caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Haifa – orașul meu – în flăcări

de (5-12-2010)
2 ecouri

Am stat in fum si in foc incepand de joi spre vineri noaptea pana azi noapte la 12. Cred ca ceva din mine a ramas in fum si in imaginile vazute. Am vazut de la poalele muntelui Carmel , cum apar focuri disparate, iar in cateva clipe tot muntele s-a transformat intr-o flacara, ca un vulcan in eruptie. Populatia din oraselul de la poale, Tirat Ha – CARMEL , cam 20000 de locuitori, fusese evacuata, fiindca fumul dens de mesteceni arsi e si el foarte periculos, continand oxid de carbon si particole de cenusa.

S-au facut continuu masuratori de toxicitate si atunci cand valorile erau ridicate se recomanda populatiei sa se inchida in casa si sa inchida instalatiile de aer conditionat , iar la valori si mai ridicate,  se evacua populatia cu foarte multa eficienta de catre politie.

Au ars si gunoieriile din localitatile druze: Osafia si Daliat el carmel – am fost acolo –  mi-a fost cam frica, nu era fum.

Azi soseste din USA cel mai mare avion care exista (cu burta cea mai incapatoare) si speram ca totul sa se termine azi, cu bine.

Tot timpul apar noi surse de foc in toata tara.

Rodica Tismăneanu

Foto: Dan Amir - câteva minute înainte de explozia care a ucis zeci de pasageri

Ard case in Ein Hod !!!! Satul artistilor infiintat de Marcel Iancu. Locuitorii au fost evacuati inca de ieri. Muzeul a apucat sa depoziteze in siguranta, tablourile. Fiica  si nepoata lui Marcel Iancu, s-au ingrijit de tablourile lui. Insa, multi artisti, au doar studiourile acolo si locuiesc in alta parte sau, chiar in strainatate.

Taciuni astazi, case ieri ……. !

Sculpturile, „martorele” singure, ca pe bucatica aceea de pamint, fusese o data, coltul de rai si creatie, a unui artist. Si daca artistul fusese pictor si nu sculptor, „martorii” s-au mistuit in foc. Tragedie nu-i cuvintul potrivit. Mai mult as vrea sa spun, dar limba romana nu o mai stapinesc asa de bine probabil, lipsindu-mi cuvintul care ar putea descrie ce vad ochii, ce simte inima si ce spunea ratiunea.

Casa sculptorului Tuvia Iuster, alt bucurestean, a ramas in picioare, fiind pe cealalta parte a satului de artisti. Nu in calea focului. De acolo, de „sus”, unde se afla de 5 ani deacum…. mai bea un paharel . De bucurie, ca  sculpturile si tablourile lui, vor exista ca marturie ca…. a trecut  ” pe aici”.
Focul era in foarte aproape de Universitate, aseara, insa vintul si-a schimbat directia, noaptea. Toata padurea de linga Universitate , regiune numita Mica Elvetie, a fost odata, verde…. A fost…. verde ! Copacii mor in picioare, se spune. Copacii mistuiti de flacari, tablou surealist ! Animalele au fost salvate la timp. 5 milioane de copaci si 50.000 dunami de padure au fost, si acum, doar cenusa lor.

16.000 persoane evacuate, o parte, din pacate, nu mai au la ce sa se intoarca. Casa, care reprezinta viata unei familii, cu tot ce poate cuprinde, fiind mistuita de foc.

Ma intrebam chiar, daca ar fi trebuit sa fiu evacauta, ce as lua cu mine, in scurtul timp care-l am la dispozitie ? Nu am raspuns pe loc, stiu insa ca singurele lucruri, care mi-ar fi cele mai importante, sint albumele de fotografii . Ca testament pentru generatiile ce ma vor urma. Sa ramina o marturie ca ….. am trait si, am avut o familie fericita.
Noi, locuim pe celalalt versant al Carmelului , de la Universitate in jos, inspre nord si, momentan, vintul bate spre sud, intrarea sudica a Haifei. Soselele principale, care duceau din sudul tarii spre Haifa, ieri, fusesera inchise.
Gabi locuieste departe de Haifa, in nord, ieri am vorbit la telefon si cu el, sunindu-ma, sa ne ofere gazduire pina trece urgia. Multumesc mult, tuturor care ne-au invitat sa locuim la ei in perioada asta, dar….sint fatalista din fire. Copiii si nepotii sint la adapost, asta este cel mai important pentru mine. In localitati, in nordul tarii, la 40 km de Haifa.

Mereu apar noi focare de incendii, in toata tara deacum, unele din cauza vintului si altele, datorita celor care folosesc momentul, de a pune foc. Pompierii au primit intarituri din strainatate, inclusiv avioane si elicoptere , special dotate, pentru stingerea incendiilor.

In aer este miros de vegetatie arsa.
Daca pina acum, cind auzeam un elicopter care trecea peste Haifa, stiam ca s-a intimplat  ceva in nord, si traseul elicopterului este spre unul din spitalele Haifei, deci raniti sau….. sa nu stim, chiar mai rau….de data asta,
ma rog sa aud si, binecuvintez zgomotele celor 34 de avioane si elicoptere din intreaga lume, care lupta cot la cot, cu flacarile.

Miine, este o noua zi, si, sper, mai buna !!

Paula din  /  in Haifa

Foto: Dan Amir - câteva minute înainte de explozia care a ucis zeci de pasageri

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Andrei Oisteanu: (6-12-2010 la 07:40)

    HAIFA MON AMOUR
    Foarte bune articolele semnate de Rodica si de Paula,
    In fine aflu amanunte despre ce s-a intimplat la Ein Hod. Mare pacat ca au ars atitia copaci, dar ei vor creste din nou, chiar daca in zeci de ani. Dar lucrarile de arta sunt de neinlocuit. Bine ca a scapat neatinsa casa lui Marcel Iancu si Muzeul DADA. Israelienii sunt un popor plin de vitalitate si optimism. Nu o data au renascut din propria cenusa. Sunt sigur ca vor reface totul asa cum a fost. Sunt solidar cu ei !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Robert M. Soran (nascut Schwartz): (6-12-2010 la 12:06)

    Haifa a fost ani de zile si orasul meu,universitatea a doua mea casa, iar Ein Hod si padurile de pe Carmel locurile in care mi-am petrecut zeci si zeci de zile de Shabbat si de sarbatori …
    Sa vad din departare neputincios cum focul era pus sa distruga totul ce-i statea in cale a fost ca si cum o parte din viata mea era sa fie incinerata si amintirile mele sa-si piarda baza reala si sa fie transformate intr-un morman mental de cenusa.
    Am vorbit cu prieteni din Haifa, slava domnului toti sint ramasi intregi, dar prieteni din kibbutzul Beit Oren au pierdut – ca si ceilalti acolo – totul, totul…
    Multe griji mi-am facut din cauza Ein Harod-ului, si – ca unul care l-a(m) cunoscut personal si a(m) colectat arta lui Marcel – mai ales de familia Iancu si muzeul Dada. Bine ca macar acolo focul nu si-a atins tinta.
    Multumes mult autoarei pentru marturia de la fata locului!

    Salutari si lui Andrei Oisteanu, pe care nu l-am mai „vazut” din 1970, cind am parasit Bucuresti-ul
    Robert Soran, Frankfurt

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.200.236.68