Ein Hod, satul artistilor, a fost intemeiat de Marcel Janco in 1953. Descoperind o asezare araba parasita, pictorul a obtinut aprobarea guvernului de a fonda o colonie a oamenilor de arta, la numai cinci ani de la infiintarea statului Israel. A adresat un apel catre sute de creatori, dar numai trei au raspuns pozitiv, conditia fiind sa locuiasca in Ein Hod. In timp, zeci de familii de pictori, sculptori, artisti in sticla, compozitori, dansatori, s-au mutat in sat, care a fost reconstruit, pastrand arhitectura orientala, imbinata cu dezideratele moderne.
Situat la poalele muntelui Carmel, la cativa kilometri de Haifa, colonia artistilor a devenit, de-a lungul celor peste 60 de ani de existenta a statului, o insula a artei si un atractiv obiectiv turistic. In 1983 se deschide muzeul Janco-Dada, in care sunt prezentate inceputurile miscarii de avangarda de la Zurich, activitatea arhitecturala si artistica din Romania anilor ’30, precum si peste 50 de lucrari ale lui Marcel Janco, alaturi de expozitii temporare, perpetuand mostenirea sa spirituala.
Deseori poposesc la Ein Hod, unde am avut si am prieteni. La marginea satului a locuit sculptorul Tuvia Iuster, decedat in urma cu cinci ani. Sambata aceasta, solicitat de istoricul de arta suedez Tom Sandquist, care a luat parte, impreuna cu alti conferentiari din Romania, Israel, Franta, Elvetia, USA, la simpozionul international (12-14 decembrie 2010) pe tema “Avangarda romana intre Bucuresti, Paris, Tel Aviv” (organizat de Universitatea Ebraica din Ierusalim in colaborare cu Institutul Cultural Roman din Tel Aviv), am plecat spre Ein Hod. La inceputul lunii decembrie, un cumplit incendiu a mistuit padurile muntelui Carmel si vegetatia din zona, afectand si satul artistilor, unde au ars 12 case, muzeul Nisco, al cutiilor muzicale, dar, ca prin minune, muzeul Janco-Dada nu a fost atins. Si totusi, imaginile prezentate de televiziune nu au reflectat, nici pe departe, cumplita tragedie.
Ajungem din soseaua numarul 4 si, desi au trecut doua saptamani de la cel mai mare incendiu din istoria Israelului, se simte un puternic miros de ars. Intram pe drumul periferic spre Ein Hod. Pe ambele parti vedem vegetatia arsa, verdele de odinioara fiind substituit de un negru amenintator. Suim spre kibutzul Nir Etzion, ajungem la un punct de unde privim imprejurimile. Peste tot copaci arsi, pete socante, un desert intunecat.
Din loc in loc, arbori care au scapat in mod miraculos de parjolul purtat de vant. Focul a ajuns la numai cativa metri de grajdurile de vite, situate in varful unui deal. Coboram spre satul artistilor, insotiti de ravagiile flacarilor, de palmieri arsi, tufisuri moarte, flori distruse. Limbile focului s-au oprit la un pas de intrarea in muzeul Janco-Dada. In timpul incendiului, sub presiunile familiei, parte din lucrarile expuse au fost coborate in adapost. Am aflat ca, desi exista un plan de evacuare a oamenilor, chiar daca in urma cu cativa ani a avut loc un alt incendiu de proportii, lipseau dispozitiile clare, relative la salvarea operelor de arta.
Ne oprim langa mica piateta care poarta numele sotiei lui Marcel Janco, Medi. Muzeul s-a salvat ca prin minune, la fel si vechea casa a artistului, situata in vecinatate. Intram in muzeu. De doua luni e in stadiu de restaurare, construindu-se si un ascensor destinat invalizilor. Vedem cele cateva tablouri expuse (majoritatea fiind inca in depozit), apoi ne indreptam spre casa de odinioara, pe peretii careia s-au dezvaluit desene care fusesera, in timp, acoperite de straturi de vopsea. Vizitam atelierul reconstituit al artistului. Nu a fost deschis inca in mod oficial, remarcam mobila adusa din Romania in anul 1941, cand Marcel Janco a emigrat spre Palestina.
In fata muzeului se afla galeria satului, care, momentan, gazduieste o expozitie despre celebritati. Satul e plin de vizitatori, adusi de curiozitate sau preocupati de soarta artistilor.
Traversam drumul periferic si ajungem la locuinta regretatului Tuvia Iuster. Il intalnesc pe fiul acestuia, Manu, care nu a abandonat casa si s-a luptat cu flacarile, intr-o zona inaccesibila pompierilor, in mijlocul padurii. Focul a ajuns pana in pragul locuintei, distrugand intreaga vegetatie din jur. Cladirile, insa, au scapat. Manu a refuzat sa se evacueze, in ciuda somatiilor politiei.
Parasim satul Ein Hod abatuti, a inceput sa ploua, in contrast cu timpul secetos, care a favorizat incendiul. Ma gandesc la cele peste 40 de victime, oameni care au pierit in aceasta calamitate. Chiar ieri a decedat un pompier, care s-a zbatut, in spital, de la incendiu, intre viata si moarte.
Focul a izbucnit, se pare, din neatentia unui copil, dar a relevat incapacitatea fortelor de ordine in a se masura cu evenimente tragice, care trebuiau sa fie biruite, in faza incipienta, de politie, armata si pompieri. Desi primul ministru Netanyahu a luat o hotarare inteleapta, solicitand ajutorul altor tari in stingerea incendiului, tragedia a dezvaluit numeroase neglijente, echipament vechi, carente financiare, decizii arbitrare, reactii haotice. O tara amenintata, in permanenta, de razboaie, nu poate sa isi permita o asemenea vulnerabilitate. Intr-un eventual conflict militar, cateva rachete, lansate din Iran, Liban, Siria sau Gaza pot aduce distrugeri imense, caz in care alte state nu vor trimite avioane care sa stinga incendii, in timp ce Israelul este insuficient dotat.
In decursul anilor, ministrii de interne, din diferite partide, au neglijat spatele frontului, care ar constitui obiectivul principal al dusmanilor Israelului. Numeroase semne de intrebare, acuzari reciproce la nivel guvernamental, scuze penibile, indica nepasarea si inconstienta liderilor israelieni. Populatia este preocupata, dar uita repede si, la alegeri, in lipsa unei alternative, voteaza aceeasi conducatori incapabili. Despre neglijentele criminale ale guvernelor israeliene si continua “dolce far’ niente” a organelor administrative, care dovedesc incompetenta si lipsa de vigilenta, intr-un articol viitor.
Interesant (si in mare parte adevarat). De mentionat ca presa (inclusiv stimabilul autor) desi era constienta de starea deplorabila a apararii contra incendiilor n-a gasit de cuviinta sa faca caz in jurul acestui subiect (nu era destul de picant fara fundalul unei catastrofe). Si liderii (in toate democratiile si in toate timpurile) nu sunt singurii care trebuie acuzati cind se intimpla asemenea catastrofe – presa a adormit si ea in post!
Domnule Satran,
Ce anume este „ne-adevărat” din articolul lui Vlad Solomon? De unde rezultă că Vlad Solomon era conștient de starea deplorabilă a apărării contra incendiilor? Este Vlad Solomon, care scrie la revista ACUM doar din 2008 responsabil, de-l includeți în rândul „presei” pe care o execrați?
Descrierea lui Vlad este impresionanta, usor de vizualizat chiar si de cei care nu au urmarit ravagiile incendiului in imaginile televizate si,la fel ca in toate articolele sale, nota personala se face puternic simtita.Pe buna dreptate ridica problema unor eventuale incendii catastrofale, ce ar putea fi provocate de exploziile unor rachete lansate asupra Israelului. Ca prin minune nu s-a intimplat asa ceva in al doilea razboi din Liban sau a operatiunii din Gaza, cind „ploua” cu rachete in Israel. Vlad trage si de asta data clopotele de alarma si e de sperat ca autoritatile de resort si conducatorii tarii vor lua masuri pentru dotarea cu echipamentul necesar, spre a face fata in mod eficient unor astfel de situatii, fara a depinde in asemenea masura de ajutor din afara Israelului,ca in cazul incendiului de pe Carmel.
Anul acesta am poposit si eu la Ein Hod, pret de o ora, am intrat intr-o galerie si am schimbat cateva cuvinte cu gazdele, artisti ceramisti. Era un colt tihnit, idilic, inramat in vegetatia bogata din preajma. Imi pare tare rau de cele intamplate si sper ca totul sa fie reconstruit cat de curand. Gandul ma duce la incendiul de acum 15 ani, izbuncit tot din neglijenta umana, care a mistuit faimosul Plan Inclinat de la Covasna, instalatie unica in partea noastra de lume (veche de peste un veac) menita sa transporte pana la calea ferata ingusta din vale, bustenii taiati pe crestele Carpatilor Rasariteni, la Comandau. Planul inclinat nu functioneaza nici astazi…
Domnule Clej,
Vlad vorbeste la Radio frecvent si scrie intro mie de forumuri electronice (ultima data cind am verificat toate aceste forme de comunicatie se calificau ca presa – ca si Acum). Cit despre „in parte adevarat” ceace este in parte advevarat nu este neaparat „neadevarat”. Comentariile poitice si descrierea atitudinii populatiei sunt foarte subiective. La fel comentariul „in lipsa unei alternative, voteaza aceeasi conducatori incapabil” – Israelienii schimba destul de des conducatorii si cei care judeca politicienii ca si echipele de fotbal (voteaza cu echipa lor indifirent de rezultate) sunt din ce in ce mai putini.
Julo
Domnule Satran,
Eu v-as recomanda sa folositi mai prudent termeni ca „adevar” sau „subiectiv”. In primul rand, deoarece nici dumneavoastra (ca si Vlad) nu detineti un monopol asupra adevarului. Apoi, Vlad este la fel de subiectiv sau obiectiv (termenii nu au pentru mine mare valoare, fiind extrem de imprecisi) ca si dumneavoastra. Ba as spune ca, data fiind antipatia pe care i-o purtati lui Vlad (daca doriti va pot reaminti comentarii din trecut la articolele lui Vlad) as spune ca sunteti extrem de subiectiv.
Apoi, nu dau doua parale pe mia de forumuri despre care pretindeti ca le frecventeazA Vlad. Stiu ca da uneori raspunsuri unor barfe si calomnii care circula la adresa sa pe aceste forumuri populate si de complexati, invidiosi si neurotici. Iar la radio nu cred ca face jurnalism politic.
Dar trecand peste aceste aspecte oarecum minore si secundare, daca un cotidian ca Ha’aretz vorbeste despre incendiul de pe Carmel ca despre o „Katrina” a lui Netanyahu – comparatie cu uraganul cu acest nume care a devastat in 2005 New Orleans, generand mari probleme politice presedintelui Bush, nu vad de ce va irita acest articol extrem de bland al lui Vlad.
De fapt stiu. De cand scrie in revista ACUM, Vlad a starnit o mare nemultumire printre unii israelieni originari din Romania, fapt care, din punctul meu d evesere, constituie expresia unui provincialism intelectual deprimant, dar si a unei mentalitati de catun in care toata lume se cunoaste si daca apare unul care este mai nonconformist, devine imediat tinta barfelor si a calomniilor.
Pentru D-l Satran, dar si pentru alti cititori:
1. Singura revista de limba romana de pe Internet, la care colaborez, este ACUM. Articolele pe care le scriu pentru ACUM le trimit si la Jurnalul Saptaminii ( saptaminal de limba romana din Israel), care nu are website, apare tiparit pe hirtie.
2. Dupa un timp (cca o luna, cel putin), postez articolele pe Agonia, care este un forum de literatura, unde, pina nu demult, postam numai poezii si proza. Intotdeauna mentionez ACUM ca fiind prima publicatie, cronologic.
http://www.poezie.ro./index.php/author/0011995/index.html
3. Particip in mod relativ activ pe doua liste de discutii, in romaneste, Lista-2 si Rom-Jews, dar nu discut articolele mele de pe ACUM pe acele liste, nici macar nu raspund comentariilor la articole. Consider ca o opinie publicata intr-o revista trebuie comentata tot public. De aceea am refuzat, de cite ori am fost criticat sau laudat pentru vreun articol, sa ripostez pe liste. Daca un articol nu se sustine prin el insusi, nu consider necesar sa-l clarific pe privat, sau in cadru semi-inchis. Alte publicatii preiau articolele mele de pe ACUM, cu sau fara permisiune.
4. Sint colaborator saptaminal, duminica seara, la Kol Israel ( Vocea Israelului) in limba romana, cu rubrica Oameni, locuri, evenimente, rubrica de actualitati si culturala, niciodata nu am acordat vreun interviu pe teme politice. Dar ii multumesc D-lui Satran pentru sugestie.
5. Colaborez ocazional le Radio Romania International, interviuri prin telefon, pe teme culturale.
Concluzia- mia de forumuri electronice cu veleitati de presa ( pe care le aminteste D-l Satran) se reduce la unul singur, pe care scriu ACUM acest ecou. Asadar, ceea ce afirma d-l Satran e „in parte adevarat”, deci fals.
Relativ la situatia Israelului si la starea de spirit a populatiei, cititorii informati realizeaza singuri realitatea, care, desigur, poate fi privita si perceputa in mod diferit. Eu, ca jurnalist, exprim opinia mea. Care poate fi combatuta sau acceptata. Aceasta inseamna diversitate de pareri, conditie s.q.n. pentru un dialog democratic.
Vlad Solomon
bun articol si bine instrumentat critic vis a vis de nepasarea si indolenta oficialitatilor responsabile cu anihilarea unor astfel de dezastre
daca te consoleaza si in romania e cam la fel daca nu mai rau
dar, din cind in cind, se fac simulari de …
care ies perfect
pot sa exprim astfel de critici pt ca am lucrat direct si nemijlocit ca medic in timpul marelui cutremur din 1977 din ro
vic ot cta
Domnule Solomon,
Esenta criticii mele era ca esti ziarist (sau jurnalist daca asta iti place mai mult – si nu la cite publicatii/forumuri/liste ai scris/vorbit. Asta este un fapt cu care esti de acord (scrii ca jurnalist imi exprim opinia). Ai avut prilejul sa scrii despre starea precara a organizarii si dotarii pompierilo – dar ca si apropae tot restul presei ai ignorat subiectul.
Un jurnalist decent nu exprima numai opinii personal (astea sunt inevitabile) ci aduce in discutie si fapte si nu isi prezinta opiniile ca fapte. Faptul ca domnul Solomon is exprima opiniile ca fapte ar fi trebuit sa fie corectat de editorul responsabil (care ar fi trebuit sa il trimita sa se documenteze).
Guvernul/conducerea politica nu au fost singurii reponsabili in legatura cusituatia cu toate ca, pe buna dreptate, o sa fie primii care o sa plateasca.
Julo
Domnule Clej,
Am sa ignor, for a while, tonul grosolan al raspunsului „redactiei”. Nu cred ca este datorirea redactie sa isi „apere” autorii de cititori. Sper ca realizezi ca sunt copii mari si pot scrie si singuri. IMHO rolul editorului este sa asigure corectitudinea faptelor si impuna un modicum de obiectivitate. Ultima parte a articolului lui Vlad Solomon este o adunatura de opinii far nici o mentiune a uner fapte de support. O simpla cautare pe WEB iar fi arata ca subiectul pompierilor este discuta destul de intens in diverse forumuri oficiale de citiva ani buni. Ca multe alte subiecte politicienii prefera sa se ocupe de ce pot rezolva (ca si majoritatea dintre noi) si nu neaparat de ce trebuie rezolvat. Rolul presei ca reprezentant al opiniei publice este sa le aduca aminte de ce trebuie sa se ocupe. De aceia am spus ca presa a dormit in post (si Vlad Solomon ca doar e dupa sine insusi jurnalist!). Interesant este si ca daca lati fi trimis sa se documenteze ar fi descoperit (cum am descoperit si eu) ca organizatia sindicala a pompierilor este si ea in mare masura vinovata de situatie. Guvernul a decizi cu citiva ani in urma ca sa reorganizez pompierii intro organizatie centrala subordonata guvernului nu administartie locale. Ministerul de finante pretinde (si probabil correct) ca banii alocati pompierilor au fost folositi de administratiile locale pentru alte scopuri si nu va aloca noi fonduri pina nu se reorganizeaza pompierii. Sindicatul pompierilo se open de multa vreme reorganizarii pentru ca asta inseamna ca nu vor vaea drept de greva (ca si politistii, armata). Toata presa Israeliana nu a acordat nici o tentie pompierilor dar toti se lamenteaza acum. Trebuia sa spun ca putini insa arunac vina numai in curtea guvernului. Vlad caracteziaza si destul de derogator alegatorul Israelian (o forma deghizata de elitism). Deplinge si lipsa de lideri. Dac sar uita bine in jur ar vedea a noua generatie de lideri pina si printre activisii politici, si noi generatii de profesionisti (incliusicv ziaristi) mai buni chir decit cei mai buni din generatiile trecute. Domnule Clej – pretentiile publicului de la o publicatio cu editor sunt mai mari decat de la o lista internetica. Poate ca eu sunt provincial si a mentalitatea uni catun (si stau intrunul) dar nu era vorba despre asta. Aveti grija de curtea dumneavoastra. Si aduceti lumii informatie nu birfe
Julo
Domnule Satran, eu vă recomand din nou să fiți mai atent cum vă exprimați, pentru că ați dat-o în bară cu comentariile dumneavoastră, iar disprețul dumneavoastră față de Vlad Solomon este vizibil de la o poștă. Articolul său este extrem de informativ, pentru o audiență mondială cum avem noi, nu doar pentru cititorii din țărișoara numită Israel, care reprezintă doar 10% din totalul celor care accesează pagina revistei ACUM. În rest, faptul că folosiți termenul „bârfe” pentru articol vă descalifică total. Comentariul dumneavoastră dovedește că nu vedeți pădurea de copaci și de aceea toate criticile dumneavoastră vor fi desconsiderate, dată fiind antipatia dumneavoastră personală față de Vlad Solomon. Nu e treaba dumneavoastră politica noastră editorială de apărare a colaboratorilor atunci când împotriva lor se lansează atacuri abjecte la persoană așa cum ați făcut cu Vlad Solomon (repet, dacă doriți vă dau și exemple din trecut).
„informativ, pentru o audiență mondială cum avem noi, nu doar pentru cititorii din țărișoara numită Israel, care reprezintă doar 10% din totalul celor care accesează pagina revistei ACUM. În rest, faptul că folosiți termenul “bârfe” pentru articol vă descalifică total. Comentariul dumneavoastră dovedește că nu vedeți pădurea de copaci și de aceea toate criticile”
… Hmmm – cei 10% sunt mai degraba 30%… (si asta numai numarind ultima luna…
Asta da informare!
Iată proba incontestabilă (răspândirea geografică a accesărilor revistei ACUM din ultima lună după Google Analytics) că domnul Satran vorbește prostii (ca de obicei, când nu bârfește):
Map Overlay
Nov 20, 2010 – Dec 20, 2010
23,986 visits came from 84 countries/territories
Visits
23,986
% of Site Total: 100.00%
Pages/Visit
2.55
Site Avg: 2.55 (0.00%)
Avg. Time on Site
00:03:34
Site Avg: 00:03:34 (0.00%)
% New Visits
55.32%
Site Avg: 55.20% (0.22%)
Bounce Rate
63.20%
Site Avg: 63.20% (0.00%)
Detail Level:
Country/Territory
•
[reverse sort direction]
Individual Country/Territory performance:
1. Romania
13,077 54.52%
2. Israel
2,258 9.41%
3. United States
2,225 9.28%
4. Moldova
2,122 8.85%
5. France
790 3.29%
6. Canada
777 3.24%
7. Germany
550 2.29%
8. United Kingdom
500 2.08%
9. Italy
280 1.17%
10. Spain
187 0.78%
Domnule Satran, admiteți că sunteți complet pe dinafară, vorbind în permanență după ureche?
D-lui Satran,
Recunosc ca ati reusit sa ma distrati. Poate nu ati remarcat, dar, „in esenta” (cum spuneti Dvs), articolul meu este un reportaj la fata locului, adica la Ein-Hod dupa incendiu, nu o descriere exhaustiva a esecurilor guvernamentale.
Dar, pentru a va satisface (partial), va trimit la alte articole ale mele, precum
Mituri sfarimate si betie de iluzii in Israel
http://www.acum.tv/articol/2290
si Israel – numaratoarea inversa
http://www.acum.tv/articol/19870
in care avertizez asupra incapacitatii guvernelor si a apatiei populatiei.
Un articol informativ, pentru cititori de limba romana din mai multe tari, d-le Satran, nu trebuie sa fie o enciclopedie, iar interesul publicului asupra dreptului de greva (da/nu) al pompierilor din Israel este un detaliu, necesar populatiei din Israel, doar.
Nu stiu de ce Dvs considerati ca un jurnalist trebuie sa stea de veghe pretutindeni si sa avertizeze asupra fiecarei neglijente.
Totusi, pentru a satisface curiozitatea cititorilor de limba romana, ma gindesc sa scriu , in viitor, un articol despre rateurile serviciilor de informatie israeliene- presupun ca stiti ca s-a dezvaluit dialogul lui Yadlin ( doar citeva zile (2) inainte de preluarea puterii in Gaza de catre Hamas )- seful informatiilor din armata israeliana ( pe atunci) si al lui Diskin – seful serviciilor de securitate interna, cu fostul ambasador american, in care ambii apreciau ca Hammas nu va detrona Aut. Palestiniana in Gaza.
Poate Dvs ati dori sa trag semnalul de alarma si in ceea ce priveste soarta pisicilor din Tel Aviv sau rolul nociv al substantelor chimice in agricultura israeliana. Aveti rabdare, am doar doi-trei ani de vechime in presa.
Probabil ca ati considera ca, referindu-ma la greva procurorilor din Israel, care se desfasoara de citeva saptamini, ar trebui sa aduc contractul de munca al acestora, eventual si reactia sindicatelor, a Min de finante, a statiilor TV, a criminalilor care sint eliberati si a vecinei mele de la etajul trei. Teama mi-e, insa, ca scriind astfel de articole lungi si pline de detalii, Dvs ati inceta sa ma cititi, asa cum mi-am pierdut si eu interesul, citind ecoul Dvs lung si plin de amanunte nerelevante. Apropo, problema sindicatului pompierilor nu trebuia sa va fie greu de gasit, s-a vorbit pe larg la TV si la radio, in Israel, pe aceasta tema.
Si inca ceva: Raportul controlorului statului critica starea deficitara a serviciilor de stins incendii si se stia deja dinainte la ce se va referi. Iar in presa s-a abordat situatia pompierilor, la Tv chiar de citeva ori, in ultimii ani. Si despre cutremure, si despre deficientele din armata se tot vorbeste in mass-media. Precizez ca nu am inventat roata.
Asadar, daca mai dorm si eu din cind in cind, alti jurnalisti nu dorm, veghem cu rindul.
,,,
Domnule Satran, admiteți că sunteți complet pe dinafară, vorbind în permanență după ureche?
…
Domnule Clej,
Multzumesc pentru numere. Pentru ca nu le aveam an facut o proba a replicilor ultimelor saptamini.
care reflecta bine „cui ii pasa de ce scrieti”
Iar numerele pe care le citati nu difera esential de ce ceeace am gaist.
60% din accesse sunt de pe teritoriul propriu (Romania si Moldova).
Israel are 25% din rest (nu departe de ceace am citat) si putin mai mult decit US iar Europa unde exista o diaspora Romana substantiala are o prezenta minora.
Julo
Domnule Solomon,
,,,,
Nu stiu de ce Dvs considerati ca un jurnalist trebuie sa stea de veghe pretutindeni si sa avertizeze asupra fiecarei neglijente.
….
Nu dar, ca in celalat domeniu, trebuie sa incerce. In plus cind evalueaza ceva trebuie sasi citeasca rindurile de zece ori si sa asigure ca parerile personale sunt cel putin cla delineate. Trebuie sa admit ca nu sunteti singur in categoria celor care nu respecta aceste reguli dar faceti parte din categoria (iritanta) celor care coloreaza in negru si acolo unde realitatea nu este asa de neagra si prezinta drept fapte apprecieri personale. Presa tiparita are un modicum de revizie dar cea electronica este catastrofala (lipsa de editori acre sa revizuiasca ce se scrie, usurita copierii – am revizuit recent planurile une societati care genereaza articole electronice „mecanic” din alte articole – si am fost tentat sai dau citeva articole ale lui Vlad Solomon sa genereze inca citeva cu acealasi gust si culoare.
Julo
Domnule Satran, printre defectele pe care le aveți, lipsa simțului ridicolului e la loc de frunte. După ce scoateți din buzunar un procent aiuristic – 30% din audiența noastră ar proveni din Israel – când în realitate e sub 10% și mai și ziceți cu îngâmfare (alt defect la dumneavoastră) „Asta da informare!” – iar când vă demonstrez că ați dat-o în bară, în loc să recunoașteți că ați greșit, încercați o gimnastică logică aberantă. Ce este acela „teritoriu propriu”? N-ați aflat încă de faptul că publicul nostru țintă sunt VORBITORII DE LIMBĂ ROMÂNĂ oriunde s-ar afla în lume, indiferent de cetățenie, etnie, religie, rasă, religie, sex sau orientare sexuală?
Eu înțeleg că aveți pretenții de jurnalism, dar nu aveți nici cea mai vagă chemare pentru așa ceva. Revista ACUM nu este forumul de neurotici pe care-l frecventați și unde sunt calomniați redactorii revistei ACUM în frunte cu Vlad Solomon pe care îl urâți cu înverșunare. NU mai săpați când sunteți pe fundul unei gropi.
D-le Satran,
V-am explicat doar ca stam de veghe pe rind. Si v-am promis si articole despre alte aspecte legate de esecurile din societatea si armata israeliana. De ce nu aveti rabdare? Si de ce nu reusiti sa intelegeti care e publicul caruia i se adreseaza publicatia ACUM?
Va felicit pentru activitatea Dvs de revizuire generala a presei electronice.
Va multumesc si pentru ca ati decis sa renuntati ( partial) la tonul condescentent, adresindu-va la persoana a doua plural.
In rest, puteti sa propuneti articolele mele oricui credeti de cuviinta, dar reproducerea lor poate fi facuta numai cu aprobarea mea si a redactiei. Plagiatul nu-l pot impiedica.
Din pacate nu pot sa rezolv nici problemele serviciului de pompieri.
Contnuati sa sapati, D-le Satran, doar-doar…
—–
Eu înțeleg că aveți pretenții de jurnalism, dar nu aveți nici cea mai vagă chemare pentru așa ceva. Revista ACUM nu este forumul de neurotici pe care-l frecventați și unde sunt calomniați redactorii revistei ACUM în frunte cu Vlad Solomon pe care îl urâți cu înverșunare. NU mai săpați când sunteți pe fundul unei gropi.
——
D-le Clej,
Asta da diatriba. Eu nu am nici o pretentie de jurnalism. Imi ajunge o meserie pe care practic in mod profesional. Nu stiu nici despre ce forum neurotic vorbiti si nu stiu cine il uraste cu inversunare pe Vlad Solomon. Eu nu cred ca ma calific in aceasta categorie. In provincia unde traiesc ura este rezervata impotriva celor care vorintradevar sa te omoare. Baloanele dea aer cald ale lui Vlad Solomon imi produc alergie dar ura mio rezerv pentru lucruri mult mai serioase.
Nu sunt jurnalist dar sunt un cititor iar limabajul dumnevoastra continuu grosolan ma deranjeaza. Numerele pe care le am citat (bazate repet pe un sample al raspunsurilor) si confirmate de numere citate de dv. arata ce procent al cititorilor din afara Romaniei provin din Israel – si asta este o gimnastica logica care cred ca si un juranlist poate sa o faca.
D-le Solomon,
Inteleg ca nu puteti rezolva problemele serviciului de pompieri. Si nici multe altele. Va asigur cu respect ca nu am de gind sa va plagiez. Vroiam numai sa va asigur ca articolele in stilul dumneavoastra pot fi generate mecanic (de o masina) dar nu cred ca merita.
Julo
Domnule Satran, dacă „baloanele de aer cald” ale lui Vlad Solomon vă produc alergie, iar limbajul meu „grosolan” vă deranjează, atunci reîntorceți-vă pe forumul de calomniatori și bârfitori neurotici (știți foarte bine la ce mă refer) acolo unde revista ACUM este o țintă periodică a atacurilor unor mediocrități complexate.
Numerele citate de mine n-au confirmat nimic. Eu am zis că cititorii din țărișoara numită Israel – pe care dumneavoastră o considerați buricul pământului – reprezintă 10% din cititorii revistei ACUM, iar dumneavoastră, care ați scoseseți din burtă 30% (reacționând cu disprețul și îngâmfarea care vă sunt caracteristice – prostie fudulă, ca să o spun mai pe românește), ați încercat toate artificiile posibile că să dregeți tâmpenia pe care ați produs-o, în loc să recunoașteți că ați dat-o în bară.
Eu înțeleg că vă deranjează ironia fină – de care dumneavoastră sunteți incapabil – cu care v-a răspuns Vlad, dar este degradant răspunsul dumneavoastră.
N-aveți niciun fel de argumente, aveți doar ură și invidie, tipice provincialismuuil intelectual și conformismului în care vă bălăciți. Iar ultima frază îmi aduce aminte de zicala cu vulpea și strugurii, confirmându-vă reaua credință și resentimentele profunde. Aveți grijă să nu vă înecați în propriul venin și nu uitați să ne turnați pe forumul de calomniatori și bârfitori neurotici care este mai potrivit nivelului dumneavoastră.
Domnule Clej,
–Domnule Satran, dacă “baloanele de aer cald” ale lui Vlad Solomon vă produc alergie, iar limbajul meu “grosolan” vă deranjează, atunci reîntorceți-vă pe forumul de calomniatori și bârfitori neurotici (știți foarte bine la ce mă refer) acolo unde revista ACUM este o țintă periodică a atacurilor unor mediocrități complexate.
—-
Eu o sa decid fara ajutorul dumneavoastra pe care lista, jurnal vreau sa-mi petrec timput. Daca va deranjeaza cea-ce spun taceti. Mediul asta este inca deschis si stiti bine ca daca il inchideti este si sfirsitul lui. Cit despre colectia de a adjective la adresa unor omeni (presupun ca nu e vorba de martieni) pe care nu ii numiti nu pot sa spun ca vine de la un jurnalist neurotic care are un vocabular bogat in invective si putina indemanare in analiza textului scris (de el sau alticineva).
—-
Numerele citate de mine n-au confirmat nimic. Eu am zis că cititorii din țărișoara numită Israel – pe care dumneavoastră o considerați buricul pământului – reprezintă 10% din cititorii revistei ACUM, iar dumneavoastră, care ați scoseseți din burtă 30% (reacționând cu disprețul și îngâmfarea care vă sunt caracteristice – prostie fudulă, ca să o spun mai pe românește), ați încercat toate artificiile posibile că să dregeți tâmpenia pe care ați produs-o, în loc să recunoașteți că ați dat-o în bară.
—-
Intradevar numerele cer sa fie interpretate si nu vad ca sunteti in stare de un asemenea tur de forta intelectual.
—–
Eu înțeleg că vă deranjează ironia fină – de care dumneavoastră sunteți incapabil – cu care v-a răspuns Vlad, dar este degradant răspunsul dumneavoastră.
—–
Atit de fina incit trebuie sa o tii la distanta. Si trebuie aparata cu invective de catre un redactor care cauta publicitate.
—–
—–
Provincialism – am mai auzit. Inca nu stiam ca te poti balaci in conformism (inafara de Romana lui Petru Clej) iar povestea cu vulpea si strugurii sar potrivi numai daca ar fi fost ceva struguri undeva. Cit despre inecatul in venin – cu toate ca-l imprastiati din abundenta si fara prea multa selectie este probabil prea fin ca sa ma inec in el.
Am supravituit unor lucruri mult mai grele decit badarania lui Petru Clej.
—-
Eu am zis că cititorii din țărișoara numită Israel – pe care dumneavoastră o considerați buricul pământului –
—-
Trbuie sa admit ca fiecare is alege tarisoara pe care considera buricul pamintului si probabil va este greu sa traiti cu cea pe care ati aleso dumneavoastra.
Sarbatori Fericite,
Julo
Faptul ca acest comentariu al domnului Satran a fost publicat la fel ca TOATE cele pe care le-a trimis revistei ACUM confirma faptul ca ceea ce a scris pe forumul de calomniatori si barfitori neurotici ca nu i-am fi publicat unele comentarii este un „neadevar total” – eufemistic vorbind – sau pe mai pe romaneste o minciuna grosolana.
Ma distreaza cum domnul Satran, aflat intr-o prapastie uriasa, continua sa sape. Asadar, eu am afirmat ca procentul cititorilor revistei ACUM provenind din Israel este de 10% (in ultima luna este de 9,5% – de la inceputul lunii iunie de cand e operational noul sit este de 8%) la care domnul Satran a afirmat cu ingamfarea care-l caracterizeaza „asta da informare!” sustinand ca e de 30% – procent luat din burta.
Cand i-am demonstrat FARA PUTINTA DE TAGADA pe baza datelor Google Analytics ca vorbeste dupa ureche, a incercat sa inventeze tot felul de notiuni IRELEVANTE – „teritoriu propriu” (Romania si Moldova), „in afara Romaniei”, „cititorii carora le pasa”, bref, o intreaga gimnastica logica, prin care incerca cu disperare sa justifice post-factum procentul de 30% scos totalmente din burta.
Cineva de buna credinta ar fi recunoscut: da asa e, am gresit, am vorbit dupa ureche. Nu, domnul Satran, care a dovedit ca este un ranchiunos de prima mana, iar acum a dovedit ca este si mincinos (de fapt calomniator), se incapataneaza sa sustina aceeasi prostie, ambaland-o sub forma unei „analize”.
Toate acestea pana la urma nici n-au prea mare importanta, pe langa faptul ca domnul Satran nu pricepe (sau se face ca nu pricepe) ca nu exista categorii de cititori privilegiati, incluzandu-i pe cei din tarisoara in care locuieste si pe care o considera buricul pamantului. Intamplator si Vlad locuieste in aceeasi tara, dar nu are aceeasi atitudine provinciala.
Faptul ca domnul Satran ataca tot timpul persoana, nu opiniile fiind in pana totala de argumente, este ilustrat de faptul ca-mi da o replica de tip „ba pe-a ma-ti”, legandu-se de ce tara as considera eu ca buricul pamantului. Alt lucru irelevant, ca multe alte lucruri aduse in discutie de domnul Satran. Dar daca totusi este interesat, ii spun ca nu consider nicio tara a fi buricul Pamantului (poate o deformatie provenita din 17 ani de lucru la BBC), desi locuiesc intr-un oras cu o populatie mai mare decat cea a tarisoarei domnului Satran (si a lui Vlad).
D-le Clej,
Aveti un talent deosebit de a rastalmaci to ce se scrie intro Romana clara. Ce am scris sau nu pe un forum de martieni este treaba mea. Forumurile chiar daca sunt semipublice se adreseaza numai membrilor – spre deosebire de publicatiile ca Acum care sunt prin definitie publice.
Numerele pe care le citati ca „fara putinta de tagada” (nu stiu de trebuie sa tipati) sunt numarul de accesse. Eu nu am access la aceste date si vam explicat cit se poate de clar ca numerele au diferite interpretari si surse.
Numarul comentariilor pe care primiti din Israel este mult mai mare decit numarul de 30% (eu am aproximat numarul cititorilor ca fiind jumatate din numarul comentatorilor (probabil ca Israelienii sun mai galagiosi).
Tarisoara in care locuiesc nu are nici o legatura cu contextul. Daca Vald Solomon ar fi scris despre Tanzania si eu stiam ca el in opinia mea misreprezinta faptele asi fi reactionat la fel.
Discutia asta se intinde deja peste masura dar mie nu mi se inchide gura cu usurinta nici macar prin grosolonii ca cele a le lui Petru Clej.
Propun sa sumarizam unde ne putem intelege si unde nu:
1. Suntem de acord ca revista are multe articole bine scrise interesante si documentate.
Unde nu ne intelegem:
2. Dumneavoastra credeti ca Vlad Solomon scrie articole care se incadreaza in 1 – eu cred ca este departe de asa ceva
3. Duimneavoastra credeti ca sunteti un editor de clasa si datoria lui este sai apere redactorii; Eu cred ca strategia dumneavoastra in editare este inepta si atacarea citititorilor in mod grosolan nu va duce revista departe si asta e pacat pentru ca are articole bune. Si asta cu toate ca tipul asta de zgomot va aduce (du propriile dumneavoastra date) o crestere mare (dar probabil temporara) a acesselor.
4.Dumneavoastra credeti ca eu mint iar eu cred ca spun adevarul in mod scrupulos – dar poate nu totdeauna destul de grosolan ca sa ma fac de inteles
5. Dumneavoastra credeti ca eu nu apreciez non-conformismul unor Vald Solomoni iar Eu cred ca Vlad Solomon este un conformist dintro categorie care vrea cu orice pret sa apara ca non-comformist (pretul fiind prezentare tendentioasa si foarte selectiva a unor parti din realitate (si la inceputul acestui schim de mesaje am arata si care)
Happy New Year,
Si daca o sa mai fie vreun articol interesant am sa continui sa comentez indiferent de ceace vrea sa nu D-ul Petru Clej.
Toata aceasta discutie e lunga si trebuia incheiata mult mai repede , atunci cand a devenit evident ca nu se poate avansa cu argumente si logica.Si ca nu trebuie dat unui comentariu mai multa importanta decat are!
E evident ca cineva care scrie in 2010 intr-o revista sau jurnal sau publicatie electronica in limba romana in Israel nu este cineva care are functia sau dela care poti sa te astepti sa influenteze ,sa critice, sa conduca o campanie pro sau contra unei situatii politice, economice, si orice fel de feluri de etc etc in Israel.
In masura in care poate exista o influenta a presei in Israel aceasta poate exista numai in presa scrisa in EBRAICA.
Intr-o publicatie electronica pt vorbitori de limba romana din toata lumea sau intr-un ziar care apare odata pe saptamena in limba romana in Israel se pot publica articole si eseuri despre subiecte israeliene sau romanesti cu caracter informativ-politic, cultural samd- pentru cei care nu mai traesc in Romania sau pentru cei care nu traesc in Israel sau traesc in Israel dar citesc mai rapid romana decat ebraica. Rezumate din presei locale , pareri personale, impresii.De influentat si de discutat -intre noi si in limba natala. Dar e absurd sa critici pe cineva care scrie in limba romana in Israel ca nu a facut destula critica INAINTE despre neglijarea inzestrarii pompierilor! In limba romana? Unde?
Vlad Solomon e un fin intelectual si reusit multilateral , poet, medic stomatolog,concentrat in ultimii ani si pe subiectul avangarzii si opera lui Marcel Iancu Ca fiecare om sensibil receptioneaza ce se petrece in jurul sau si nu ramane indiferent.Indrasneste sa isi spuna parerile dupa ce le-a trecut prin prizma judecatii personale Nu are spirit de turma-so what?
Dar sa pui pe el eticheta de jurnalist si vina ca nu a combatut cauza pompierilor in Israel in limba romana???
El ne povesteste impresiile vizitei sale la Ein Hod dupa incendiu si face un rezumat al presei israeliene. Aceasta nu e barfa. Multi au scris in presa israeliana cuvinte dure abia ACUM. Ca ei aveau rolul sa „se enerveze ” mai mult inainte- asta nu are nicio legatura -sa ma scuze Vlad- cu un intelectual israelian de origina romana care scrie cu talent impresiile sale in limba romana in publicatii de limba romana si e interesant.
Aveti un talent deosebit de a rastalmaci to ce se scrie intro Romana clara. Ce am scris sau nu pe un forum de martieni este treaba mea. Forumurile chiar daca sunt semipublice se adreseaza numai membrilor – spre deosebire de publicatiile ca Acum care sunt prin definitie publice.
Domnule Satran, faptul că e un forum semipublic (în speță cel ce calomniatori și bârfitori neurotici) nu vă dă dreptul să scrieți minciuni (de fapt calomnii) la adresa redactorilor revistei ACUM de tipul: Cred ca pozitia d-lui Clej este foarte productiva … in sensul ca ii adauga cititori. Si atunci cind discutia devine neplacuta (pentru el) nu mai publica raspunsurile (ca ultimele mele replici al celor doi muschetari unde contestam interpretarea numerelor de catre domnul Clej si pozitia de Casandra elitista a lui Vlad.
Numerele pe care le citati ca “fara putinta de tagada” (nu stiu de trebuie sa tipati) sunt numarul de accesse. Eu nu am access la aceste date si vam explicat cit se poate de clar ca numerele au diferite interpretari si surse. Numarul comentariilor pe care primiti din Israel este mult mai mare decit numarul de 30% (eu am aproximat numarul cititorilor ca fiind jumatate din numarul comentatorilor (probabil ca Israelienii sun mai galagiosi).
Domnule Satran, în gimnastica logică pe care o faceți ca să vă justificați acel 30% la sută scos din burtă ați ajuns la o altă categorie: numărul comentariilor. Asta dovedește că pretențiile dumneavoastră de „analist de elită” sunt complet nejustificate. Mă mir că cineva care lucrează (și are pretenții) cu presă electronică nu știe că numărul comentariilor este nesemnificativ din punct de vedere statistic. Singurul lucru care contează este numărul de accesări. E acea majoritate tăcută, dintre care imensa majoritate nu au tupeul sau interesul unui scandalagiu ca Julian Satran să posteze comentarii, ci doar să citească articolul.
„Tarisoara in care locuiesc nu are nici o legatura cu contextul. Daca Vald Solomon ar fi scris despre Tanzania si eu stiam ca el in opinia mea misreprezinta faptele asi fi reactionat la fel.”
Vlad n-a „misreprezentat” (cuvânt inventat în limba română clară pe care o scrieți) în niciun fel Israelul, iar reacția dumneavoastră opărită are în subtext că Vlad îndrăznește să scrie în limba română ceea ce se scrie în mod curent în presa israeliană de limbă ebraică sau engleză. Cu alte cuvinte, refuză să spele rufele murdare în familia de bârfitori neurotici, printre care vă numărați și dumneavoastră.
Discutia asta se intinde deja peste masura dar mie nu mi se inchide gura cu usurinta nici macar prin grosolonii ca cele a le lui Petru Clej.
Propun sa sumarizam unde ne putem intelege si unde nu:
1. Suntem de acord ca revista are multe articole bine scrise interesante si documentate.
Unde nu ne intelegem:
„2. Dumneavoastra credeti ca Vlad Solomon scrie articole care se incadreaza in 1 – eu cred ca este departe de asa ceva”
Așa cum se vede, vă referiți la persoană nu la articole. Și dacă tot ne referim la statistici, articolele lui Vlad Solomon sunt, potrivit datelor Google analytics, cele mai citite în revista ACUM. Criteriu obiectiv, la care mârâielile unui bârfitor neurotic care inventează procente din burtă devin irelevante.
„3. Duimneavoastra credeti ca sunteti un editor de clasa si datoria lui este sai apere redactorii; Eu cred ca strategia dumneavoasta in editare este inepta si atacarea citititorilor in mod grosolan nu va duce revista departe si asta e pacat pentru ca are articole bune. Si asta cu toate ca tipul asta de zgomot va aduce (du propriile dumneavoastra date) o crestere mare (dar probabil temporara) a aceselor.”
Sunt emoționat de faptul că muriți de grija revistei ACUM precum câinele de drum lung, dar aud aceste profeții de aproape trei ani de „casandre elitiste” de rea credință ca dumneavoastră și care toate s-au dovedit false.
„4.Dumneavoastra credeti ca eu mint iar eu cred ca spun adevarul in mod scrupulos – dar poate nu totdeauna destul de grosolan ca sa ma fac de inteles”
V-am demonstrat mai sus că mințiți la modul cel mai grosolan cu putință.
„5. Dumneavoastra credeti ca eu nu apreciez non-conformismul unor Vald Solomoni iar Eu cred ca Vlad Solomon este un conformist dintro categorie care vrea cu orice pret sa apara ca non-comformist (pretul fiind prezentare tendentioasa si foarte selectiva a unor parti din realitate (si la inceputul acestui schim de mesaje am arata si care)”
N-ați arătat nimic, domnule Satran, comentariile dumneavoastră ar fi fost poate potrivite pentru o gazetă locală din Haifa. Dumneavoastră îl urâți pe Vlad Solomon (și ca dumneavoastră adunătura de bârfitori neurotici, al cărei emisar neoficial sunteți pe pagina revistei ACUM). Vlad e un excelent jurnalist israelian de limbă română, cum puțini mai există în țărișoara unde acest tip de presă moare în picioare (și nu doar datorită reducerii numărului de cititori ci și al calității ei execrabile).
D-le Manor,
Sunteti correct in tot ce spuneti si nu ia-si fi reprosat nimic d-lui Solomon daca nu gaseam la sfirsitul articolului urmatoarul paragraf:
—–
Numeroase semne de intrebare, acuzari reciproce la nivel guvernamental, scuze penibile, indica nepasarea si inconstienta liderilor israelieni. Populatia este preocupata, dar uita repede si, la alegeri, in lipsa unei alternative, voteaza aceeasi conducatori incapabili.
—–
Articolul este un sumar (fara prea multe date dar cu culoare) a cea ce sa intimplat.
Utimul paragraf care pare sa fie o concluzie logica a textului dinainte este denigrator. Populatia nu uita repede (a schimbat sceena politica in mod substantial de cateva ori in ultimii ani dar fenomenele politice sunt incete) iar conducatorii Israelieni nu sun in masa inconstienti.
Admit ca fara interventia grosolana a domnului Clej si intrebat in mod civilizat as fi aratat exact ce ma derajat.
Textul acesta nu este o relatare de fapte ci „value judgement”. Ai dreptul sa o faci daca spui ce faci sau daca ai actionat inainte.
Julo
Reamintesc modul scârbit și superior în care și-a început domnul Satran intervențiile:
Interesant (si in mare parte adevarat). De mentionat ca presa (inclusiv stimabilul autor) desi era constienta de starea deplorabila a apararii contra incendiilor n-a gasit de cuviinta sa faca caz in jurul acestui subiect (nu era destul de picant fara fundalul unei catastrofe). Si liderii (in toate democratiile si in toate timpurile) nu sunt singurii care trebuie acuzati cind se intimpla asemenea catastrofe – presa a adormit si ea in post!
Și de aici – după ce a trebuit să explice ce era „în mare parte adevărat” – fără să reușească, domnul Satran a trebuit să recurgă la o penibilă gimnastică logică, pe care o continuă și acum, ca să-și camufleze ura pe care o are împotriva lui Vlad Solomon, atacurile la persoană, care constituie esențialul comentariilor sale și nu doar la acest articol. Pentru cine dorește, am exemple din arhivă.
Observați disprețul și aroganța cu acre aruncă sentințe „Textul acesta nu este o relatare de fapte ci “value judgement”. Ai dreptul sa o faci daca spui ce faci sau daca ai actionat inainte.” Domnule Satran, lăsați aroganța și lecțiile de jurnalism la o parte că n-aveți nicio competență în materie. V-am mai spus, pe forumul de bârfitori neurotici pe care postați minciuni despre revista ACUM sunteți în elementul dumneavoastră. V-a pus la punct și domnul Manor și tot n-o lăsați baltă. Până la urmă, mai găsiți o a cincea explicație la cei 30% scoși din burtă?
Domnule Clej,
Va repetati si in text si in incapacitatea de a asculta si in ineptitudinea de editor si in grosolania de interlocutor.
La „revedere” – cand o sa fie ceva mai interesant,
Julo
Domnule Satran, în calitate de mincinos fudul nu aveți niciun fel de sfaturi care merită ascultate, mai ales că nu spuneți nimic interesant și sunteți plin de venin. Rețineți proverbul românesc românesc: „Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”, a propos de grija pe care o purtați revistei ACUM și de pretențiile de a da lecții editoriale.