caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Extern



 

Ierusalimul minat

de (23-5-2010)
5 ecouri


Rabinul sef al Israelului vine in vizita la Vatican. Discuta cu Papa probleme de religie si eventuale colaborari, cind, in mijloc, rabinul isi aminteste ca a uitat sa dialogheze cu Dumnezeu si roaga sa i se permita sa ii telefoneze celui de sus. Putin fisticit, Papa il conduce intr-o camera izolata, dar nu uita sa-i sugereze ca o asemenea convorbire e foarte costisitoare. Vorbeste Rabinul sef cu Dumnezeu, apoi revine si plateste Vaticanului nota, care, intr-adevar, era foarte ridicata.

Dupa citeva luni, Papa viziteaza Ierusalimul si se intilneste cu Rabinul sef. Conversatia lor se prelungeste, iar Papa isi da seama ca, de data asta, e el cel ce a uitat sa vorbeasca cu Dumnezeu. Solicita un telefon, se izoleaza intr-o incapere separata, apoi vrea sa achite convorbirea. La care Rabinul ii spune ca nu datoreaza nimic. Surprins, Papa insista, pentru ca stie cit costa, la Roma, un telefon cu Dumnezeu.

Dar Rabinul sef ii precizeaza ca se afla la Ierusalim si, in orasul sfint, e o convorbire locala.

Dincolo de aceasta gluma veche, poate rasuflata, imi pun intrebarea in ce masura este Ierusalimul un oras sfint. Acesta notiune a patruns in limbajul de zi cu zi, fiind de la sine inteles ca orasul Ierusalim este un important centru spiritual pentru iudaism, crestinism si islam.

Intre est si vest

Capitala a Israelului din 1949, Ierusalimul nu e recunoscut ca atare de ONU, nici de alte state, care si-au stabilit ambasadele la Tel Aviv. Dar ministerele, Tribunalul Suprem, Parlamentul ( Knesset), Agentia evreiasca, se afla in Ierusalimul de Vest, in cea mai mare parte format din cladiri moderne. Orasul de Est, sau Orasul Vechi, a fost sub control iordanian din 1948 pina in 1967, cind, dupa razboiul de sase zile, Israelul a ocupat intregul Ierusalim si Cisjordania ( West Bank, Yehuda si Shomron). Este impartit, in mod arbitar, in patru cartiere: evreiesc, crestin, armenesc si musulman.

Avind o populatie de aprope 800.000 de locuitori, peste 60% evrei, peste 30% musulmani si doar cca 2% crestini, Ierusalimul unit a fost declarat de Knessetul israelian, in 1980, ca fiind eterna capitala a Statului Israel, decizie condamnata si considerata abuziva de ONU.

In cadrul conflictului dintre Israel si vecini, dar, mai ales, dintre statul evreu si palestinieni, problema apartenentei Ierusalimului este, poate, cel mai disputat aspect. Autoritatea Palestineana si tarile arabe, sustinute de covirsitoarea majoritate a statelor membre in ONU, vad in Orasul Vechi capitala viitoarei Palestine, dupa un posibil acord de pace, invocind totodata semnificatia lui pentru toate religiile. Se uita cu usurinta ca Israelul nu este recunoscut nici azi ca patrie a evreilor, de catre tarile arabe, iudaismul fiind considerat de palestinieni doar o religie, iar evreii nu constituie, in viziunea araba, o nationalitate. Lumea intreaga ignora faptul ca, pina in 1967, locurile considerate sfinte de evrei si crestini, erau foarte greu accesibile.

In secolul al 10-lea i.e.n., David proclama Ierusalimul capitala a regatului, primul si al doilea templu fiind construite in inima orasului vechi. Ierusalimul este amintit in Vechiul Testament de 632 de ori, fiind pomenit si in rugaciunile traditionale evreiesti.
Din templul de odinioara a ramas doar zidul de vest ( Western Wall, Zidul Plingerii), unde evreii se aduna si isi soptesc dorintele. Deasupra, pe Muntele Templului, se afla cele doua moschei, Al Aqsa si Omar, administrate de un consiliu islamic. Tot in Ierusalimul vechi gasim multe locuri considerate sfinte de religia crestina- precum Biserica Mormintului lui Isus. In intregul oras erau, in anul 2000, 1204 sinagogi, 158 de biserici si 73 de moschei.

Demografie si scepticism

Dar, in primul rind, Ierusalimul este un municipiu, in care oamenii locuiesc, lucreaza, se deplaseaza, au nevoie de servicii urbane, electricitate, canalizare, curatenie, mijloace de transport, de o infrastructura adaptata cerintelor unui oras al secolului 21. De altfel, de cind Ierusalimul este sub control israelian, exista o unica primarie. Dar oare, de facto, Ierusalimul este unit? Greu de raspuns la o asemenea intrebare, pentru ca, desi accesul la locurile sfinte este asigurat tuturor doar din 1967, iar politia israeliana este responsabila pe securitatea intregului oras, in momentele de tensiune orasul vechi nu este frecventat de evrei, iar cel modern este evitat de musulmani, fiecare limitindu-se la propriul cartier.

In timp, politica guvernelor a dus la constructii masive in Ierusalim, orasul a anexat 28 de sate arabe, triplindu-se, ca suprafata. Practic, Ierusalimul a devenit \”mai evreiesc\”, desi aceasta situatie vine in contradictie cu deciziiile ONU. Simultan, populatia evreiasca scade, proportional, pentru ca rata natalitatii este mai ridicata in rindul arabilor. Acest aspect demografic este una dintre problemele dificile cu care se confrunta guvernul israelian, in tot ce e legat de teritoriile ocupate in 1967.

Incercarile de negociere cu Autoritatea Palestineana nu au dus la rezultate concrete, desi atit Barak, cit si Olmert si Livni au venit cu propuneri generoase, refuzate in mod repetat de Arafat sau Abbas. Guvernul Nethaniahu se afla intr-o situatie mult mai complicata. Daca in trecut, in ciuda constructiilor din Ierusalim, aveau loc negocieri, chiar anemice, astazi administratia Obama supune Israelul la presiuni continue, pretinzindu-i incetarea constructiilor, impingindu-l la gesturi unilaterale, in timp ce preferintele presedintelui american se indreapta in mod clar catre tarile arabe. Din nefericire, Israelul este in mare masura dependent de ajutorul economic si militar al USA.

Totodata, guvernul israelian, de centru-dreapta, nu pare a cauta un acord politic, nu propune noi initiative de pace, neavind incredere in Autoritatea Palestineana si intrebindu-se pe cine reprezinta Abbas si ce poate oferi, atita timp cit Hammas detine suprematia in Gaza, tarile arabe se alineaza contra statului evreu, nerecunoscindu-i macar legitimitatea, iar pretentiile palestiniene cresc pe zi ce trece, mai ales in urma retragerilor unilaterale, care sint considerate semne de slabiciune. Majoritatea populatiei din Israel nu crede in procesul de pace, tendintele politice aluneca spre dreapta, inarmarea nucleara a Iranului este perceputa ca o amenintare asupra existentei statului, iar tarile occidentale, inundate de valul emigratiei arabe, se indeparteaza de Israel, promoveaza sau accepta actiuni de boicot asupra produselor israeliene.

Ziduri si pietre de hotar

Izolat pe plan international, Israelul simte ca se poate baza, astazi, doar pe propria forta militara si economica. Si ca permanentul sau aliat, USA, in ciuda promisiunilor, are o noua scala a prioritatilor, neacceptind nici o \”abatere de la disciplina\”. Iar Ierusalimul, care era considerat de israelieni deasupra oricarei preferinte politice, orasul unit pe veci si capitala a statului evreu, devine, prin \”sfintenia sa\”, o dificultate in plus. E greu de sustinut, in fata opiniei publice internationale, ca cca 1 km. patrat de teritoriu important pentru iudaism, poate constitui un motiv suficient pentru a controla intregul oras, inclusiv cartierele si satele arabe. Totodata argumentele istorice nu sint receptionate de state care pun interesele deasupra principiilor, iar aceasta se intimpla in toate tarile, fie ele democratice, sau totalitare.

Populatia Israelului e obosita de conflicte, de nesiguranta zilei de miine, de dublul standard al administratiei americane, care pretinde astazi decizii curajoase si riscante, considerind ca rezolvarea starii beligerante din zona este un interes vital pentru securitatea USA. Simultan constiinta nationala a arabilor din teritoriile ocupate creste exponential, se simte ca administratia americana nu mai sustine Israelul in mod neconditionat, iar lobby-ul evreiesc isi pierde din influenta, temindu-se, totodata, sa nu fie acuzat de dubla loialitate. In aceste conditii ostile, un guvern israelian care cinta pe citeva voci, condus de un premier influentabil, nu poate lua hotariri istorice, astfel ca situatia politica devine tot mai confuza, neintrezarindu-se solutii acceptabile.

De cite ori vizitez Ierusalimul ajung intr-un punct al orasului vechi, de unde vad toate cele patru cartiere, populatia inghesuita, locuri sfinte care aproape se suprapun. E nevoie de multa imaginatie pentru a putea divide acest oras si a separa evreii de arabi. Oare aceasta ar fi o solutie acceptabila, din punct de vedere politic? Dar urban? Vor fi doua primarii? Cum se va putea desparti, administrativ, Zidul de Vest de Muntele Templului? Cine va stringe gunoiul, cine va asigura securitatea? Nimeni nu-si imagineaza ca o impartire a Ierusalimului va pune capat conflictului dintre evrei si arabi. Poate dimpotriva, ostilitatile se vor accentua, iar tensiunile interne din cele doua state, Israel si Palestina, vor rabufni in revolte, violente sau extremisme religioase care vor implica alti morti si vor duce la un haos politic.

Presiunile unilaterale ale lui Obama, care pina acum a dovedit ca e maestru in retorica, dar nu si in fapte, reusind, in scurt timp, sa slabeasca prestigiul american in lume, nu vor putea, dupa parerea mea, duce la un progres al negocierilor in Orientul Mijlociu, ci doar la deteriorarea relatiilor dintre cele doua state, la o senzatie de abandonare si de solitudine a evreilor, in Israel. Si poate in intreaga lume, cind antisemitismul si antisionismul se suprapun. Aspiratiile laureatului premiului Nobel pentru pace risca, datorita lipsei sale de maturitate politica, a ezitarilor, a frecventelor sale greseli si a neintelegerii situatiei complexe din zona, sa degenereze intr-un nou razboi local, cu implicatii mai largi, punind in pericol intreaga umanitate. De curind, Obama s-a destainuit unor senatori evrei americani, recunoscind ca a patruns pe un teren minat. Se pare ca, din graba, superficialitate si neatentie, unele mine le-a luat cu el, presarindu-le in Ierusalim, dar si in intreaga lume.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Julian Satran: (23-5-2010 la 00:00)

    Dupa obiceiul autorului tare in aranjament literar si foarte slab in fapte (prea multe asertiuni pe care trebuie sa le iei drept bune). Dar poate ca asta este parte din culoarea Ierusalimului – este dincolo de realitate (it defies facts!).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 4

  • Petru CLEJ: (23-5-2010 la 00:00)

    Domnule Julian Satran,

    Ca ecoul dumneavoastră să aibă o minimă credibilitate și să nu fie doar un atac la persoană, ar trebui să dați exemple pe text: care sunt presupusele „aserțiuni pe care trebuie să le iei drept bune”?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Asher: (23-5-2010 la 00:00)

    lobby-ul evreiesc isi pierde din influenta, temindu-se, totodata, sa nu fie acuzat de dubla loialitate

    Draga Vlad,
    Am retinut doar acasta fraza din articolul tau si consider ca ar fi fost cinstit sa o dezvolti. Poate multe din angoasele aratate si-ar gasi astfel rapid si usor explicatia, nu crezi?
    Si ar trebui mentionat noul lobby – caci asta este, de care nu mai stiu daca exact tu, dar altii sigur au fost si sunt asa de mandri – vezi j-street, j-call si toata reteaua reformata si moderna, care de atata reforma si modernitate s-a trezit tratata de administratia americana ca ceva slab ….La fel ca si pentru tine – Ierusalimul de 1km patrat… – tinta lor si pe ei i-a caracterizat si tradat… pentru ca chestia cu reforma si modernismul nu tine prin Israel, chiar presata din America fiind de lobby-ul despre care vorbim.
    Asher

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • asher: (23-5-2010 la 00:00)

    Ierusalimul minunat
    (scurta conta-cuvantare)
    De cate ori intru in Ierusalim inteleg de fiecare data ce lucru tulburator este.
    Acolo se vede in plinatatea ei forta exceptionala pe care D. a pus-o in bratele si inimile noastre.
    Totul rasare si tasneste parca din pamant, iar cimentul greu incorsetat in verdeata iradiaza din minunea orasului – dupa 2000 de ani, iarasi, Ierusalimul este capitala Israelului, Tara evreilor.
    Stiu ca nu numai pe mine ma tulbura asta, chiar si ne-evreii care nu stiu de ce, simt si ei cate ceva. Desi sunt ravasiti de crize economice, de colapsuri ideologice sau le lipseste pur si simplu painea pe masa, toti sunt framantati de orasul acesta.
    De ce, pentru ce, pana unde, de cand, dar mai ales de ce? – sunt intrebarile care le scurteaza somnul si cu care isi amarasc singuri buna dispozitie.
    Este numai un exemplu referitor la vina evreilor de a tulbura somnul linistit al planetei? Nu. Este mai mult decat atat.
    Este vorba de credinta, forta si tenacitate. De vointa de a construi iarasi si iarasi, dupa tot ce a fost, pentru tot ce va fi. Este vorba despre evrei ca mine, ca Vlad sau ca tine care continua sa construiasca sau sa caute drum acolo, ori sa considere a locui Ierusalimul ca ceva vital pentru ei si deci pentru poporul evreu.
    Ceva ce nu este la indemna tot omului â€a data sufletului…dar cum sa explici asta si mai ales cui – Amreic-a cum sa o inteleaga? Vlad incearca si zice, dar uite ce iese…
    Asher
    PS- Chestia cu “e normal sa vorbim despre astra in Israel, de ce in romana nu va suna bine…?” m-a facut sa zambesc cu Haaretz…in engleza.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George Gross: (29-5-2010 la 09:33)

    Ierusalimul de azi e divizat nu numai între arabi şi israelieni; e divizat în multe cioburi între religioşii iudaici de toate nuanţele (nu numai ashkenazimi şi sfaradimi), între cei moderaţi şi israelienii non-religioşi. Majoritatea serviciilor sunt efectuate de populaţia arabă – de la salubritate, la malluri, magazine, benzinării, spitale (la toate nivelurile – îngrijitori, surori, medici). Deci problema este demografico-democratică. Noi considerăm că Ierusalimul este Capitala Israelului Modern, dar de facto chiar este?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.254.212