caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Clopotelul suna cu jale

de (18-9-2006)

15 septembrie: sarbatoarea inceperii anului scolar.
Peste 3 milioane de elevi, la care se adauga cateva sute de mii de prescolari, plus peste 300.000 de cadre didactice, adica aproape 20% din populatia tarii se indreapta cu flori, cu emotie si bucurie spre scoala, ale carei porti se deschid, spre binele si propasirea continua a neamului romanesc.
Numai ca nu prea e bucurie.
Iar “propasirea neamului romanesc” a ajuns astazi o expresie invechita.
In anul 2006, multe scoli au ramas cu portile inchise, nu au desfasurat nici macar festivitatile traditionale.
E al doilea an consecutiv cand inceputul anului scolar este boicotat prin protestele celor 4 federatii sindicale din invatamant.
Mii de cadre didactice isi reclama drepturile, manifestand pe strazi, mii de cadre didactice continuu mintite, umilite si ajunse la capatul rabdarii.
Dupa cum spunea un lider sindical, “15 septembrie, 2006, este o lectie de dirigentie in aer liber pentru toti elevii”.
Cum sa traiasca un profesor dintr-un salariu mediu de sub 6 milioane? Un profesor incepator castiga 5 milioane, un profesor cu 23 de ani vechime in invatamantul special castiga 8 milioane, adica 200-300 de dolari, suma care are aceeasi putere de cumparare ca in Statele Unite.
Cadrele didactice, clamandu-si dreptul legitim la un trai decent, sunt blamate ca nu se gandesc mai intai la binele elevilor.
Cum poti face invatamant performant cand nu ai nici strictul necesar vietii tale, cand esti coplesit de griji?
Ca urmare, in invatamant isi fac loc, tot mai mult, suplinitorii.
Traian Basescu a ajuns presedintele Romaniei prin sprijinul masiv al intelectualilor.
Citez din scrisoarea pe care mii de cadre didactice au primit-o din partea dumnealui in casutele postale, in timpul campaniei electorale:
“Trebuie sa fac Romania sa functioneze, sa devina performanta.
Insa nici o tara nu poate progresa daca educatia si invatamantul nu sunt considerate si in fapte, nu numai in vorbe, prioritate nationala. Eu doresc sa infaptuiesc acest lucru. Va asigur ca niciodata educatia nu va mai fi Cenusareasa bugetelor de stat”.

Nimic nu s-a respectat.
Procentul promis de %5 din PIB a ramas pe hartie.
La postul Realitatea TV, in dimineata de 15 septembrie, domnul presedinte a spus, printre altele: “Eu trebuie sa veghez pentru buna functionare a institutiilor statului.”(In acest timp, Romania intreaga pare blocata. Numai certuri si disfunctionalitati).
“Statul nu are datorii la profesori.” ( Numai profesorii au datorii fata de stat?)
“Sa dam bani si pentru fondul de salarii, dar cei mai multi trebuie sa mearga la infrastructura. Anul acesta s-au bagat foarte multi bani in invatamantul Romaniei”. (Nu prea se vede! Peste 13.000 de scoli vor functiona fara aviz sanitar. Multe scoli au fost improvizate in foste carciumi.)
”In 5 ani vom avea pusa la punct toata reteaua scolara”. (Alte amanari, alte promisiuni). ”Suntem cramponati in sistemul de invatamant de dinainte de 1989”.(De ce? Cine e de vina?).
“Urarea ‘Sa traiti bine!’ cred ca s-a indeplinit pentru foarte multi romani”. ( Ciudat! Nu se vede! Tot mai multi oameni traiesc sub pragul saraciei.)
“Profesorii s-au facut de ras in fata elevilor, cu protestele lor”. (Cine ii aduce pe profesori in aceasta situatie? Cine asmutea elevii si parintii impotriva profesorilor? Nu cumva chiar ministrul invatamantului, pedistul Hardau?)
”Scoala romaneasca este mediocra. Fata de standarele europene suntem mult in urma, iar olimpicii nu reprezinta nivelul scolii”. (Care sunt cauzele?)
“Romania a ajuns intr-o stare de normalitate”. (Bulibaseala din toate domeniile e normalitate?! Mediocritatea e normalitate?)
“Cand am vorbit in campania electorala despre scoala, m-am referit, in primul rand la elevi. Profesorii trebuie sa inteleaga ca scoala se face in primul rand pentru elevi, si atunci cand elevul are tot, scoala are tot”. (Daca elevul a mancat, inseamna ca profesorul e satul? Cum ramane cu scrisorica trimisa cadrelor didactice in campania electorala?)

Anul scolar 2006-2007 incepe iarasi sub semnul improvizatiei si al nemultumirilor profunde.
Scoli fara aviz sanitar, daramaturi, santiere in lucru, ferestre sparte, clase in corturi. Reforma? Zero! Planuri si programe depasite, stufoase, necorelate cu necesitatile tarii, 20.000 de profesori necalificati etc.
Peste 300.000 de cadre didactice sunt conduse de cel mai nepriceput ministru de cand s-a infiintat scoala romaneasca.
In ciuda neregulilor grave de la testele nationale si de la bacalaureat, in ciuda dezinteresului fata de problemele esentiale ale scolii (E clar ca nici nu le cunoaste!), in ciuda faptului ca se comporta ca un militian, in ciuda vocabularului sarac si plin de greseli, ministrul PD, Mihail Hardau, ramane in functie.
Cadrele didactice, cu pancarte in maini, flamande si coplesite de griji, la 15 septembrie haladuiesc pe strazi.
Ii roaga pe guvernanti sa-si tina promisiunile facute la inceputul anului scolar trecut.
Pana la urma, li se va mai da un procent insignifiant, se va apela la intelegerea lor (nu sunt bani!), apoi li se va spune ca nu au simt patriotic si nu se gandesc la elevi.
Umilite, cadrele didactice se vor intoarce iar la scoala, incercand sa inteleaga cum au gandit atunci cand s-au decis sa lucreze in acest domeniu “prioritar”.
In fapte, in viziunea guvernantilor si a sefului statului, invatamantul este un domeniu cu totul neinsemnat, un domeniu marginal.

La 15 septembrie 2006, clopotelul a sunat cu jale pentru Romania.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.68.240