Trebuie să precizez că nu toți acești cârcotași naționaliști sau nostalgici comuniști sunt persoane care au trăit ca adulți înainte de decembrie 1989. Unii sunt tineri care au aflat de la rude, din cărți sau de pe internet că pe vremea lui Ceaușescu n-a fost chiar așa de rău și în orice caz mai bine decât pe vremea lui Iliescu, Constantinescu sau Băsescu.
Deși i-am împărțit în două categorii, naționaliști și comuniști, distincția nu e ușor de făcut. În prima categorie intră de regulă aceia care se declară anti-comuniști, dar până la urmă ambele categorii cad de acord în aversiunea lor față de prezentul democratic, ajungând practic la aceleași cauze ale relelor actuale și la aceleași soluții, de cele mai multe ori simpliste, pentru remedierea lor.
În rândurile ce urmează am să fac niște recomandări pentru cârcotașii naționaliști și nostalgicii comuniști, care le-ar putea fi utile în depășirea stării permanente de frustrare care le otrăvește mintea și viața. Iată-le:
– Nu mai înjurați democrația, atribuindu-i responsabilitatea pentru toate relele prezentului. Învățați din trecut că este alternativa cea mai puțin proastă dintre toate câte au fost încercate până acum, din timp în timp, vorba lui Churchill (pe care mulți dintre voi îl urăsc, pentru “vânzarea României lui Stalin”, deși fără această “vânzare” n-ați mai fi cunoscut pe pielea voastră sistemul comunist pe care acum îl regretați).
– Încercați să înțelegeți că libertatea de exprimare pe care o clamați (și care e reprimată în sistemele a căror apologie o faceți) impune și responsabilitate. Nu mai incitați la ură (de rasă, interetnică, religioasă, de clasă). Pe lângă faptul că e moralmente abject, de cele mai multe ori constituie un delict penal.
– Nu mai dați soluții simpliste, de tipul “ar trebui băgați imediat la închisoare (eventual împușcați) toți cei care…”. Ceaușescu (pe care mulți dintre voi îl regretă) avea la îndemână aceste metode și n-a rezolvat nimic, dimpotrivă. Învățați că într-o democrație, unde interesele cetățenilor sunt adesea conflictuale, soluția nu poate fi decât un compromis adeseori nesatisfăcător. Acceptați faptul că în societate un pesimism realist e mult mai util decât un optimism nemărginit și nebazat pe realitate.
– Limitați-vă încrederea în capacitățile statului de a rezolva orice problemă a cetățenilor. Dacă doriți să ajutați la bunul mers al societății, alăturați-vă unui partid politic sau unei organizații a societății civile.
– Nu mai tunați și fulgerați împotriva celor care nu vă împărtășesc convingerile religioase (de regulă creștin ortodoxe). Nu mai confundați ateismul de stat de sorginte comunistă cu ateismul individual dintr-o democrație. Nu mai militați împotriva predării teoriei evoluției și în general a științei în școli sau dacă doriți să fiți consecvenți renunțați să mai folosiți internetul și duceți-vă la preot, nu la medic atunci când sunteți bolnavi. Și mai presus de orice nu uitați că în România, ca în orice țară democratică, religia e separată de stat.
– Nu mai incitați la ură împotriva romilor. Sunt, ca și voi, cetățeni ai României și mai, presus de orice, ființe omenești. Nu se va rezolva problema lor socială (reală) cu metode de forță sau cu continuarea tacită a discriminării actuale.
– Nu-i mai înjurați pe ungurii din România. Sunt, ca și voi, cetățeni ai României, pe aceste meleaguri de 1000 de ani, iar în Transilvania, cu origini probabil mai vechi decât majoritatea românilor de acolo. Au dreptul să se simtă și ei acasă în țara lor, inclusiv să-și folosească limba maternă în public. Dacă nu puteți să vă puneți în pielea lor, atunci gândiți-vă la românii din Ucraina și imaginați-vă ce înseamnă să fii minoritar.
– Nu mai dați vina pe evrei pentru tot ce se întâmplă rău în România. După ce i-ați acuzat că au adus comunismul (pe care acum mulți dintre voi îl regretați), acum îi acuzați că au adus capitalismul. Abandonați încrederea oarbă în teoria consiprației universale evreiești. Și chiar presupunând, prin absurd, că evreii conspiră împotriva României, dacă sunt așa de puternici cum îi considerați voi, ce rost are rezistența, sau “if you can’t beat them, join them”. Nu mai negați Holocaustul, pe lângă faptul că e stupid în anul 2010 – când există atâtea dovezi istorice – și abject din punct de vedere moral, mai constituie și un delict penal în România.
– Nu vă mai revoltați împotriva Uniunii Europene și a NATO, după ce ani de zile ați dorit, în marea voastră majoritate, ca România să facă parte din cele două organizații occidentale. Din nou, ca și cu democrația, e cel mai mic dintre două rele.
– Nu mai idealizați personaje ca Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu. Chiar dacă au avut vreun merit în trecut, moștenirea lor nu poate fi decât una nocivă în contextul de azi.
– Nu vă mai imaginați că se poate trăi ca în capitalism și munci ca în comunism. Asumați-vă răspunderea pentru propria bunăstare și nu mai așteptați ca cineva să vă “dea” ceva.
Nu săriți de doi metri, dând cu capul de tavan, când citiți aceste rânduri. Reflectați și poate adoptând câteva dintre aceste recomandări viața voastră va deveni, dacă nu mai bună, atunci ceva mai puțin inconfortabilă.
Sunt de acord cu absolut toate recomandarile. Le simt ca si cum le-as fi scris eu, uitand ca eu nu sunt in stare sa ma exprim atat de clar. Dar le-am cetit cu mare placere, pentruca formuleaza tot ce simt in legatura cu aceste probleme.Desi am 81 de ani, se pare ca am ramas copilaros de neiva.Mi se pare de necrezut ca nu toata lumea „de buna credinta” (adica excluzand infractorii, sau – ce este in fond acelas lucru – extremistii) gandeste la fel cu autorul articolului
Măi, invatatorul popoarelor ! Măi, Lenin ! Măi sulimberg de la Şotânga !
Mi-am propus sa nu te mai iau in seama si chiar calculatorul meu te trimite (o fi stiind el ceva) la spam. Te conjur dispari macar din viata mea, daca mai mult nu se poate ! Cine te crezi tu sa dai tu decaloguri, indreptare, dubludecaloguri, retete, etc, ? La noi zdrentele se folosesc la sters pe bocanci.Intelesu-m-ai ma nime-n lume, ma coada de topor ?
Reactia tipic badaraneasca a fostului politruc national-comunist Nicolae Iuga de la Brad arata utilitatea ace stui articol. Ca mai toti fostii politruci, acest individ rudimentar, dupa ce a servit ca o sluga devotata un regim impus cu forta de tancurile sovietice, s-a reprofilat pe ultranationalism, xenofobie, sovinism, rasism, antisemitism. De la extrema stanga la extrema dreapta e un pas logic, nu-i asa domnulke marlan sfertodoct Nicolae Iuga?
Nu am dorit sa iti replic dar las un comentariu pentru eventualii citittori pe care poti sa ii mentii in confuzie. Nu zic „ii duci” fiindca ei deja, din pacate, au fost dusi in confuzie de liota de tradatori care s-au aciuat la conducerea tarii si au jefuit-o impreuna cu stapanii lor pana la sufocare. Numai uitantu-te la realitatea inconjuratoare ar trebui sa inceapa sa va fie macar jena (rusine ma indoiesc ca ati avea vreo farama) voua, tagmei de apologeti ai asa zisei democratii in numele careia se practica jaful, crima, minciuna si denigrarea valorilor propriului popor. Macar lingeti in tacere ciolanul tradarii voastre…
Nu avem nevoie de sfaturile voastre prin care de fapt continuati manipularea si doriti sa va acoperiti nemernicia.
Nu va faceti iluzii ca sunteti vesnici. Poporul roman a mai trecut prin nenumarate epoci marsave si intotdeauna a razbit in mod miraculos, iesind tot mai intarit. Asa se va incheia si aceasta noua nenorocire abatuta asupra noastra.
Dacă citești această fanfaronadă patriotardă a lui Ion Olteanu, scrisă într-o limbă română torturată, ai imaginea perfectă a naționalistului de mucava: grandilocvent, agresiv, ignorant, demagog, folosind un limbaj de bodegă și vorbind în numele poporului român. Cine i-o fi dat mandatul ăsta, nu se știe. Interesant ar fi de știut ce propune în schimb acest individ și ce căi de realizare.
Salutari si toata aprecierea pentru concizia si acuratetea textului. Adevarata revelatie a fost pentru mine comentariul dnei Muresan, pentru ca din putinele randuri transpare un spirit curat, nealterat de micimea oamenilor care s-au ajuns in cele doua regimuri comparate. Nutresc, chiar, un oarece sentiment de multumire ca mai scrie cineva si impotriva curentului… Multumesc pentru sentimentul de apartenenta trezit la citirea articolului.
In totalitate de acord cu opinia lui Ion Olteanu!
A plecat ecoul inainte de a reciti si corecta greselile ortografice si de a termina. Sper sa pot face acest lucru in continuare.
Cetind rabufnirile primitive, manioase si vulgare ale Dlui Iuga si a celorlalti de teapa lui, nu inteleg nimic.Raman uimita si ma intreb de unde atata venin, de unde atata ura, de unde acest ton de zeflemea si desconsiderare fata de tot ce inseamna democratie.O fi pe undeva un sentiment de frustrare, izvorita din nereusita unor planuri dictatoriale,sau teroriste, sau pur si simplu sadiste? Ma depaseste sa gasesc un raspuns logic.Nici nu mai incerc. Trebuie sa accept acum ca pornirile animalice nu au nimic comun nicicu ratiunea, nici cu sentimenele umane..
Doamna Muresan,
Desi nu ma consider un expert in tipologia careia Iuga Brad ii apartine, am fost nevoit intr-un trecut nu foarte indepartat (scarile temporale sunt totusi relative, desigur) sa „supravietuiesc” printre ei, deci cred ca pot raspunde macar partial intrebarilor dumneavoastra.
In opinia mea, ati intuit corect sentimentul de frustrare al indivizilor de teapa lui Iuga Brad. Totusi, nu cred ca aceasta frustare vine din ” nereusita unor planuri dictatoriale,sau teroriste, sau pur si simplu sadiste”. A face planuri la o astfel de scara cere in mod cert mult mai multa perseverenta, acesti indivizi nu fac decat sa urle si sa scuipe de fiecare data cand au ocazia, ceea ce se pare ca ii satisface pe deplin.
Cred ca originile acestei frustrari sunt in fapt mult mai simple. Fosti politruci (probabili mari „sefi” la Caminul Cultural din Brad si responsabili cu „educatia” nationalist-socialista) precum specimenul in cauza nu au trebuit niciodata sa aduca vreo justificare morala actiunilor lor sau sa si le asume in vreun fel: avantajul „calaretului” in acele vremi, daca doriti. De aici si tonul ecourilor lor: tutuie pe oricine, injura pe oricine nu e de acord cu ei si nu se simt niciodata obligati sa isi justifice „opiniile” (vedeti „Măi, invatatorul popoarelor ! Măi, Lenin ! Măi sulimberg de la Şotânga !” in ecoul lui Iuga Brad).
In afara de teama (fireasca, de altfel) de a nu supara un alt tovaras mai suspus decat ei, ei puteau face practic orice candva, afirma orice, injura pe oricine care nu era mai apropriat de Tov. Prim Secretar decat el, etc.
Totul in baza principiului „ma ficior, vezi sa nu iti fac o vizita maine si mai vedem noi” sau, ca sa citez specimenul in cauza: „Intelesu-m-ai ma nime-n lume, ma coada de topor ?”.
Si acum, de unde vine frustrarea? Este cauzata de schimbare, desigur. Timpurile se schimba incet, dar sigur: acesti indivizi isi pierd treptat locul in societatea actuala: micii lachei care le umpleau candva portbagajele cu alimente la poarta CAP-ului (da’ sa traiti, toarasu’, am pus si suncuta si casu acilea, palinca am dat-o lu sotia matale, sa traiti!) probabil ca nici nu ii mai saluta astazi, ei insisi au ajuns „patroni”. Raman doar inconjurati de o mana de nostalgici, „patrioti” si fosti parteneri de golanii in curtea CAP-ului, dar adevarata lor „functionalitate” sociala a disparut de fapt: nu mai are nimeni nevoie de ei, nu-i mai baga nimeni cu adevarat in seama, nu le mai da nimeni telefoane sa „rezolve” o problema la pretul unui kil de branza de burduf.
Drept consolare, ei devin „patrioti”, injura pe maghiari, pe evrei, pe tigani, urasc Comunitatea Europeana (fiindca ei nu ar putea trai niciodata intr-un mediu european, desi multi au vizitat europa cu Dacia CAP-ului mancand conserve din portbagaj pentru a-si cumpara un „video” de la capitalisti, va mai amintiti de mirajul casetelor video din anii 80′?), se plang ca actuala democratie nu le mai permite sa-si umple portbagajele la poarta CAP-ului si ca „actualii” fura mai mult decat furau ei pe vremuri, ceea ce este profund „nedrept” pentru ei (desi din punct de vedere moral este absolut acelasi lucru mizer).
Dar, pana la urma, exista ceva pozitiv in toate: faptul ca agreseaza continuu cu ineptiile lor paginile revistei ACUM, este pentru mine un semn clar ca si-au pierdut calmul si siguranta si, ca nu le-a mai ramas nimic altceva mai bun de facut decat sa-si urle frustrarea si sa injure virtual. Dupa cum spuneam, timpul lor a expirat si acest fenomen este, in viziunea mea, ireversibil.
Deci, draga Iuga Brad, cativa ani au mai ramas si voi fi bucuros sa inaugurez un insectar (voi incepe cu „Gandacul de Colorado” drept specie prima si reprezentativa) care sa analizeze sistematic, cavernele comuniste care v-au dat viata si v-au mandatat sa o contaminati pe a noastra, tipologia celor ca voi (si evolutia ei de la politruc comunist la „patriot” fervent, vom cere aici un ajutor si tribunului – el tocmai impartaseste aceeasi „trista” soarta), sa ii cuantifice riguros contributia la evolutia (involutia?) societatii romanesti (cu cati ani suntem de fapt in urma din cauza voastra?) etc. dupa care… vom lasa praful sa se astearna pe toate acestea, ceea ce va insemna sfarsitul incontestabil al tipologiei voastre si intrarea voastra (in intregime lipsita de glorie) in cartile de istorie.
am inteles de la mr.W.CHURCILL ca democratia nu este sistemul sau oranduirea sociala cea mai buna, este chiar rea, dar toate celelalte oranduiri incercate de omenire pana acum s-au dovedit si mai rele ! Deci noi suntem nevoiti sa acceptam raul cel mai mic ! Sustin democratia cu cele 3 puteri ale sale, legislativa, executiva si judecatoreasca plus sa ziceam cea de a 4-a, puterea media, care da impresia ca functioneaza,dreptul de opinie si acces liber la informare ! E clar ca daca aceste 3-4 puteri ar fi obiective , impartiale, ferme in apararea drepturilor omului indiferent de starea lui ( nimeni nu e mai presus de lege !), deci aceste puteri ar fi necorupte si incoruptibile, ( ar trebui sa fie masini , nu oameni !)sau macar perfectibile in timp(nu degradabile), democratia n-ar mai fi un sistem rau ci chiar unul bun ! Dar pana la urma se dovedeste practic ca si acesta se dovedeste un sistem utopic ! De fapt suntem obligati sa traim mereu in dilema !
Sa vedem ce-o sa ne aduca globalizarea peste 30 de ani cel mult ! Un singur imperiu federal in care toti locuitorii pamantului vor fi sub control GPS, sau o diversitate ordonata !!
Domnule tv bucurați-vă că trăiți în democrație și că puteți să scrieți în deplină libertate aceste lucruri. De la lucruri mărunte începe superioritatea democrației față de celelalte sisteme.
Felicitari pentru articol, subscriu complet si ma bucur sa intalnesc aici o oaza de bun-simt atat de necesar pentru noi toti. Si felicitari pentru tinuta site-ului. Am ajuns aici de la Contributors, urmand linkul catre articolul lui Raymond Luca. Abia astept editorialul din 10 ianuarie!
Orice sfat este de luat în seamă,şi sunt de acord cu ce spuneţi în articol, dar a nu lua poziţie faţă de abuzurile unei democraţii sălbatice, a lupta împotriva hoţilor, impostorilor, a-i lăsa să-şi facă de cap într-o ţară debusolată, cu un nivel de trai mizerabil…, numai a nu „regreta un trecut” – din care „trebuia să păstrăm ce a fost bun: asigurarea sănătăţii – nu plătind, nu lăsând pensionarii să moară de foame; grija de-a avea un acoperiş deasupra capului (când azi nu e posibil să-ţi asiguri cele necesare traiului, dar să cumperi o casă!?…), posibilitatea ca să poată orice sărac a se plimba la mare sau munte, a fi sigur pe ziua de mâine, a munci pământul şi a scoate roade pentru hrana populaţiei, nu importuri de produse degradate şi manipulate genetic, sorbirea de băuturi colorate în loc de sucurile din struguri, caise, mere, pere, gutuii, smeură, etc. nu slugă la cei ce nefură).
Cei ce tac şi nu iau poziţie, sunt tot atât de vinovaţi ca cei ce ne-au distrus economia, ne-au băgat într-o criză fără ieşire.
Să auzim numai de bine! Felicitări pentru această revistă a d-lui Petru CVlej.
Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu
Domnule Voican-Ghioroiu,
Ceea este aceea democratie salbatica? Si unde exista imaginea idilica pe care o prezentati? Cu certitudine nu in Romania lui Ceausescu.
Splendid articol, mulțumesc autorului pentru publicare. Incitarea la ură, cu adevărat, este abjectă. Toți locuitorii țării, din orice grupare etnică, sunt cetățeni, sunt oameni înainte de orice, trebuie integrați pe căi inteligente și nu marginalizați. Se fac eforturi lăudabile de școlire a romilor și aceste exemple trebuie popularizate. Ref. la maghiari, nu uitați că în America, hispanicii au canalele lor de tv și ziare în spaniolă, la fel și alte grupări etnice, chinezi, coreeni, hinduși și alții. Toleranța, fraților, este cuvântul de ordine. Mulți români călătoresc acum peste tot prin lume, emigrează, dar puțini învață din experiența altor țări. Am constatat o formă de opacitate civică, ceva pe care n-am cum să calific decît ca ”ghetoul românesc.” Tinerilor le-aș recomanda să coboare tonul rebarbativ și blamările. Călătoresc cu metroul construit de cei bătrâni, locuiesc în casele construite înainte ca ei să se nască, se bucură de niște libertăți la care și ”babacii” au contribuit. Nu arunca bebelușul pe fereastră cu apa din lighean. Dacă nu le place ce se întâmplă, să se angajeze politic, militant, constructiv, NU destructiv. Să facă ei o lume mai bună, să învețe de la alte democrații, să corecteze ce nu merge, să inoveze, să gândească. Impetusul juvenil trebuie canalizat spre a face bine, pe criterii etice și morale.
Articolul de fata imi aminteste de „Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”, impreuna cu insemnarile lui Tagore pe cand conducea Dartington Hall School, sau ale lui Nerhu la Indian Independent Movement. Cred ca mai degraba santeti un adept al asa zisului Fabian Socialism Movement, pe care ne sfatuiti sa-l aplicam Romaniei moderne post-Ceusescu. Vorba unora din cei care au simtit si ei nevoia sa-si dea cu presupusul (ca si mine, de altfel): „Ce bine le zice, domnule, ce bine le zice”
Cat despre New Zealand, mai dai in ……
Ca de obicei, domnule Hida, sunteți complet pe de lături. Chestia cu socialiștii fabiani se potrivește precum nuca în perete și dacă citeați articolul cu atenție vedeați că recomand exact opusul.
În plus, scrie domnul Hida: …pe care ne sfatuiti sa-l aplicam Romaniei moderne post-Ceusescu.
O fi același domnu Hida care acum două zile se arăta neinteresat de articole despre viața politică românească:
2011/02/08 la 12:04
Mai ca-mi place circul romanesc, desi nu este prea diferit de circurile europene si de peste balta.
Domnule Clej, poate lasi de o parte degringolada politica romaneasca, demna de intrigariile caselor de toleranta ale Parisului anilor 1890-1910, si te indrepti spre ceva mai de seama si mai cu folos celor care te citesc si citesc revista Acum. Nu cred ca clasa politica romaneasca este diferita de cea de aiurea.
Așa e însă când scrii comentarii fără să ai nimic relevant de spus.
‘Nu vă mai imaginați că se poate trăi ca în capitalism și munci ca în comunism. Asumați-vă răspunderea pentru propria bunăstare și nu mai așteptați ca cineva să vă “dea” ceva.’ How does this make sense? Pe principiul ‘Omul care are necaz mare, ala mare necaz are’. Cu tot respectul cuvenit, a scrie doua pagini de nonsense, da, folosind un vocabular elevat si o ortografie impecabila, nu ajuta pe nimeni!! Presupun ca acesta a fost scopul articolului! Domnilor, in intelectualitatea dumneavoastra nemarginita, nu va ‘lasa sufletul’ sa participati la un DEBATE fara a face atac la persoana. Spuneti in cuvinte simple ce aveti de spus. Prioritatea dumneavoastra ar trebui sa fie relevanta!
N-am înțeles ce dorește persoana care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Anca”. Articolul se adresează unui număr mare de persoane, nu uneia anume. Așa că folosirea termenului „atac la persoană” este aberant. Aveți ceva inteligent de comentat pe marginea acestui articol? Aveți argumente împotrivă?
Nu am de ce sa comentez pe marginea acestui produs cu greu numit ‘articol’. E un post care nu afirma nimic clar, nu demonstreaza vreo ipoteza si da sfaturi dintr o postura superioara ‘plebii’. Vorbiti la peroana a doua plural si faceti generalizari grave. Anca este numele meu real si nu vad ce rol si ar avea lasitatea in aceasta situatie. Ca raspuns la toate celelate commenturi ati prezentat numai argumente ad hominem. Nu doresc nimic. Citesc in fiecare zi cat de mult se poate fara, a ma exprima cu privire la ceea ce gandesc. Cu toate acestea, mai rar am pierdut timpul sa citesc un asa ‘articol’ care nu spune nimic si mai si jigneste cu aroganta.
Ca si idee nesemnificativa, nu se arunca cu atat nonsalanta cuvinte catre oricine indrazneste sa aiba o parere in contradictoriu. Nu toti ceilalti sunt niste incompetenti notorii. Motivul pentru care mi am luat libertatea de a ma exprima este acela ca a fost deranjant ca un om cu atat potential si cu capacitate intelectuala, apare cu cu aceste idei puerile, cu o exprimare simplistica si cu o atitudine atat de agresiva in fata criticilor.
Când „Anca” va ieși de sub anonimat și va aduce măcar UN SINGUR ARGUMENT împotriva celor scrise în articol, comentariul ei va fi luat în seamă.
Dacă era o persoană de bună credință, nu doar cineva interesat de un atac la persoană, proceda în felul următor: la paragraful x, nu sunt de acord cu afirmația y, deoarece z (înșiruire de argumente).
Altfel nu e decât o bâiguaila a unei presoane frustrate, cu o exprimare aproximativă în limba română.