caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

O marlanie bine calculata

de (26-9-2004)
... desi calculul e simplu… desi calculul e simplu

Sa nu-si inchipuie cineva ca puterea care se lafaie astazi in fotolii functionaresti obtinute, in coplesitioarea lor majoritate, nu prin merite ci prin relatii de partid, puterea care efectiv trateaza Romania si cetatenii ei ca pe o mare vaca de muls spre binele exclusiv al lor si al familiilor lor, nu si-a facut calculele.

Iar aceste calcule sunt foarte simple, numai cine nu vrea sa le inteleaga nu le intelege. As oferi un scenariu care poate explica foarte bine situatia prezenta. Ne putem imagina un protocol care ar stipula urmatoarele:

Unu: Cream conditii de asa maniera incat cele mai capabile minti sa nu aiba alte ganduri decat la emigrare si la salvarea propriei existente. Cum? Simplu: promovam numai pe cei dispusi sa fie lingai, sa se inregimenteze in partidul nostru, sa cotizeze si sa musamalizeze coruptia care face posibila bunastarea noastra (bazata nu pe productie de plusvaloare ci pe vanzare si indatorare). Nu trebuie sa te lupti pentru ca materia cenusie sa plece din Romania. Este suficient sa promovezi non-valoarea iar cei care au valoare si realizeaza ca nu au decat o singura viata la dispozitie, vor intelege si singuri mesajul si vor actiona ca atare, emigrand.

Doi: Pastram pe cei care, desi au posibilitatea sa se realizeze oriunde in lume dar au curajul si incapatanarea de a ramane – sau ii leaga ceva de Romania mult prea mult ca sa poata pleca – si nu le dam dureri de cap in mod direct. O parte dintre acestia ni se vor vinde de bunavoie, impinsi de greutatile familiale. O alta parte vor sta marturie prin ceea ce fac si ceea ce spun ca in Romania exista democratie. In principiu le dam posibilitati sa se vada pe micul ecran, atata timp cat nu deranjeaza prea tare. Oricum aceste minti nu sunt unite si nu reprezinta nici un pericol politic.

Trei: vindem ce putem. Intr-o prima faza unor investitori mai mici, din tari limitrofe sau din Orientul Apropiat, pentru a crea cat de cat un mediu de afaceri. Investitorii mai mici nu se plang asa mult de coruptie, in special cei care vin din culturile mai estice platesc bucurosi peschesuri functionarilor de stat. Apoi, o data stabilizat mediul micilor afaceri putem atrage investitori de mai mare anvergura pe domenii de infrastructura. La acest nivel posibilitatea de a opera cu mecanisme corupte este mai redusa dar acest lucru nu mai are atata importanta avand in vedere stabilitatea firmelor mici si a functionarilor pe care acestea ii intretin cu ciubucuri care, la randul lor, sunt canalizate spre structurile partidului care i-a “facut oameni”. Marii investitori in infrastructura isi vor face profiturile in principal din relatia cu micii investitori. Cetateanul n-are decat sa suporte costurile sociale ale acestei structuri.

Patru: Asiguram implicarea masiva a statului in continuare in educatie si pastram legi draconice in ceea ce priveste limitarile angajatorilor. Mai multi iepuri impuscati: Romania devine o pepiniera de forta de munca supracalificata pentru munci necalificate sau slab calificate, de care Europa de Vest va avea din ce in ce mai multa nevoie in anii ce vin, iar pe plan local sindicatele sunt de partea noastra si ne asigura vot. Efecte secundare: import masiv de valuta prin vanzarea fortei de munca, in mare parte cash adus cu sacosa, cu o capabilitate extraordinara de a alimenta piata neagra si coruptia – dar dand cetatenilor si sentimentul ca “e bine” si “se descurca”. In egala masura, incurajarea lucrului “la negru” avand ca efect pe termen mediu si lung imposibilitatea scaderii impozitelor inrobitoare pe venituri, o circulatie redusa a resurselor financiare si o slaba sau inexistenta capitalizare la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii (care nu mai pot spera nici in imprumuturi bancare).

Cinci: mentinerea, cat mai departe de viata politica a Romaniei, a tuturor celor care au ales sa-si construiasca o existenta decenta in strainatate, temporar sau permanent. Recenta masura de a anula posibilitatea romanilor din strainatate de a vota la consulate este doar un prim pas in aceasta directie.

Sase: Aneantizarea vocii presei, cu precadere in perioadele pre-electorale, prin presiuni economice menite sa schimbe tonul critic la adresa puterii. (Recentul caz al “Romaniei libere” este doar un exemplu). Fie ca aceste presiuni au loc prin intermediul unor grupuri straine dominante, care au profitat de naivitatea jurnalistilor romani ce si-au castigat atat de greu independenta si i-au cumparat profitand de speranta lor ca astfel intra primii in Europa, fie ca se realizeaza fara nici un efort prin mijloacele de informare in masa aservite puterii, rezultatul este acelasi: incercarea de indobitocire a cetateanului.

Sapte: Incercarea de atragere a cat mai multor persoane care au reusit, in randurile noilor centre de putere comasate in jurul unui partid unic. Prin presiuni sau prin promisiuni.

In toata aceasta schita incompleta si pur imaginara de scenariu (orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare, totusi), cei care ar putea face o diferenta si ar putea plasa, in timp, Romania pe o orbita pe care ar fi mandri de ei si de tara, nu prea conteaza. Nici cei plecati, nici cei ramasi si cu atat mai putin cei ramasi IMPREUNA cu cei plecati. Nu sunt inca uniti (n-au furat si n-au comis diverse crime impreuna ca sa-si pazeasca pielea unul altuia cu sfintenie, iar alte motive de unitate sunt inca derizorii), nu comunica intre ei, isi vede fiecare de viata lui si din cand in cand mai comenteaza cu prietenii la un mic si o bere ce rau e de fapt in Romania (cand de fapt in Romania se duce o viata surprinzator de buna pentru cat de serios se munceste…). Nu intamplator ceea ce incearca portalul RLIV este sa stimuleze unitatea acestor grupuri, precum se vede considerate “lumpen” si tratate ca atare de catre puterea de la Bucuresti indiferent de care parte a granitelor tarii s-ar afla. Pentru puterea de la Bucuresti calculele sunt facute, zarurile sunt aruncate si, pentru prima data dupa 1989, reprezentantii ei nu mai au nici macar decenta unor declaratii diplomatice. Ei arunca direct cu noroi in cei care doresc sa-si faca auzita vocea, spunandu-le clar: NU CONTATI..

Nu cred intr-un succes al unei incercari de a face o diferenta in Romania decat daca aceasta incercare este privita ca un plan de afaceri. Un plan in care mintile romanesti lasa la o parte entuziasmul patriotic pentru o secunda si lacrimile pentru “greaua mostenire” si privesc situatia constructiv, la rece, punandu-si problema in termeni economici: “cum am putea face ca in aceasta tara sa avem cat mai multe motoare si motorase economice noi insine”. “Cum sa fim uniti ca sa adunam destul capital in acest scop”. Cat de mult as vrea sa fiu optimist, dar probabil singurul lux pe care mi-l pot permite in clipa asta este sa fiu rabdator ca aceste procese sa inceapa sa aiba loc si in realitate, nu doar in mintea unora dintre dumneavoastra, dintre noi…

Stefan N. Maier
26 Septembrie 2004

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Anonim: (26-9-2004 la 00:00)

    O radiografie completa a societatii romanesti de astazi. Ce pacat si totusi ce s-ar putea face ? Din pacate chiar si personajele politice de astazi pe care ai fi tentat sa le considere mai aproape de normalitate cand le cunosti mai bine, iti dai seama ca se incadreaza in acelasi peisaj balcanic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • I.M.: (26-9-2004 la 00:00)

    In sfarsit, acum imi este si mie clar de ce, acum 4 ani, am plecat din tara!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.159.85.193