caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

De ce nu mă simt ca acasă în România (I)

de (7-2-2010)

Discutam uneori intre noi: ce inseamna \”acasa\”? Unde suntem \”acasa\”? In Romania? In Israel? In alta parte a lumii?

Cu totii suntem nascuti in Romania. Faptul ca provenim din medii diferite nu inseamna ca nu ne-am indreptat ulterior spre aceeasi cultura, sau spre aceleasi culturi. Facem parte din generatia celor plecati din Romania la sfarsitul adolescentei sau la inceputul tineretei. Educatia fiecaruia din membrii acestei generatii a devenit dubla, sau chiar tripla: romaneasca, evreiasca israeliana si universala. Dar care este elementul central al acestei formatii individuale a fiecaruia dintre noi? Am putea afirma ca este ceva strict individual, sau exista si aspecte generale?

Intrebarilor mentionate mai sus nu le putem raspunde intr-o forma transanta. Omul nu este si nu poate functiona precum un tren bazat pe orarul fix al caii ferate, sau sub forma unui computer cu un program bine definit si de neschimbat. De fapt, cu totii suntem si ramanem oameni. Se afirma ca patria unui om este tara lui natala. Dupa cum se afirma de catre alti psihosociologi ca patria unui om care a emigrat dintr-o tara alegand alta este noua lui tara, cu toate dificultatile de integrare in cadrul ei. Nu este tara natala, deoarece omul respectiv a avut un motiv sa o paraseasca, de obicei silit de imprejurari, de aspecte exterioare care au influentat asupra gandirii lui individuale.

Exilul voluntar se bazeaza pe o presiune exterioara care indica aproape totdeauna un element de exil involuntar. Mai mult, exilul exterior este precedat totdeauna de un exil interior, de o perioada de izolare, de gandire asupra unei posibilitati noi. Gandire care include totdeauna termenul \”acasa\”. Cum ma voi simti intre straini? Voi fi acasa, ma voi simti vreodata acasa? Ce voi face acolo, cu ce ma voi ocupa, din ce ma voi intretine?

Interesant ca termenul ebraic clasic pentru cuvantul \”emigrant\” este \”mehagher\”, respectiv cel care iese din cortul familiei sale, in sensul initial de cel care paraseste cortul lui Hagar, femeia care i-a nascut primul copil patriarhului Abraham. Iar \”gher\” inseamna strain, desi nu exista o legatura gramaticala si etimologica intre cele doua cuvinte. Dupa cum se afirma in continuare ca patria unui scriitor este limba in care scrie, indiferent de originea lui etnica si de tara in care locuieste sau s-a transplantat. Dar din ce cauza multi intelectuali prefera autoexilarea, sau mai curand emigrarea in conditiile unei societati care garanteaza libertatea de miscare? Oare patria unui om nu ar fi tara in care are un loc de munca in conditii omenesti, in care se poate intretine in mod decent si onorabil impreuna cu familia lui, in care este tratat cu respect si in care nu este nevoit sa suporte racilele birocratiei, tarele nedreptatii si discriminarii individuale si colective, mentalitatea provinciala, incorectitudinea si necinstea, urmele mentalitatii de sclav?

In perioada comunista, numarul emigrantilor din Romania era relativ mic. De fapt, era vorba fie despre romani care au decis sa ia calea exilului, fie despre oameni proveniti din randul minoritatilor etnice care s-au indreptat spre tarile in care etnia lor era majoritara. Minoritari precum grecii, italienii, evreii, armenii, turcii, tatarii, in mare parte germanii au parasit Romania. Motivele erau duble: pe de o parte de natura economica, sperand ca vor putea duce o viata mai buna muncind intr-o tara libera, pe de alta represiunea politica. Acestor motive li s-a alaturat si o a treia dimensiune: discriminarea etnica, respingerea lor deoarece nu erau romani etnici, in perioada national-comunista.

In privinta evreilor, a caror plecare din Romania a fost treptata, se poate vorbi despre un antisemitism neoficial, tolerat dar chiar si incurajat de un regim care se voia pur national, pur romanesc. Dar discriminari au existat si asupra altor minoritari etnici, care se simteau romani din punct de vedere cultural, sau care voiau o cultura dubla, o cultura de simbioza, care sa reuneasca propria lor cultura minoritara cu cea romaneasca majoritara.

Autoritatile comuniste dictatoriale respingeau ideea ca o gradina este mai frumoasa daca in cadrul ei sunt flori mai multe , diferite intre ele. Dar oare oamenii acestia se gandeau ca \”pleaca acasa\”? Nu totdeauna. Numai putini dintre ei , idealistii, considerau acest lucru ca fiind real. Stabiliti in tarile \”lor\”, unii au ales mimetismul pentru a se adapta mediului cu mai multa usurinta, preferand sa uite totul, sa nu se mai intereseze de Romania, sa nu mai vorbeasca limba romana. Dar tocmai aceasta atitudine indica mentalitatea unor emigranti indurerati, deceptionati de tara pe care au parasit-o de nevoie. Altii au ales calea unei noi emigrari, a unei reemigrari, de data aceasta facuta cu mai multa grija, fara influenta mitului occidentului.Sa ne amintim ca in perioada ceausista comertul cu oameni, \”targul de sclavi\”, inceput inca anterior, ajunsese la ordinea zilei.

\”Petrolul, evreii si germanii sunt bogatiile tarii noastre\”, afirma Pacepa ca ar fi spus Ceausescu. Plecati fara sa-si poata lua bunurile personale, siliti sa cedeze totul statului sau sa-si vanda lucrurile la la un pret modic, dupa presiuni exercitate asupra lor, emigrantii din Romania – in cazul la care ne referim, evreii – au pastrat reticente fata de tara lor natala. Chiar daca acest element nu a ajutat integrarii lor in Israel, unde au devenit \”romani\”, el a contribuit la desprinderea lor de Romania. Si totusi, multi dintre ei au continuat sa vorbeasca limba romana, desi numai putini au transmis-o copiilor si nepotilor, acestia autoconsiderandu-se \”israelieni suta la suta\”, rupand aproape complet lantul traditiei.

Interesant este ca multi dintre acesti emigranti viziteaza des Romania (unii dintre ei o vizitau si in perioada comunista), aceasta fiind forma lor de identificare cu ea, cu cultura ei si cu poporul roman. In prezent exista si un fenomen nou: ei sunt insotiti de copii si de nepoti, in excursii penru cautarea radacinilor. O parte a tinerilor din noile generatii nu mai vor aceasta desprinere, vor sa refaca luntul genealogic, traditia familiei, chiar si a culturii ei. Dar acesti fosti emigranti insisi, deveniti cetateni israelieni si care isi afirma identitatea israeliana – cel putin in parte – se simt ei oare \”acasa\” in Romania?

Dupa revolutia din anul 1989, numarul romanilor care au parasit Romania stabilindu-se in diferite tari de pe mapamond a crescut mult. Majoritatea lor sunt romani etnici, desi printre ei sunt si multi unguri etnici si rromi etnici. Se vorbeste despre circa doua sau chiar trei milioane de oameni, in majoritate emigranti pentru necesitati de munca. Dar oare motivul economic este unicul factor determinant al acestei emigrari? Raspunsul nostru este negativ. Regimul comunist s-a prabusit, dar sechelele lui au ramas. Mai mult, elemente precum politicianismul, bacsisul, incorectitudinea, saracia, nepotismul, lipsa de respect fata de om, nationalismul exacerbat, chiar tendintele dictatoriale au ramas. Au ramas si fostii nomenclaturisti, deveniti oameni de afaceri sau oameni politici, imbogatiti peste noapte.

Totul aminteste despre romanul lui Nicolae Filimon, \”Ciocoii vechi si noi\”. Multi oameni nu au stiut (initial) ce sa faca cu libertatea. Vrand-nevrand, ne putem aminti de o piesa de teatru a unui scriitor polonez, se pare Kruczowki, \”Prima zi de liberatate\”. Dupa o detentie lunga, omul nu mai stie ce sa aleaga daca nu este pregatit pentru libertate. El poate ajunge sa confunde comportamentul civilizat, disciplina sociala liber consimtita cu ideea ca ar avea dreptul sa faca orice, respectiv sa se poarte cu altii – in special cu fostii lui persecutori – asa cum acestia se purtasera cu el, sa loveasca, sa jefuiasca, sa violeze, chiar sa ucida. Mi-am amintit si de fabula \”Porcul liberat\” de Grigore Alexandrescu. Aceasta fabula vetusta este actuala si astazi. Porcul liberat de tiganul care fusese eliberat si nu mai era rob nu reuseste sa se adapteze noilor conditii de libertate si se intoarce la fostul lui stapan, cerand sa-l ia inapoi in robie.

Ne putem aminti si un banc cu Bula, care a circulat imediat dupa revolutie. Se spune ca in ziua de 23 decembrie 1989, o zi dupa revolutie, Bula ar fi venit din satul lui la Bucuresti. Vazand semaforul, a intrebat un trecator ce este. Raspunsul trecatorului a fost ca atunci cand este verde, trec legionarii; cand este galben, trec taranisti; iar cand este rosu trec comunistii. Bula a vazut ca toate lumea trecea pe verde si si-a spus ca multi legionari mai sunt. Atunci cand stopul era pe galben, mai erau cativa trecatori intarziati, iar Bula si-a zis ca nici de taranisti nu s-a scapat. In clipa in care s-a facut rosu, Bula a inceput sa traverseze starda cu viteza. O masina s-a oprit brusc, alta dupa ea; era aproape de accident. Un militian l-a oprit, dar Bula era in transa si striga:\”In ’45, in ’45, dar nu sunt eu de vina! Daca nu semnam adeziunea ma arestau si copiii mei ramaneau fara paine!\”

Anul 2009 a adus o surpriza placuta: scriitoarea Herta Muller, originara din Romania, a primit premiul Nobel pentru literatura. Plecata din Romania in timpul regimului comunist. In Romania au fost multi oameni mandri de faptul in sine, uitand insa ca premiul Nobel nu a fost acordat Romaniei, ci Hertei Muller. Ea a vizitat Romania in mai multe randuri, s-a identificat cu Romania, cu cultura ei – desi ea scrie in limba germana, limba ei materna, operele ei trateaza probleme romanesti, ale situatiei din timpul dictaturii – insa nu si-a pus problema de a reveni in aceasta tara. Pentru ca acolo nu s-ar simti \”acasa\”.

Ne-am gandit la cazul ei si l-am privit comparativ cu situatia evreilor emigrati din Romania si stabiliti in Israel. Este greu, practic imposibil ca cineva sa se simta \”acasa\” intr-o tara pe care o iubeste, cu a carei cultura se identifica, a carei limba o vorbeste, pe care vrea sa o ajute, unde se duce deseori fie pentru a lucra in favoarea acestei tari, fie pentru placerea de a vedea locurile natale si de a-si intalni prietenii, dar in care nu mai este si nu mai poate fi adaptat. Lumea de acolo este diferita. O schimbare in bine este posibila, dar lenta, extrem de lenta. Va fi nevoie sa treaca cel putin o generatie sau chiar mai mult. Sa ne amintim de cei 40 de ani petrecuti de fostii sclavi evrei iesiti din Egipt si ramasi in pustiul Sinai pana la sfarsitul vietii, inainte ca noua generatie sa intre in Tara Fagaduintei si sa devina oameni liberi cu adevarat.

Totusi, sa fim optimisti: schimbarea este in curs de, ea a inceput, desi este inca lenta. Totusi, problemele sociale existente ii fac pe multi romani, ca si pe multi fosti minoritari – printre care evrei – sa afirme ca in Romania nu se simt acasa. Poate ca acesti oameni se simt acasa in tarile in care s-au integrat, in cazul multor evrei in Israel, tara cu care se identifica si politic. Desi, poate ca multi dintre acesti oameni nu se simt acasa nicaieri, contrar propriilor lor afirmatii. Sa ne amintim cuvintele unui poet grec antic al carui nume nu mi-l amintesc:\”Straine, noi locuim o singura patrie, lumea\”. Si, poate ca este mai bine asa.

\”Acasa\” ne putem simti peste tot, daca suntem tratati ca oameni si ne putem simti bine, in tara natala si in patria nationala, in tara de origine si in tara de resedinta. Daca societatea este construita de asemenea natura incat sa permita omului sa se simta bine: o societate bazata pe cinste, adevar si corectitudine, pe respect fata de om si fata de munca lui, pe o viata sociala si politica in care coruptia sa lipseasca sau sa fie condamnata si cazuta in desuetudine, in care omul sa simta ca apartine clasei medii si se poate intretine dintr-un salariu cinstit, dintr-un castig muncit cinstit sau dintr-o pensie muncita o decenii de viata. Dupa cum putem sa nu ne simtim bine nicaieri, daca lumea nu corespunde standardelor noastre. Standarde pe care nu le putem schimba dintr-o data, dar ne putem stradui sa le schimbam treptat. Si visam ca le vom vedea puse in aplicare si in Romania…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Cornelia: (7-2-2010 la 00:00)

    Cred că ” o societate bazata pe cinste, adevar si corectitudine, pe respect fata de om si fata de munca lui, pe o viata sociala si politica in care coruptia sa lipseasca sau sa fie condamnata si cazuta in desuetudine, in care omul sa simta ca apartine clasei medii si se poate intretine dintr-un salariu cinstit, dintr-un castig muncit cinstit sau dintr-o pensie muncita o decenii „… va mai aştepta cel puţin 50 de ani în condiţiile în care se practică politica la noi în ţară. Cum spunea cineva ” trebuie să mai strângem din dinţi”… oare de câte generaţii de sacrificiu este nevoie ??

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dorel Schor: (7-2-2010 la 00:00)

    Un articol foarte bine scris si gindit, o analiza pertinenta a unor realitati implacabile . Ma identific cu autorul celor scrise. Felicitari.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • mircea munteanu: (7-2-2010 la 00:00)

    Ori acceptati votul universal, cu toate consecintele sale, ori intorduceti votul censitar. Pe avere si studii. Dar in privinta discutata, cred ca votul va fi identic. Inca nu realizati semnificatia cifrelor.

    De ce asteptati votul electorilor, daca-i considerati incompententi politic? De ce va laudati ca ati cistigat votul maselor, daca le dispretuiti?

    Este clar ca in Romania maselor vor una iar liderii alta. Asta e sursa crizei morale din politica noastra. Si cauza absenteismului masiv. Indiferent ce se voteaza, „aia” fac tot ce vor ei. Nu ce vrea poporul. Pe urma ne intrebam de ce asa si pe dincolo…. Si ii facem prosti tot pe romani, ca-si merita conducatorii. Nitica demagogie? Dispretul asta fata de mase inseamna si indivizi care se cred (si sunt sprijiniti) deasupra legilor…..

    Extinderea teoriei dvs: Obama a fost votat de genii? (Toata lumea stie ca cetateanul mediu din SUA -indiferent de avere- este strict specializat. Cu alte cuvinte, in afara meseriei lui, nu mai stie nimic. Romanii stau mult mai bine la capitolul cunostinte generale si politice decit ei.)

    Ori admitem faimosul „Box populi”….., ori renuntam, esuind intr-un sistem elitist. Si cum la noi elitele sunt cele vechi, carora li s-a dat voie la furt…

    In alta ordine de idei, nu uita: „Prosti, dar multi!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Galambos: (7-2-2010 la 00:00)

    Am emigrat la virsta de 54 ani, si problemele ridicate de articolle rezum in urmatoarea fraza: „Acolo n-am avut viitor, aicea n-am trecut!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan Teodor Pohic: (7-2-2010 la 00:00)

    Draga Zeev,

    Frumos scris. As vrea sa adaug cite ceva. Ne mai fiind asa tinar ma plimb prin lume cu excursii organizate, autobuz, ore fixe, e mai comod intr-un fel. Una din intrebarile frecvente intre turisti e ” Pe unde ai mai fost? ”

    Multi zic ca una dintre cele mai frumoase excursii pe care le-au facut a fost cea din Romania. Trebuie sa te simti bine mai mult decit ” ca acasa „.

    Romania trebuie sa ofere un turism decent care sa aduca bani. ( si sa-i fure Nastase sau alti baroni 🙂 )

    In alta ordine de idei exista in Romania o gramada de oameni de afaceri israelieni care se simt foarte ca la ei acasa in Romania. Romanii si israelienii se folosesc zilnic de multe produse israeliene. Exemplu: Sano. Mafia israeliana a pus stapinire pe Cazinourile din Bucuresti in care lucreaza si israelieni care se simt poate mai bine ca la ei acasa.

    Intrebarea e, sa ne impartim in doua grupe? Afaceristi si nostalgici?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (7-2-2010 la 00:00)

    1. Ungureste exista doi termeni pentru ACASA: ITTHON – atunci cand esti acasa si OTTHON – atunci cand esti altundeva si vorbesti despre „acasa”. Cu cativa ani in urma, in Israel, am stat de vorba cu un baiat (campion de tenis) care vorbea ungureste (limba deprinsa de la parinti, dar mai ales de la bunici). El plecase din tara, la varsta de trei ani, dar bunicii dinspre tata ramasesera la Arad, si mai venea din cand in cand in Romania. Din convorbirea cu el a reiesti ca Israelul era ITTHON si Aradul (ca sa nu generalizez) era OTTHON. Nu vreau sa romentez situatia, am dat doar un exemplu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Kovacs Jozsef: (7-2-2010 la 00:00)

    Putem spera ca urmasii nostrii vor apuca peste 50 de ani acea schimbare in societatea romaneasca?Eu cel putin nu prea imi pot imagina asa ceva.De vina nu sunt numai politicienii ci populatia in general,din randul carora s-au ridicat si politicienii.
    Nu inseamna ca nu sunt si oameni corecti,dar ei rareori ajung in politica,sunt sufocati de societatea bazata pe cunostinte,pile,mita,smecherii….etc.Cei care traiesc in tara si vor sa traiasca corect la tot pasul se lovesc de asemenea probleme.As putea aproape zilnic relata ceva unde lucrurile nu merg asa cum ar fi normal si e foarte greu sa-ti gasesti dreptatea.
    In institutii nu ai suficienta incredere nu pentru lipsa conditiilor legale democratice,ci mai mult pentru mentalitatile distorsionate care domina la lucratorii acestor institutii.
    Inclusiv in media se discuta pre putin despre problemele reale,de zi cu zi ale populatiei.Se urmareste numai senzationalul.
    Poate par prea pesimist,dar am avut ocazia sa fac comparatii cu traiul din alte tari din Europa sau chiar SUA….si ….

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • kant: (7-2-2010 la 00:00)

    Acasa/2010 =
    „A(-h)- CAS-A(unica, reprezentativa;
    – neancadrata in timpul linear si spatiul tridimensional, geo-subiective!).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • mircea munteanu: (7-2-2010 la 00:00)

    Excelent articol. Ca si comentariile. Daca as fi malitios, as intreba daca isi mai are rost expresia „ma simt bine (rau) acasa”. Casa trebuie sa fie unde imi este caminul. (Sa parafrazez un afacerist american care spunea ca biroul lui este acolo unde-si aseaza palaria.)

    Nu o luati in serios, a vrut sa fie o gluma.

    Partea nostima este ca nici romanii nu se simt bine in tara lor. Adica, acasa. (Cu exceptia unei mici minoritati 3-9%, care se situaeaza deasupra legilor si au acaparat toata puterea economica, politica, mass-media, juridica, etc. PUTEREA. In general, tot aia care detineua puterea si inainte.)

    In ceea ce-i priveste pe evrei, exista un dosar penal in studiu la parchet de luni de zile. Cu cineva care a purtat public o uniforma de general nazist (mai avea si zvastica la centura), in semn de respect pentru un …colonel(?!!!). Ba mai mult, l-a adus si pe fiul sau in public, cu o uniforma de soldat nazist. Si au defilat amindoi, in pas de gisca. Exista probe(fotografii, filme, uniformele), exista martori, exista legea clara care incrimineaza purtarea in public de insemne naziste. Totusi, autoritatile romane sunt foarte lenese in a solutiona dosarul. Mai mult, nici sefii sau colegii de partid, nu s-au desolidarizat de gest si nu l-au condamnat public. Dimpotriva. Desi unii lideri ai partidului, fac mare caz de prietenia lor cu evreii. Ba chiar si impricinatu se lauda cu asa ceva…

    Concluzia ar fi ca va cred ca nu va simtiti acasa, in Romania. Aveti toate motivele.

    Sigur, tara este frumoasa.Una din cele mai frumoase, zic eu. Dar liderii si cei care detin si exercita puterea, au transformat-o. In rau.

    Speram cu totii, ca schimbarile vor fi mai rapide. Dar ma indoiesc, daca vechii oameni au fost pastrati si promovati (eventual odraslele lor).

    Sa nu spuneti ca oamenii sunt de vina. In noiembrie trecut, romanii s-au mobilizat la vot si au votat la referendum foarte clar: 85% pentru maximum 300 de parlamentari, 75% pentru Parlament unicameral. Asta e vointa clara a romanilor. Voturi care depasesc cu mult voturile pentru orice partid sau candidat la presedentie. Dovada ca asta vor majoritatea zdrobitoare a romanilor, indiferent de simpatiile politice. Ati vazut vreo lege sau proiect de lege? Ati vazut un proiect de modificare a Constitutiei? Cred ca e timpul pentru a separa griul de neghina. Nu romanii sunt prosti si nu poporul e de vina. Singurii vinovati sunt liderii.

    Ca sa ne simtim cu totii acasa in Romania, trebuie sa schimbam liderii!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (7-2-2010 la 00:00)

    „In noiembrie trecut, romanii s-au mobilizat la vot si au votat la referendum foarte clar: 85% pentru maximum 300 de parlamentari, 75% pentru Parlament unicameral. Asta e vointa clara a romanilor. Voturi care depasesc cu mult voturile pentru orice partid sau candidat la presedentie. Dovada ca asta vor majoritatea zdrobitoare a romanilor, indiferent de simpatiile politice.”

    Hai să fim serioși, domnule Munteanu. Ăsta e votul unor cvasi analfabeți în ale dreptului constituțional, care au aprobat o măsură demagogică și populistă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (7-2-2010 la 00:00)

    Domnule Munteanu, ați căzut și dumneavoastră în demagogie populistă?

    Ce vot cenzitar, cine a zis de așa ceva? Câți dintre cei care au votat sistemul unicameral au habar că acest sistem nu este folosit în Uniunea Europeană decât de țările cu populație de maximum 10 milioane? NU sunteți de acord cu imensa majoritate a celor care au votat sunt analfabeți în ale dreptului constituțional?

    Și încă ceva domnule Munteanu, ce legătură are ecoul dumneavoastră cu tema articolului propus?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Kovacs Jozsef: (7-2-2010 la 00:00)

    „Este clar ca in Romania maselor vor una iar liderii alta”
    Cum de uxplicati d-le Munteanu ca masele l-au votat totusi pe Basescu,chiar daca au vazut dupa cinci ani ca vrea altceva decat ei.
    Sau Basescu e singura exceptie dintre politicieni(da parca am mai auzit asta,chiar de la intelectuali de vaza,cum se lupta cu toti balaurii din parlament?!)

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Paula Drexler: (7-2-2010 la 00:00)

    *** Dintotdeauna am sustinut ca eu am o singura casa, Haifa- Israel.

    Desigur, am fost combatuta de cei care sustin ca au doua case, cea in care traiesc si cea de care-i leaga sentimente din copilarie si tinerete.

    Si eu sint legata de locurile trecutului, vizitez scoala, prietenii care mi-au ramas pina in ziua de azi: prieteni, merg la spectacole jucate in limba mea materna, romana, vizitez casa in care am locuit si vecinii care m-au recunoscut spre bucuria mea ( semn ca anii si-au spus cuvintul cu incetinitorul) , dar….exista un „dar”. Senzatia de a ma simti turista in locurile copilariei si tineretii, nu ma paraseste.

    In clipa cind am urcat in avion, in 2 mai 1972 spre noua – veche tara, am avut senzatia celui care arunca lanturile ruginite de la inaltime. A fost alegerea mea, nu am fost influentata de nimeni, cu toate ca pe atunci lasasem in urma parintii si ca fiica unica, nu a fost cea mai usoara hotarire din viata mea. Dar, stiam la fel ca si ei, ca este cea mai buna hotarire. Dupa cinci ani, ne-au urmat.

    Casa mea este aici, in Israel, unde senzatia de apartenenta este mai presus de orice. Impacarea cu sine insusi, si dreptul fiecaruia, sa-si defineasca locatia casei, este mai presus de orice.

    Eu NU am doua case, ci, una singura. Si nu ma gindesc doar la locatie.

    Prin cuvintul „casa”, subinteleg zeci de aspecte ale vietii mele, in tara mea, la bine si, la mai putin bine.

    Apartenenta este odgonul meu !

    Paula din / in Haifa

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristina Dobrin: (7-2-2010 la 00:00)

    Am emigrat voluntar din Romania in urma cu cinsprezece ani. Fac parte din generatia „decreteilor”, copii nascuti in urma faimosului Decret 770/1966 din Epoca Ceausescu.

    Revolutia romana din 1989, sau mai bine zis „Marea aglomeratie din Decembrie” m-a gasit in ultimii ani de studii la Universitatea din Timisoara. Dintr-o data aerul respirat mirosea a libertate…Scurta mi-a fost insa bucuria, iar visele indraznete spulberate prea curand. Schimbarea era abia perceptibila; oamenii inacriti, indurerati, sceptici in marea lor majoritate, nostalgici dupa timpurile apuse. Dictonul „pleaca ai nostri, vin ai nostri” devenea din ce in ce mai actual.

    In decurs de cativa ani mi-am dat seama ca nu mai vreau sa imi irosesc tineretea asteptand si visand schimbarea. Tranzitia de care auzeam in fiecare zi mi se parea fara sfarsit, nu puteam intrezari lumina de la capatul tunelului.

    Asa ca am hotarat sa iau calea strainatatii, emigrand in prima tara care m-a primit, Canada. Nu stiam multe detalii despre tara care avea sa imi fie casa, nu studiasem engleza in anii de scoala, profesia pe care o aveam nu putea sa imi asigure un succes imediat in Canada si totusi am plecat…Mi-am luat ramas bun de la parinti, rude, prieteni si am zburat peste mari si tari…Stiam atunci ca nu am voie sa dau gres in drumul pe care l-am ales. Pentru mine Romania nu mai era acasa. Ii daruisem tineretea mea, capacitatea si dorinta mea de munca, dar simteam ca nu ma vrea, nu are nevoie de mine.

    Astfel a inceput pentru mine o noua etapa a vietii, departe de casa parintilor, intr-o tara straina la inceput, dar unde m-am simtit si ma voi simti mereu acasa. Aici imi este familia, casa, prietenii, firma unde lucrez, intr-un cuvant ACASA.

    M-am reintors in Romania doar de doua ori in cinsprezece ani; prima data sa imi petrec mama pe ultimul sau drum, iar a doua oara sa imi vizitez fratii. Am fost fericita sa petrec cateva saptamini in mijlocul familiei, sa reintalnesc prieteni vechi, sa revad locuri dragi, dar abia am asteptat sa revin ACASA, in Canada.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Cornelia: (7-2-2010 la 00:00)

    Atâta timp cât se votează cu „inima” efectele se simt în fiecare zi. Ar fi necesară „mai multă raţiune”…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193