Mileniul prezent nu mai are timp pentru poezie si nici pentru visare, ar spune generatiile Iphone-ului si ai altor campuri digitale. Spre sfarsitul mileniului anterior un muzician de renume isi denumea o lucrare muzicala Campuri magnetice. Ne situam la rascrucea atator intrebari inca fara raspuns, intr-o lume ce nu vindeca spiritul si nici satietatea comunicarii, ca drama deja adusa pe tava de catre existentialisti.
Istoria se repeta in fenomene ca si arborii in podoaba de frunze, iar muntii in zapezi. Georg Trakl (1887-1914), poet disparut de foarte tanar avea sa transpuna in poezie un avertisment la ororile razboaielor, ale lagarelor de concentrare prin sintagma sa “nebunia marelui oras”.
Multumita dispersarii rapide a informatiei si a cuvantului scris in virtual regasim prieteni, colegi, pasiuni comune si se stabileste podul intre cei ce scriu, cei ce citesc revista.
Am primit recent un semnal editorial din partea unui fost coleg de camera la facultate, acum profesor in Galati.
Gabriel Gherbaluta isi scrie amintirile, viata de zi cu zi si visurile implinite sau neimplinite in poezie, cu crezul celui ce nu se dezminte ca poezia nu e o facatura, nici propaganda, este har si recrearea imaginarului, si ma repet, in acceptarea orfica.
Incercarile sale poetice vadesc o preocuparea pentru o anume neputinta a omului in a-si exprima gandurile si sentimentele. Ne ramane mereu ceva neterminat,” nerostit” .
Intr-o lume dezgolita de mult bun simt si de arte, prietenul si colegul meu, Gabriel Gherbaluta pe care il reintalnesc in virtual doar dupa trei decenii, in ceea ce scrie si imi relateaza prin emailuri, reuseste sa isi concentreze vocatia si gustul pentru lirism, in speranta ca intr-o zi se va reveni la o viata mai buna.
I
Cerem, precum respiram…
De la primul tipat aruncat spre lume,
cerem…
cerem dreptul la atentie,de la cei din jur,
dreptul la schimbarea scutecelor ude,
cerem mancare si asta o facem vehement
pana murim,
cerem sa invatam,desi nu vom invata nimic,
cerem in casatorie,si cerem libertatea…
toata viata noastra ,e o pagina imensa,
indoita in stanga,cu 3,5 cm,
viata,ca o cerere…!
Se spune,ca Adam si Eva,nu au cerut sa plece
Din Rai !!!
Dar ,doar se spune…
II
Imi scrii ca nu mai stii cum miroase Dunarea…
Tamisa nu ii seamana…
Prea multe poduri,prea multe turle de cetate,
Care se rasfrang in oglinda ei!
Imi scrii ca ti-e dor de mirosul micilor,
Sfaraitori pe gratare naclaite de grasime,
Intorsi pe manganul fumegand,de juliete
Imbatranite si deformate de nasteri repetate,
Cu niste burti lasate spre genunchii reumatici…
Intr-un final,imi spui ,
Ca m-ai uitat…
III
Malul stang,de Danub…
Sfera prinsa intr-un cub,
Mal si peste descompus,
Luna,agatata sus…
Dor de geti si de cumani,
De o viata fara ani.
Dor de NOE si de Arca
De eu,rastignit pe-o barca,
De vikingi si de vikinge,
Peste sufletul meu,ninge.
Visul meu cel visuit,
De domn nou,nemiluit,
Ma re-ntoarce iar la cub!
Ganguritul de hulub .
Cubul meu ciobit la muche
Piscatura de paduche…
Cubul meu,ranit in parte,
Dinspre tine ma desparte…
Dinspre tine si Danub,
Eul,reinchis in cub,
Se ascunde intre laturi,
ia cu el ,vikingi vikinge,
ranile de i le linge.
Pe un mal de din Danub,
Moare viata intr-un cub…
Ochiul drept si ochiul stang
Peste umar ,mi te plang…
IV
Si ii spune copacului,copac,
Pentru ca nu ii putea spune altfel…
Si ii spune iubitei,iubito,
Pentru ca o iubea si nu putea trai fara ea…
Si ii spune mamei,mama,
Pentru ca fara ea nu ar fi existat si nimicul
Ar fi fost in toate..
Si ii spune lui Dumnezeu,Dumnezeu,
Pentru ca omul din el,avea nevoie de un stapan…
Numai cuvintelor din el,nu le spune in nici un fel…
Ele raman ca si in ziua dintai,
Nerostitele,
Nenumitele…
V
In loc de ochi,doua cochilii,
Melci incrustati in pietre vii…
Spirale moi,priviri suruburi,
Prelinse lung,in colt de cuburi.
Goluri de calcar,fus orar,
Timp risipit ,scurs in zadar,
Pe plaja moarta,in Mali,
Mustati ,spirale de Dali…
Calcarul alb,sucit pe dos,
mi-e ochiul melc,plutind in jos,
corneea scoica de Egee,
in noaptea mea violacee…
si undeva,rozandu-si chifla,
Satanail,imi da cu tifla!
Imi plang ochii si lacrimile-mi-sunt de bucurie pentru Danub !
Multumesc pentru ca il pot citi si multumesc inca odata pentru faptul ca stiu ca si altii vor fi la fel de fericiti precum sunt si eu, CITINDU-L !
Multumesc domnule Florin Predescu !
Cu respect,
Petra Miletti
Cu multa placere ! Trebuie sa multumim autorului si mai ales posibilitatii de a comunica mai rapid si in toate colturile lumii. Eu va multumesc pentru ecou, aceasta inseamna ca stradaniile noastre in repunerea in circulatie a valorii estetice a unor autori care din diferite motive nu au avut sansa sa fie publicati nu sunt zadarnice.
Repet ca rubrcile noastre sunt porti deschise dialogului si mai ales publicarii.
O reverenta poetului Florin Predescu, cel care deschide usa de Acum, unui alt poet.
De-ti scriu mereu,poeme triste,
Nu-i ca sunt trist;e departarea…
Departe tu,departe marea,
Asa ca-ti scriu,poeme triste…
De-ti tot cersesc cate-o privire,
Nu-i ca sunt lacom;sunt departe…
Cinci mari ,o mare ne desparte?
Sau doza de nefericire…
De indraznesc,sa-ti spun pe nume,
Nu-i ca s-arat ca esti pierduta…
Ca tine nu-i nimic ,pe lume!
Cand regasita,cand pierduta…
De-ti scriu mereu,poeme triste,
E ca si noptile mi-s triste.
tot Gabriel Gherbaluta
(sper ca nu se va supara pe mine)
Bun venit Dle Gabriel Gherbaluta, in paginile revistei noastre si multumim colegului nostru, poetul F Predescu, pentru aducerea versurilor Dv la cunostinta cititorilor nostri.
Va felicitam pentru talentul Dv si va mai asteptam.
…PAGINI CARE RADIAZA STRALUCIRI UNICE DE PRIN CELESTELE MELEAGURI DIN TOTDEUNA SI
IATA-LE , IN SFARSIT SI IN ” A C U M „.
Calduroasa mea recomandatie editorilor, e ca a sosit momentul de a tipari o
antologie care sa cuprinda poeme care au fost publicate aici, acum !
@itzhak bareket
> a sosit momentul de a tipari o antologie care sa cuprinda poeme care au fost publicate aici
Eu cred că ar ridica multe probleme:
– este costisitor
– nu este sigur că există piaţă,
– trebuieşte obţinută permisiunea tuturor autorilor
Şi nu ştiu dacă avem oameni care vor să consacre mult timp şi efort pentru asta. Domnul Bareket??