Am o prietena foarte buna, matematician, o persoana cu un IQ si o sensibilitate sufleteasca cum rar gasesti. Are un singur cusur: e prea timida. Am decis de aceea sa fac cunoscuta cititorilor RLIV una dintre poeziile sale, fara voia ei (mii de scuze, amiga mia) deocamdata fara a indica numele autoarei. Eu sper ca isi va lua inima in dinti la un moment dat si va trimite ea singura alte texte. Pentru ca e pacat sa nu le citeasca si altii care mai cred in puterea gandului, puterea poeziei, puterea iubirii.
Refugiindu-se in dansul nostru
singuratatea se imbraca
in forma fluida a iubirii.
Undeva, departe,
o chitara ne mangaie
sufletele
si iluzia fericirii
nu ne da pace.
In pasi de dans
iti sarut tacerea
si visez sa te vad
zambind.
Astrele au miros de tigara.
Sarutul tau are gust de mar verde.
Se scufunda in mine
tacerile tale
si ramane doar absenta cuvintelor.
Foarte frumos poemul. Are talent prietena ta.
Mi-a placut f. mult. Curaj !