indexate de catre ISI [4]), este estimat la 5.700 [5], deci doar aproximativ 10% din persoanele angajate în cercetare sunt cercetatori competitivi pe plan international.

Scaderea numarului de cercetatori din tara se explica atât prin reorientarea lor catre alte sectoare, cât si prin faptul ca multi cercetatori sau tineri care vor sa urmeze o cariera stiintifica aleg calea emigrarii. Nu exista date oficiale asupra dimensiunilor migratiei cercetatorilor români, dar putem face estimari pe baza informatiilor din baza noastra de date. Asociatia Ad Astra administreaza o baza de date în care cercetatorii români se pot înscrie online, pe baza de voluntariat [6]. Actualmente exista peste 780 de persoane înscrise în aceasta baza de date, dintre care 222 au înregistrat publicatii stiintifice de relevanta internationala. Informatiile prezentate în continuare se refera la aceasta din urma categorie, formata din 222 de cercetatori competitivi pe plan international.

Repartitia pe tari a acestora arata ca 64% din totalul cercetatorilor români cu rezultate relevante pe plan international activeaza în strainatate. Majoritatea lucreaza în SUA (29%), Franta (7%), Canada, Germania, Marea Britanie (5%).

Baza de date Ad Astra furnizeaza si o alta informatie importanta: majoritatea cercetatorilor români care activeaza în strainatate sunt tineri, cu o vârsta în jur de 35 ani (39% au intre 32,5 si 37,5 ani), în timp ce cercetatorii care activeaza în România au o distributie a vârstelor relativ uniforma între 30 si 60 de ani.

Numarul mic al cercetatorilor din România si slaba lor competitivitate sunt reflectate si în productivitatea stiintifica a tarii, care este slaba chiar comparativ cu tarile vecine [7]. Conform statisticilor ISI [4], România ocupa în 2003 locul 48 în topul productiei stiintifice, în urma Poloniei, Ungariei, Republicii Cehe, Slovaciei, Bulgariei si Sloveniei. O analiza din 2002 arata ca mentinând viteza de crestere a productivitatii stiintifice si tinând cont de saturarea productiei stiintifice în celelalte tari, România va avea nevoie de 15 ani pentru a prinde din urma Bulgaria, 30 de ani pentru Polonia si 60 de ani pentru Ungaria, raportând numarul de publicatii la un milion de locuitori. Pentru stiinte sociale aceasta perioada se extinde chiar mai departe: 50, 50 si 200 ani (!) pentru Bulgaria, Polonia, respectiv Ungaria [7].

3. Cauze

La nivelul societatii, migratia tinerilor cercetatori români reprezinta o problema importanta. Migratia reprezinta o pierdere importanta pentru tara, prin potentialul intelectual, stiintific si economic pe care îl reprezinta acestia, si prin pierderea investitiei facute în educarea lor. Pe de alta parte, migratia este o solutie naturala pe care cercetatorii o gasesc pentru a putea sa îsi faca meseria, în contextul problemelor grave ale cercetarii românesti, rezultat direct al proastei guvernari din domeniu. Vom evidentia în continuare cele mai importante dintre aceste probleme, subfinantarea si evaluarea subiectiva a cercetarii.

3.1. Subfinantarea

În 2003 si 2004 au fost alocate cercetarii de la bugetul de stat doar 0,21% din PIB [2], cel mai mic procent pe plan European, comparativ cu o medie Europeana de 0,75% [3]. Acest nivel scazut al finantarii cercetarii a fost mentinut în ciuda angajamentelor guvernului luate în 2002 fata de Uniunea Europeana de a creste acest procent la 1% pâna în 2007 [8], ceea ce ar fi dus la 0,4% în 2003 si 0,55% în 2004 [9]. Promisiunile din 2002 nu au fost respectate si actualmente guvernul promite acum atingerea nivelului de 1% doar în 2010 [10].

De asemenea, nivelul de 0,21% din PIB acordat cercetarii încalca prevederile Legii nr. 324/2003 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, art. 49, care obliga acordarea unui nivel minim de 0,8%, sau recomandarile UNESCO pentru un nivel minim de 1% [11].

În aceste conditii, suma medie acordata de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul Superior (CNCSIS) în 2003 pentru proiectele de cercetare tip A a fost de 1.417 euro pe proiect pentru un an, pentru celelalte tipuri de proiecte sumele fiind si mai mici [12]. Este clar ca aceste sume nu pot finanta o cercetare de calitate, si astfel de conditii nu pot sa încurajeze reîntoarcerea din strainatate a tinerilor cercetatori. În cadrul Programului National de Cercetare, Dezvoltare, Inovare (PNCDI), care finanteaza în principal cercetare aplicativa, finantarea a fost în 2003, în medie, de 3.552 euro pe persoana participanta la proiect pe an [2], o finantare mai substantiala dar care în multe cazuri este deturnata spre proiecte cu slaba relevanta stiintifica.

Pe lânga faptul ca sumele disponibile pentru cercetare sunt mici, ele sunt si administrate extrem de prost. Finantarea cercetarii se face de multe ori în conditii de lipsa de transparenta, ceea ce încurajeaza coruptia si alocarea fondurilor pe criterii subiective. De exemplu, programul Infosoc din cadrul PNCDI a cheltuit 7,11 milioane euro între 2001-2003 pentru cercetare în domeniul tehnologiei informatiilor, fara a oferi o justificare publica pentru sumele cheltuite. Site-ul web al Infosoc contine o pagina în care scrie „În aceasta sectiune vor fi prezentate informatii relevante despre proiectele Infosoc: proiecte în curs de realizare, proiecte finalizate.” Aceasta pagina este goala, iar singurele informatii disponibile pe site despre proiectele finantate sunt titlurile si punctajele proiectelor evaluate în ultimul an. La cererea de informatii facuta de catre asociatia Ad Astra în temeiul legii informatiilor publice [15], conducerea Infosoc nu a dat nici un raspuns în termenul legal de 30 de zile. În cadrul programului Biotech al PNCDI au fost finantate în 2004 cercetari referitoare la subiecte publicate în anul 1969, iar 6 din directorii primelor 10 proiecte finantate nu au nici o publicatie înregistrata în baza de date PubMed, care recenzeaza publicatiile internationale din domeniu [16]. Aceasta demonstreaza slaba relevanta stiintifica a proiectelor finantate si lipsa de competenta a majoritatii directorilor acestora. Un alt exemplu ce demonstreaza slaba relevanta stiintifica a actiunilor pe care se cheltuie fondurile destinate cercetarii sunt unele din proiectele prezentate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii ca realizari importante ale PNCDI: „Tractor forestier – TAF” sau „ARO – utilitara pentru întretinere retea iluminat” [17].

19% din bugetul alocat de stat pentru cercetare a fost cheltuit în 2004 pentru plata contributiei României la Programul Cadrul 6 (PC6) al Uniunii Europene [13], în timp ce tarile din Uniunea Europeana investesc în PC6 aproximativ 5% din bugetul lor pentru cercetare. Datorita starii precare a cercetarii, ce duce la competitivitate scazuta, acesti bani se reîntorc în România într-o proportie mica (22-35% în 2003) [14]. Doar 8,68% dintre proiectele PC6 cu participanti români au fost finantate, mult sub media de 31,58% [13]. Deci banii care ar trebui sa asigure integrarea europeana a cercetarii românesti finanteaza cercetatori din alte tari, din cauza slabei competitivitati a stiintei românesti, în timp ce competitivitatea cercetatorilor români sufera, printre alte motive, din cauza subfinantarii. Acest cerc vicios se poate rupe doar prin masuri care sa încurajeze si pe plan intern adevarata performanta stiintifica.

3.2. Evaluarea subiectiva

Principala problema a cercetarii românesti o reprezinta însa evaluarea subiectiva a rezultatelor cercetarii, a cercetatorilor si institutiilor de cercetare. Evaluarea este critica: chiar daca finantarea cercetarii ar fi generoasa, daca fondurile ar fi cheltuite asa ca si acum, rezultatele ar fi la fel de slabe. Dar daca evaluarea cercetarii ar fi obiectiva, rezultatele stiintei românesti ar putea creste dramatic, deoarece s-ar evita risipa mentionata anterior.

În România exista o sumedenie de „reviste stiintifice” locale, care în majoritate nu servesc scopurilor unei reviste stiintifice – diseminarea rezultatelor stiintifice originale – ci au drept scop justificarea pretentiilor stiintifice a unor persoane din sistemul academic care nu sunt de fapt capabili sa aiba o activitate de cercetare competitiva pe plan international. În general, aceste reviste publica materiale fara relevanta stiintifica, motiv pentru care ele nu sunt recunoscute pe plan international, de exemplu prin includerea în baza de date Thomson ISI. Doar 8 din cele 668 reviste românesti recunoscute de catre CNCSIS sunt indexate de catre ISI [18, 19], si deci au o relevanta stiintifica internationala.

Problema fundamentala a cercetarii românesti este ca publicatiile în aceste reviste fara valoare, sau la conferinte locale unde se prezinta orice, sunt puse pe acelasi plan cu adevaratele publicatii stiintifice. De exemplu, conform criteriilor CNCSIS de evaluare a centrelor de cercetare stiintifica se acorda unei publicatii în reviste românesti 10 puncte, iar unei publicatii într-o revista indexata ISI 30 de puncte [20]. Prin asemenea criterii de evaluare, munca de ani de zile a unui cercetator pentru ajungerea la un rezultat stiintific de exceptie, publicabil într-o revista de prestigiu ca Nature sau Science, este pusa pe acelasi plan cu munca cuiva care publica în 3 reviste românesti articole fara nici o relevanta stiintifica.

O asemenea stare de fapt nu face decât sa contribuie la risipa fondurilor existente pentru cercetare, prin canalizarea lor catre persoane si institutii fara activitate stiintifica reala, competitiva pe plan international. De asemenea, este evident ca astfel de conditii nu pot sa atraga în tara tinerii cercetatori români care activeaza în strainatate. Dimpotriva, prin promovarea non-valorii, acest sistem continua sa motiveze plecarea în strainatate a cercetatorilor cu adevarat performanti.

Trebuie înteles ca publicarea într-o revista din strainatate a rezultatelor unei cercetari finantate în România nu înseamna ca acei bani sunt folositi în scopul unor interese straine sau cheltuiti inutil. Publicarea într-o revista recunoscuta pe plan international asigura ca cercetarea respectiva a produs un rezultat original, si deci ca banii investiti în ea de contribuabilii români nu au fost risipiti. Un rezultat stiintific este original atunci când el este asa pe plan international; daca el este original doar în România, atunci el nu este de fapt decât un plagiat sau o impostura. De asemenea, publicarea într-o revista recunoscuta pe plan international verifica performanta stiintifica a cercetatorului care a avut respectivul rezultat, iar asta serveste intereselor României de a avea un corp de oameni de stiinta de elita, si deci capabili sa aiba rezultate care pot sa duca la aplicatii tehnologice inovative, care sa aiba un impact economic si sa returneze investitia facuta în cercetare. Revistele stiintifice românesti pot avea un rol de diseminare locala a unor rezultate deja publicate în alta parte, de exemplu pentru informarea studentilor dintr-o universitate despre activitatea stiintifica a profesorilor lor, sau pentru informarea cercetatorilor din Cluj despre activitatea cercetatorilor din Iasi. De asemenea, pot exista reviste stiintifice românesti care sa se afirme pe plan international, asa cum sunt cele 8 care sunt actualmente indexate de catre ISI. Dar trebuie sa renuntam la aprecierea publicatiilor în reviste „stiintifice” românesti fara valoare ca rezultate originale de cercetare, comparabile cu cele din reviste recunoscute pe plan international. Aceasta nu duce decât la legalizarea imposturii stiintifice.

4. Solutii

Solutiile pentru contrabalansarea migratiei cercetatorilor români, prin încurajarea ramânerii lor în tara sau prin motivarea întoarcerii în România a celor care activeaza în strainatate, trebuie sa încerce îndepartarea cauzelor care determina migratia. Facilitatile speciale pentru motivarea întoarcerii cercetatorilor din strainatate, cum ar fi burse sau fonduri speciale pentru cei care au activat în afara tarii, nu ar face în contextul actual decât sa încurajeze coruptia. Asa cum atunci când s-a cerut cadrelor universitare publicatii în reviste stiintifice din strainatate, unii au recurs la publicatii în reviste obscure din tari în curs de dezvoltare (de exemplu, un român din Brazilia a înfiintat acolo o revista special pentru a fi un recipient pentru publicatiile fara valoare a celor din România), asa ne putem astepta ca în momentul în care se acorda recompense cercetatorilor cu activitate în strainatatate, sa asistam la orientarea unora spre stagii în tari arabe sau africane pentru ca dupa reîntoarcere sa beneficieze de stimulente. De asemenea, astfel de mecanisme ar încuraja folosirea fondurilor bugetare la care au acces cei care sunt acum în functii importante din mediul academic, fara ca sa aiba întotdeauna o activitate stiintifica pe masura, pentru finantarea unor deplasari în strainatate care, dupa reîntoarcere, sa le asigure un statut de cercetator cu activitate în afara tarii pentru a beneficia de eventualele stimulente. Mecanismele bazate doar pe o activitate anterioara în strainatate sau pe criterii de vârsta ar duce si la o discriminare a cercetatorilor care au aceleasi performante stiintifice, dar care activeaza în România sau nu mai sunt tineri.

În momentul în care activitatea stiintifica de performanta va fi recunoscuta ca atare în România, si vor exista conditii decente (nu neaparat echivalente cu cele occidentale) pentru a face cercetare în tara, reîntoarcerea în tara a cercetatorilor români va începe de la sine, deoarece multi dintre ei au legaturi afective cu tara. De asemenea, în momentul în care finantarea cercetarii se va face strict dupa criterii de performanta stiintifica recunoscute pe plan international, universitatile si institutele de cercetare vor fi motivate la rândul lor sa creeze mijloace de atragere a tinerilor cercetatori performanti din strainatate, pentru a putea beneficia de fondurile pentru cercetare. Aceasta va avea un impact pozitiv si asupra calitatii învatamântului superior din România, aflat acum într-un proces de degradare.

Sunt deci necesare:
· Evaluarea activitatii stiintifice pe baza stricta a performantei stiintifice, asa cum este ea evaluata pe plan international, si deci renuntarea la considerarea publicatiilor în revistele stiintifice românesti care nu sunt recunoscute international, si asigurarea transparentei procesului de finantare a cercetarii;
· Îmbunatatirea finantarii cercetarii, prin cresterea procentului din PIB alocat de la buget cercetarii conform valorii prevazute de lege de minimum 0,8%, si a angajamentului initial al guvernului de 1% în 2007.

Din pacate situatia cercetarii din România este atât de dramatica, încât nu pot fi permise întârzieri în aplicarea acestor masuri. Asa cum am aratat, daca conditiile actuale vor fi mentinute, tara nu va mai avea cercetatori în 2008.

Chiar daca a doua masura pare mai greu de pus în practica, deoarece depinde de multi factori economici si politici, prima masura nu necesita nici o investitie financiara, dimpotriva, va duce la o cheltuire mai eficienta a banilor publici. Este necesara doar decizia ferma, curajoasa, a factorilor de decizie din Ministerul Educatiei si Cercetarii, CNCSIS si Academia Româna.

5. Concluzie

Contrabalansarea tendintei de migratie a cercetatorilor români poate fi realizata de catre autoritati prin doua masuri simple: folosirea unor criterii obiective în evaluarea cercetarii, si cresterea fondurilor alocate cercetarii, conform cadrului legal si promisiunilor deja asumate. Aceste masuri ar putea duce la cresterea potentialului stiintific românesc, iar apoi la valorificarea lui prin dezvoltarea industriilor high-tech, cu valoare adaugata mare, si care ar putea juca un rol important în redresarea economica a tarii.

Referinte

1. T.I. Oprea, De veghe în cercetarea româneasca: Eseuri de filozofia cercetarii. Ed. Mirton, 2001. Disponibila la http://www.ad-astra.ro/library/books/oprea_de_veghe.pdf .
2. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Analiza Planului National de Cercetare-Dezvoltare Inovare pe anul 2003. Disponibil la
http://www.mct.ro/web/2/Analiza%20PNCDI%20pe%20anul%202003%20-%2012%20MAI%202004.pdf .
3. European Commission, Statistics on Science and Technology in Europe, 2003. Disponibil la http://europa.eu.int/comm/eurostat/ .
4. Thomson ISI, http://www.isinet.com .
5. M. Oncescu, Tot despre… stiinta româneasca. Curierul de Fizica nr. 39, 2002. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/library/journals/cdf/cdf_39_1.pdf
6. http://www.ad-astra.ro/whoswho/
7. L. Giosan, T.I. Oprea, Stiinta în România postcomunista: Viitorul nu este luminos. Ad Astra 1 (2), 2002. Disponibil la http://www.ad-astra.ro/journal/2/editorial_ro.pdf .
8. Comisia Europeana, Document de pozitie: Capitolul 17 – Stiinta si cercetarea.
9. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Romanian RTDI System: Challenges of European Integration and Regional Cooperation. Prezentare facuta la Second Informal Conference of Ministers of Science and Research from South-East Europe on Regional Cooperation, September 28-30, 2002, Sofia, Bulgaria.
10. Guvernul României. Raport asupra progreselor înregistrate în pregatirea pentru aderarea la Uniunea Europeana în perioada septembrie 2003 – iunie 2004. Disponibil la
http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/documentele_aderarii/regular_report2004.zip
11. UNESCO, în cadrul Conferintei Mondiale a Stiintei de la Budapesta, iunie 1999.
12. I. Dumitrache, Raportul CNCSIS – 2003.
13. CORDIS News, Romania requests cut in financial contributions to FP6, 10.02.2004.
14. http://www.romnet.net/ro/revistapresei.htm
15. http://www.ad-astra.ro/events/9/
16. Stefan Szedlacsek, Scrisoare deschisa privind modul subiectiv de evaluare a proiectelor de cercetare stiintifica în cadrul PNCDI – Biotech. Disponibila la
http://www.ad-astra.ro/library/opinions/scrisoare_deschisa_biotech.pdf
17. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Cercetarea, dezvoltarea si inovarea dupa doi ani de guvernare a PSD, 2001-2002. Disponibil la http://www.mct.ro/web/2/doc/rapoarte.htm
18. http://www.cncsis.ro/reviste2004.php
19. http://www.ad-astra.ro/research/criterii.php?lang=ro
20. http://www.cncsis.ro/CENTRE_CERCETARE/STIINTIFICE/Formular_centre_cercetare_stiintifica_2004.rtf

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.228.35