caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Iata, iar am avut dreptate!

de (5-2-2007)

Sigur, titlul este autoironic, dar asta nu înseamna ca m-am înselat, acum exact doua saptamîni, cînd am semnalat ca tot circul instalat în viata politica de o bucata de vreme încoace, de la scandalul „biletului pierdut” evocat de falsa blonda a politichiei bastinase si regasit de presedinte la vreun an de la concepere, are un singur cîstigator, oierul neamului si trimisul lui Dumnezeu pe pamîntul stramosesc, Jiji Becali, Întîiul, însusi. Dupa articolul de acum doua saptamîni, am avut discutii cu mai multi colegi comentatori si „analisti”, care-si exprimau îndoielile ca Jiji ar putea avansa mai mult decît deja o facuse, instituindu-se într-un pericol real pentru stabilitatea politica. Iata însa ca doua sondaje din aceasta saptamîna – CURS si IMAS –, ca si cel BCS de saptamîna trecuta, îmi confirma temerile. Oricît ar fi de discutabile sondajele de opinie, oricît te-ai îndoi de cifrele lor, este totusi clar ca acestea îti indica macar tendintele, deci directia în care se îndreapta optiunile electoratului. Pe deasupra, faptul ca exista mai multe insitutii de sondare a opiniei publice e benefic, tendinta de fraudare a rezultatelor, de care ne ferim cu totii de la declaratia d-lui Geoana privind ultilizarea sondajelor în manipulare de catre PSD în anii trecuti, nu poate depasi o limita rezonabila, care intra cam în interiorul marjei de eroare declarate. Este foarte bun pluralismul si în acest domeniu, institutele de sondare se intercontroleaza!
Prin urmare, în ce ma priveste, cred ca rezultatele furnizate pe piata de acestea sunt utilizabile în diagnosticarea starii de moment a electoratului si în eventualele prognoze. Sondajele din ultimi doi ani indica o crestere constanta a lui Jiji si a partidului sau, la început mai lenta, dar din decembrie încoace, mai accelerata. Si mai indica un lucru, poate chiar mai îngrijorator. Scaderea, în acceasi perioada a proportiei indecisilor si absenteistilor declarati, care trecuse de 40 de procente în toamna, facînd practic imposibila, atunci, orice predictie. Cînd numarul celor care nu participa efectiv la joc se ridica la aproape jumatate din totalul electoratului, cifrele competetitorilor sunt imprecise. Acum, însa, numarul celor „în afara din joc” se reduce. Cum partidele sistemice stagneaza, cu mici variatii, cam la aceleasi proportii de aproape doi ani, iar Jiji si partidul sau de haidamaci creste, este destul de clara tendinta, iar rezervorul de voturi mobilizabile este foarte mare. Iar Jiji, ba cu o pomana, ba cu o biserica, ba cu o danie, ba cu helicopterizarea la vreun loc de dezastru, le mobilizeaza. Exemplar, as putea spune. Iata, tocmai aflu ca doua sondaje efectuate la doua saptamîni de la izbucnirea „biletelitiadei” – de catre CSOP si INSOMAR – aduc vesti si mai proaste pentru promotorii acesteia: popularitatea presedintelui a scazut pentru prima oara de la ocuparea postului sub 50 de procente, Alianta a pierdut 5 procente, nici celealte partide sistemice nu se simt mai bine. Si, confirma, desigur, cresterea partidului echipa de fotbal si a liderului acestuia.
Devine tot mai clar ca avîntul lui Jiji este ajutat din plin de isteria generala a clasei politice sistemice, de spectacolul mediatic continuu dat cu inconstienta de aceasta. Cînd se termina cu biletelul, apare rezolutia; cînd trece si asta, se ajunge la suspendarea presedintelui; nu începe bine nici aceasta, cade guvernul, se sparge Alianta, se amîna sau nu europarlamentarele. Si totul se petrece la televizor, în direct si la o ora de vîrf, de parca politrucii nostri sistemici ar fi vedete mediatice, nu oamenii repsonsabili, pe care i-am trimis acolo sa rezolve problemele – nu putine, nici usoare! – ale unei tari proaspat aderate la spatiul comunitar. Ei vedete mediatice, noi public pe cale de narcotizare! Am intrat de o luna în Europa, dar proastele noastre obiceiuri în loc sa se mai domoleasca, se accentueaza. Presedintele n-a avut stare si s-a rastit catre tara, spre adversarii sai, chiar si de la Bruxelles si Strasbourg, de parca nu putea sa se desprinda din spectacolul de prost gust la care participa, cînd nu îl stimuleaza, nici macar doua zile. Poate pîinea îi scumpa, dar circ avem! Si din tot acest bîlci, un singur om si un singur partid profita, Jiji si PNG. Pentru ca Jiji nu trebuie ss faca eforturi, are bîlciul în sînge si-si joaca cu talent propriul rol. Satula de bîlciul din politica sistemica, în mod firesc, lumea dezorientata a politicii românesti, care înseamna cam jumatate din spectatori, pardon electori!, se îndreapta acolo unde percepe „naturaletea”. Nu spre Vadim, perceput deja ca sistemic, daca nu si cam obosit, cu delegati la Parlementul European, ci spre Jiji. As vrea sa ma însel, as vrea sa se însele si sondajele, dar mi-e teama ca avem dreptate. În curînd, vom putea constata asta nu doar în sondaje de opinie, ci la europarlamentarele care se apropie! Ce frumos o sa fie la Stasbourg, cu Jiji flancat de Dan Pavel si Ion Dichiseanu – cumva ca între doi tîlhari!

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • D. Dumitriu: (5-2-2007 la 00:00)

    Dumneavoastra, “analistii”, spuneti ca de vina pentru ascensiunea lui Becali sunt politicienii. Dar dumneavoastra nu aveti nici o vina? Nu analistii ii ridica mingii la fileu, nestiind sa lupte cu el pe la emisiuni si de-aia tot progreseaza?
    Oricum, e democratie, si daca poporul voteaza Becali dupa ce a mai fost deja condus de un Ceausescu primitiv, asta e treaba poporului, el va suferi dupa, in caz ca alege conducator un om nepotrivit.

    Revenind la Becali. Pai chiar dumneavoastra faceti o greseala mare in articolul de fata, dupa parerea mea. De ce il numiti „Jiji”? Omul are deja un scor electoral care impune un anumit respect, bine ar fi sa ii spuneti pe numele lui, adica Gigi Becali sau George Becali. Asta deoarece va intitulati democrat, si democratia inseamna respect, lupta numai de idei, si cel mai bun sa castige. Insa, dupa relativul triumf al folosirii in presa romana a apelativului de V.C. Tudor pentru Vadim Tudor, se pare ca faceti acelasi lucru si cu Becali. Ii atribuiti un nume in deradere, ca sa scada chipurile in ochii opiniei publice.
    Mie mi se pare neproductiv, o tehnica eronata, ca el oricum are un electorat popular, si acest tip de electorat nu e deranjat de apelativul „Jiji”. Ca veti avea succes in fata a 10 sau 100 de intelectuali, asta e oricum frectie la picior de lemn in situatia de fata, unde nu prea mai e loc de contructie intelectuala fina, anevoioasa, ci e vorba de lupta dreapta de idei, imediata, intre Becali si un oponent de discutii TV care sa fie capabil sa ii faca fata. Ca doar nu o sa i se opuna lui Becali vreun Patapievici, cu papion la gat si cu ciucurei la pantofi.

    Legat de Becali, mai urmaresc si eu la TV. In ultima vreme, a fost invitat de vreo 2 ori la emisiunea zeflemitorului Andrei Gheorghe. Acesta, impreuna cu Corina Dragotescu, nu numai ca nu au reusit sa il puna in dificultate pe Becali, desi asta voiau cu tot dinadinsul, ci eu zic ca a facut Becali harcea-parcea cu ei in emisiune. Si cum sa nu faca cu asa oponenti de doi lei? Gheorghe, cu altii atat de acid si sarcastic, zeflemitor, cu Becali nu ii merge deloc stilul (rasunator esecul de a il pune pe Gheorghe sa joace in reportajul despre Eminescu realizat pentru „Romani celebri”… continutul reportajului a fost mai bun decat multe alte reportaje anterioare, insa sarcasmul lui Gheorghe a distrus din fasa ceea ce s-ar fi dorit a fi o atmosfera eminesciana… Gheorghe ar fi putut sa joace intr-un reportaj despre Caragiale, acolo mergea stilul lui, insa pe Eminescu efectiv l-a masacrat).
    Pe Becali nu trebuie sa il iei la misto, ci sa te bati cu el in tranta dreapta, de idei practice, asta daca te pricepi si esti in stare sa-i faci fata. Daca il iei cu carcoteli trase de par, te-ai curatat, devii carpa lui de sters pe jos, sau faci precum Nistorescu, dai bir cu fugitii din emisiune (onoarea, bat-o vina). Un exemplu: era vorba de casa care statea sa cada pe Grivitei si de faptul ca a aparut Becali ca salvator al situatiei locatarilor de acolo, uzand ca si alte dati de banii lui fara numar. Corina Dragotescu, carcotind: „Domnu’ Becali, e bine sa ii invatati pe oamenii astia sa tot astepte sa le pice para-malaiatza de la dumneavoastra? Nu ar fi mai bine sa-i invatati sa-si castige singuri banii, painea?” Raspuns Becali, sec, ironic (era exact atacul pe care il astepta): „Doamna Dragotescu, iaca nu mi-am pus intrebarea asta. Eu zic doar asa: Sa faca si ceilalti politicieni macar 10% din cat fac eu pentru oamenii astia, si atunci mai stam de vorba”. Si i-a inchis gura doamnei Dragotescu, mare analista care face turul televiziunilor. Si a mai marcat 100 de voturi ale telespectatorilor romani.
    Daca vreti sa vedeti cum pui in incurcatura un conducator redutabil de partid sau asociatie, un bun exemplu este filmul/reportajul lui Michael Moore, „Bowling for Colombine”. Citez de pe un site: „Finalul este o capodopera a dramaturgiei si ne prezinta intalnirea fata in fata cu Charlton Heston, actorul care este Presedintele Asociatiei Nationale a Armelor, finantata de cele mai puternice lobby-uri de industriasi din lume: producatorii de arme.”

    Daca esti un bun analist, pai vii cu chestii serioase, nu cu carcoteli. Exemple sunt, trebuie numai cautate si folosite cu cap. Un exemplu apare chiar in Gazeta Sporturilor de azi:
    http://www.gsp.ro/index.php?a=71165&shift=1
    Ce intelegem de aici? Ca niste ziaristi de la ProTv, rubrica Sport si poate nu numai, l-au promovat pe Becali, in contul unor datorii intre smecheri ca ei (cat i-o mai rabda pamantul asta romanesc?). Aici tot policienii romani sunt de vina? Iata un exemplu de ziaristi care si-au tradat onestitatea profesionala, contribuind la ascensiunea lui Becali. Ca doar e capitalism total, si cine plateste are. Iata ca inclusiv postul de presedinte al tarii poate fi partial cumparat cu bani, asta cu conditia ca oile sa mai si voteze asa cum li se sugereaza la TV.

    Ascensiunea lui Becali e numai din vina clasei politice romanesti? (nu zic ca politicienii nu sunt vinovati, din contra) Dar asa-zisa „societatea civila”, cara s-a suit pe un nemeritat piedestal de atatia ani? Ei nu sunt la fel de vinovati? La cat spatiu de emisie TV au avut la dispozitie, etc, cum de nu au reusit sa sadeasca o samanta buna in mintea si aprecierea cetatenilor, ca astfel de personaje sa nu aiba succes. Iata ca nu au reusit, si este un esec de proportii al educatiei cetatenesti pe care ar fi trebuit sa o cultive asa-zisa „societate civila”. De ce nu a izbandit asa-zisa „societate civila”? Unul din motive ar fi acelasi cu insuccesul ENA (Ecole Nationale d’Administration) in Franta. Functionarea sub forma unui cerc inchis, elitist, patronat de cumetrii de idei. Fericirea impostorilor si a oamenilor de pluton. Motivul ascensiunii lui Le Pen si al lui Vadim si Becali.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (5-2-2007 la 00:00)

    Nu inteleg ce doriti sa-mi demonstrati! Aveti impresia ca-i apar pe moderatori, analisti si jurnalisti. Eu nu, dar lucrurile vor fi mai clare in editorialul urmator, axat pe media, dar si pe utilizarea politica a acestora! Cu bine.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Lica Mihail: (5-2-2007 la 00:00)

    Din pacate cresterea in sondaje a PNG si a liderului sau Gigi Becali, nu este intamplatoare, ci mai degraba o consecinta a asteptarilor populatiei, a unei bunastari, prea mult amanata de guvernantii nostri. Toti romanii au sperat ca inegrarea in UE va aduce cu sine o crestere a bunastarii si pentru oamenii de rand, dar previziunile sunt din ce in ce mai sumbre si mai departate, iar viata pe care o duc cei oropsiti, din ce in ce mai grea. In aceste conditii nu este de mirare ca acced catre varf indivizi de tipul „Becali”. Sperantele inselate se agata de orice zvacnire de democratie, fie ea si falsa, asa cum inecatul se agata de un pai, ca sa se salveze. La urma urmei poporul este o turma care are nevoie de un pastor, iar Becali are experienta in domeniu. Avem doar ceea ce meritam!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (5-2-2007 la 00:00)

    Sigur ca este si asta, dar nu cred ca explica dublarea scorului in sondaje in circa o luna, chiar daca romanii au obiceiul sa creada mai mult in miracole decit in efortul propriu. Mai este ceva ce am lasat, aici, pe dinafara – o clasa politica este produsul unui electorat, al unei populatii. Ea nu este parasutata din cosmos, nici teleportata din China. Prin urmare, orice discurs critic referitoare la ea este, in buna masura, si unul autocritic, poate autoscopic. A bon entendeur, salut!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • D. Dumitriu: (5-2-2007 la 00:00)

    Citez din ultimul ecou, ca sa rezum ce am vrut sa zic: „Avem doar ceea ce meritam!”
    Sunt de acord cu aceasta fraza. „Avem, meritam”. Ok, dar cine? Trebuie facuta o ierarhizare clara a responsabilitatilor.
    Eu as desemna, drept responsabili de situatie: 1)politicieni; 2)societatea civila; 3)ziaristii fara deontologie profesionala; 4)ziaristi cu deontologie, dar care iata sunt neputinciosi in fata unor probleme politico-sociale, si face Becali harcea-parcea cu ei; etc. … 10)cetatenii obisnuiti (care au singura putere de a discuta cu vecinii, colegii, prietenii, plus acordatul unui vot intr-o mare de milioane de voturi, deci un vot care prea putin conteaza, in timp ce opiniile ziaristilor spre exemplu influenteaza mii de oameni).
    Eu ma incadrez la punctul 10), si din aceasta postura mi se pare total incorect si imoral ca societatea civila si ziaristii sa arate cu degetul la politicieni ca singurii tapi ispasitori. Desigur, policienii sunt cei mai vinovati, dar este incorect sa fie singurii vinovati, si nimeni altcineva sa nu isi asume vreo responsabilitate (macar la nivel declarativ).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Liviu Antonesei: (5-2-2007 la 00:00)

    Cam pe ultima suta de metri, dar acum, dupa o zi infernala, am ajuns la computer. Deci, trebuie sa vorbim despre doua forme de responsabilitate. Ca votanti, toti sintem la fel de vinovati, pentru ca votul presedintelui ori al geniului este egal cu cel al idiotului satului – cel putin in sistemul reprezentativ in uz. Stiu ca se discuta despre voturi ponderate, dar deocamdata discutiile sint academice. Pe de alta parte, cealalta vinovatie, evocata de D-voastra, nu doar ca e inegala, ierarhizata, dar nici macar distantele dintre trepte nu sint egale! Desigur, vinovatia politicienilor este cea mai mare, pentru ca ei ne cer voturile in virtutea practicarii binelui public, nu? Nu ma intereseaza gindurile lor ascunse, motivatiile mai mult ori mai putin marturisibile, ci ceea ce ne declara cind ne cer voturile. Toti ceilalti, de la formatorii de opinie la simplii votanti avem vinovatii de „cenzori” ori de „spectatori”. Cei din urma, o data la patru ani, redevin actori! Cu bine. Dar in textul ce se va instala miine, voi relua chestiunea din alti unghi, care se refera la toti. Pe de alta parte, nici nu-mi imaginez ca D-voastra v-ati putut imagina ca s-ar putea rezolva, pur analitic de altfel!, toate chestiunile intr-un singur articol. In fine, nu cred ca va asteptati la un biet comentator ca mine sa pun mina pe ciomag, sau sa trec la echivalentul verbal al acestuia, pentru ca imi este mai la indemina claviatura computerului!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.160.105