Ceauşescu poate dormi liniştit. Actualul prim ministru şi preşedintele nostru, au învăţat lecţia de la predecesorul lor: neamestecul în treburile interne şi duşmanii poporului sunt opozanţii. După trei ani de mărşăluire triumfală prin mass-media, prin Europa, pe oriunde, guvernul Năstase se vede lovit acolo, unde se credea imbatabil: neîndeplinirea criteriilor politice pentru aderare la UE.
O lovitură ca asta nu a prevăzut-o nici unul dintre analiştii politici, nici măcar umila opoziţie democrată nu a intuit asta. În ciuda tuturor, PRM poate spune că a simţit dezastrul guvernării în minciună. Argumentul este că acest partid ultranaţionalist a încercat să demaşte multe din actele de corupţie, minciuna, şi a vrut o moţiune de cenzură la momentul potrivit. Din păcate pentru el sau din fericire pentru noi, acest partid nu este creditat ca un partid democratic.
În 2000, fosta guvernare a primit o lovitură puternică, pur şi simplu a fost spulberată de electorat. Viitoarea opoziţie democratică, cu o reprezentare parlamentară de aproximativ 20%, a început timorată, marginalizată şi de putere şi de opoziţia partidului de extremă dreaptă – PRM. Aşa că victoria lui Ion Iliescu şi a PDSR, actual PSD a fost salutată ca o speranţă pentru crearea României prospere. Pe fondul degringoladei opoziţiei, PSD şi-a făcut jocurile cum a dorit, sub masca unei democraţii autentice au fost reactivaţi foşti nomenclaturişti din perioada comunistă, în fapt oameni fideli lui Iliescu, apoi foştii securişti care acţionează sub pulpana maestrului Năstase, în guvern sau în alte structuri paralele.
Promovarea fostei nomenclaturi comuniste, a foştilor securişti, s-a făcut în umbră. Ajunşi consilieri ai principalelor instituţii ale statului, ai oamenilor politici importanţi din guvern, parlament, cripto-comuniştilor nu le-a fost greu să impună o altă strategie decât cea democratică. S-a pus la punct un sistem de anihilare a presei libere, a opoziţiei, a opozanţilor, care să nu contravină unor norme democratice, apoi prin mijloace de corupţie, şantaj, au fost atraşi oameni în PSD. Nu de puţine ori, membri ai partidelor de opoziţie au acceptat uşor racolare pentru avantaje materiale sau pentru menţinerea în funcţie. Aceste compromisuri au dus la o situaţie cel puţin bizară: impunerea unei linii dure în toate instituţiile faţă de cei care încercau sau încercă să spună lucrurilor pe nume. Dar mai grav este factorul economic, unde pârghiile sunt deţinute de PSD, încât aproape orice licitaţie importantă este câştigată de oameni de afaceri fideli puterii.
Cu aceste atuuri şi cu o imagine formată virtual în întreaga mass-medie aservită PSD, guvernul Năstase se arunca în vâltoarea integrării euro-atlantice şi UE, ca un campion al democraţiei. Piruetele domnului Năstase , ale ministrului de externe, între SUA şi UE, cu neglijarea problemelor grave cu care se confruntă societatea românească, au trezit suspiciunea oficialilor din Bruxelles, cât şi a ambasadorului american. Şi cum minciuna are picioare scurte, guvernul PSD s-a trezit lovit în moalele capului. Acum, la ora adevărului, acest guvern nu are decât soluţia demisiei. Cu siguranţă că nu o va face. În schimb, în stilul caracteristic anilor de instaurare a democraţiei populare, vor fi înfieraţi: presa, opoziţia, fosta guvernare şi opozanţii regimului Iliescu – Năstase.
Pentru România, atenţionarea dură din partea Comisiei Europene, poate însemna o nouă relansare, iar pentru electoratul românesc un semnal că actualul partid de guvernământ ne minte deliberat. Anul electoral 2004, debutează cu încă o pată pe obrazul murdar al PSD, însă cu speranţa că cetăţeanul va şti să aleagă graul de neghina…