Cand am vazut-o pe Mona Musca iesind de la CNSAS si zambind “mumos” multimii de ziaristi, spunand ca nu stie nimic, nici de “Eva”, nici de “Dana”, amintindu-si mai tarziu, ca prin vis ce si cum a facut “din patriotism”; aceeasi scena repetata cu Rodica Stanoiu si cu altii, am inceput sa ma indoiesc de mult mai multe.
Apoi, am citit in Cotidianul jalnica spovedanie a lui Sorin Antohi, ales sa faca parte din comisia pentru demascarea crimelor comunismului…
Ce sa spun eu, care intr-o buna zi a indepartatului ’59 am fost “turnata” de o colega dornica de afirmare si am aflat ca sunt “dusman al poporului” fiindca am gandit nitel mai altfel intr-un seminar de “socialism stiintific” iar fiarele comuniste au rastalmacit cum au vrut? Imi deconteaza cineva trauma psihica a intregii vieti?
Ce sa spuna miile de oameni aruncati in temnite, umiliti, batuti, omorati, din cauza “patriotismului” turnatorilor?
Macar de le-ar fi un pic rusine, dar nu le este, de vreme ce s-au infipt iar in fruntea bucatelor, se dau democrati urmarindu-si interesele.
Si inca raman in frunte, nu primesc stampila de “dusmani ai poporului”, nici nu infunda puscariile! (“Nu-mi dau demisia din Parlament, fiindca am o datorie fata de alegatorii mei!”)
De la dulaii de paza ai comunismului atotbiruitor, au trecut ca fulgerul, cu cea mai nerusinata nerusinare, la critica comunismului ale carui victime se dau tot ei.
Niste jigodii!
La ceva oarecum asemanator si deconcertant vreau sa ma refer in continuare.
Am urmarit pe data de 8 sept., la Antena 3, emisiunea Gabrielei Vranceanu-Firea care i-a avut ca invitati pe istoricul Mihai Pelin (a publicat, in 1994, Cartea alba a Securitatii, dupa ce a avut acces in arhivele SRI) si pe Petru Romosanu (scriitor, critic si editor).
Voi relata aproape exact ce au spus acesti oameni cu privire la dizidenta intelectualilor.
Intelectualii, ziceau, nu au fost in prima linie a luptei impotriva comunismului, dupa cum se pretind. Singurii adevarati dizidenti au fost: Dorin Tudoran, Paul Goma, Gabriel Andreescu si Mircea Raceanu.
Acum trecem prin cea mai neproductiva perioada intelectuala a Romaniei.
Niste oameni care se pretind filozofi, fara sa aiba vreo opera (Plesu, Liiceanu, Patapievici), care au trait bine si sub vechiul regim, au format niste cercuri concentrice in jurul lor, niste cercuri de adulatori si intransigenti, asa-zisa “elita”, creandu-si o dizidenta mimetica, dupa modelul unor tari vecine. “Hai, sa fim si noi dizidenti!”, si-au spus, pentru ca era la moda. De ce au acest prestigiu nemeritat?
Opinia publica nu este Stelian Tanase, sau Mircea Dinescu. Dar toti acestia s-au exersat la Televiziune dand lectii populatiei. In jurul lor (Plesu, Liiceanu, Dinescu, Tanase, Patapievici) s-au format grupuri de interese, s-a coalizat impostura din cultura, presa, si televiziune.
Cu ce drept moral se erijeaza acestia in formatori de opinie?
Cand vorbim de filozofi ne gandim la Kant, la Fichte, oameni care nu s-ar fi coborat in troaca de la CNSAS, asa cum a facut domnul Plesu, care n-a participat nici la jumatate din sedintele CNSAS, in schimb a incasat o leafa teribila si, impreuna cu ceilalti, “l-au incalecat” pe Onisoru. (Acum se pune problema disparitiei unor miliarde de la CNSAS, prin deconturi pentru deplasari fictive, pe vremea lui Onisoru).
Andrei Plesu nici nu avea ce cauta in acest organism, fiindca fusese membru de partid. A intrat in partid la 19 ani. In 6 ani cat a lucrat la CNSAS a avut grija sa deconspire doar niste batrani de peste 80 de ani si, in mod deosebit sa intineze imaginea lui Raoul Sorban, trecut de 90 de ani, (fost rector al Institutului de Arte din Cluj-Napoca, a primit distinctia “Drept intre popoare”) caruia, de peste 30 de ani, ii purta o ura neostoita.
Cat priveste excluderea lui Plesu din partid (Meditatia Transcedentala), Mihai Pelin e de parere ca, din greseala, Securitatea, la ordinul rapid dat de Cabinetul 2, n-a avut timp sa-si acopere oamenii din randul transcedentalilor, ca dovada, a arestat si vreo 6 securisti. Apoi, Plesu a trimis doua scrisori la Cabinetul 1, direct lui Nicolae Ceausescu, din care rezulta ca informa despre ceea ce se petrecea acolo, si implora sa nu i se distruga viitorul.
Acum se prevaleaza de repercusiunile din acea vreme (dat afara si de la Institutul de Istoria Artelor) pentru a crea impresia ca a fost dizident.
Ca ministru al Culturii in vremea mineriadelor, nu a facut nimic. De asemenea, ca ministru de Externe s-a remarcat pentru plangerile repetate ca omleta care i se aducea era prea rece.
Toti alearga dupa avantaje si functii; Nicolae Manolescu are vreo 17 functii.
Gabriel Liiceanu e alt “filozof” fara opera.
“Exilati” la Tescani, au locuit intr-un castel, au avut frigiderele pline si au cantat romante.
Domnul Liiceanu a intervenit telefonic, in emisiune. A afirmat ca s-au spus numai minciuni, ca nu a facut 3 cereri pentru a fi primit in partid; nu a fost membru de partid, a fost dat afara din institut, a scris 10 volume, plus traduceri din greaca veche si germana, iar Andrei Plesu, de asemenea, a publicat 10 volume. Stie ca a fost urmarit de Securitate si nu i-a placut sa afle ca a fost denumit obiectivul “Lulu”. (In alta emisiune televizata, Andrei Plesu a fost de parere ca, cine avea dosar de urmarit, nu inseamna ca nu putea fi si colaborator al Securitatii). Gabriel Liiceanu a mai spus ca cei doi invitati (Pelin si Romosanu) denigreaza ceea ce inseamna reperele morale ale societatii de azi, oamenii care reprezinta “o puritate morala” etc. Citandu-l pe Pacepa, d-l Liiceanu a spus ca Mihai Pelin era in legatura cu Securitatea.
Mihai Pelin a raspuns ca Pacepa e un ticalos, un hot netrebnic fugit din tara ca sa nu fie arestat. I-a citit dosarul.
Domnul Romosanu a adaugat ca acesti oameni care erau legati de institutele de cercetare nu au facut nimic nici inainte, iar acum nu fac altceva decat sa terorizeze populatia. Liiceanu nici nu stie sa deosebeasca doua tablouri din secole diferite, desi a lucrat 15 ani la institut. Aceste institute au fost adevarate pepiniere ale Securitatii.
Scriitorul Sorin Adam Matei a dezvoltat ideile acestea in cartea “Boierii mintii”, a precizat domnul Romosanu.
Cam acestea s-au spus la aceasta emisiune, unde moderatoarea a incercat sa fie echidistanta, reusind sa-i tot intrerupa pe invitati in mijlocul frazelor. (Acest prost obicei l-am observat in cea mai mare masura la Stelian Tanase, alt analist politic – ca ciupercile!-, la ale carui emisiuni nu ma mai uit, fiindca nu inteleg mai nimic din ce vor sa spuna invitatii, fiind intersectati intruna de limbutia moderatorului).
Tin sa precizez ca, relatand ceea ce s-a spus la aceasta emisiune, nu urmaresc altceva decat sa supun atentiei dumneavoastra niste puncte de vedere exprimate acolo. Nu stiu care este adevarul, sunt doua pozitii contrare, asa ca astept cu interes comentariile celor care sunt mai bine informati.
Într-adevar ca nu mai stim „cu cine dansam si mai cu seama, pe ce picior dansam”!
Ceea ce stiu precis, este ca Mihai Pelin a fost jurnalist si nu istoric. În perioada 1972-1987 era redactor la revista TRIBUNA ROMÂNIEI, organul de presa al Asociatiei ROMÂNIA, gazeta în exclusivitate pentru emigratia româna, coordonata si controlata direct de Min. de Externe si CC prin Dan Martian, care dupa 1989 a fost în Parlament, apoi ambasador în Portugalia, unde a si murit „la datorie” în anul 2002.
MP mai mult ca sigur a fost membru pcr, altfel nu putea lucra în gazetarie ca redactor la o asemenea publicatie. Redactori sefi la aceasta publicatie, care luase fiinta în 1972 au fost scritorul Paul Anghel si apoi Petre Ghelmez, ambii decedati, dupa câte am auzit, iar presedintele Asociatiei era Virgil Cândea, prof.dr. în istorie, acad. onorific devenit dupa 1990.
Multi s-au „facut frate cu dracul ca sa treaca puntea” – spun ei acum, realitatea este însa alta, ca au facut-o din convingere.
Stimata doamna Corbea,
Editorialul semnat de dumneavoastra contine urmaroarea afirmatie:
„Voi relata aproape exact ce au spus acesti oameni cu privire la dizidenta intelectualilor.
Intelectualii, ziceau, nu au fost in prima linie a luptei impotriva comunismului, dupa cum se pretind. Singurii adevarati dizidenti au fost: Dorin Tudoran, Paul Goma, Gabriel Andreescu si Mircea Raceanu.”
In opinia mea aceasta afirmatie conţine o greşeală grosolană – identificarea intelectualului cu scriitorul. Cred că admiteţi că este general acceptat faptul că Inginerul Ursu si părintele Calciu au fost dizidenţi autentici. Reproducând necritic afirmaţia atribuită celor doi invitaţi la emisiunea pe care aţi urmărit-o (se pare că identitatea unuia dintre ei nu este prea clară) şi dumneavoastră le contestaţi în mod implicit celor doi cunoscuţi dizidenţi calitatea de intelectuali pentru că nu au fost membri în Uniunea Scriitorilor.
Din foarte multe motive am un respect deosebit fata de Doamna Profesoara Constanta Corbea. Intii fiindca are in degetul mic Limba si Literatura Romana, apoi fiindca are o experienta de viata care i-a marit perceperea realitatii pina la orizonturile ei. Si poate cel mai important este ca nu are interese personale sau al unui grupulet de parveniti de prin \”cultura\”.
Articolul este foarte bun, corect, exprimat cum gindim multi dar nu avem curajul dinsei. Are o mica scapare, dinsa nu danseaza cu ei, ei pe cei care i-a numit. NU.
Dansa nu ar dansa pentru nimic in lume cu ei, nici noi, majoritatea
romanilor. Ei sunt un produs la mass mediei naive sau slugarnice.