ACUM.TV

Ghimpu (primul din stânga), Filat și Lupu - potențiali candidați la președinție

Clasa politică și mass media din Republica Moldova, nu însă și electoratul, au intrat în febră electorală, pentru ceea ce se anunță a fi cea mai bogată toamnă de alegeri din istoria de 19 ani a acestui stat.

Pe 5 septembrie va avea loc un referendum de amendare a Constituției prin introducerea alegerilor prezidențiale directe. În cazul unui vot pozitiv, indicat de toate sondajele de opinie, ar urma să fie convocate alegeri prezidențiale și parlamentare pe 14 noiembrie, urmate de un foarte probabil al doilea tur de scrutin prezidențial.

Referendumul a fost convocat pentru deblocarea situației generate de eșecul repetat al alegerii unui nou șef al statului de către parlamentele alese la 6 aprilie 2009 și apoi la 29 iulie 2009.

Actualul Parlament este dominat de o coaliție formată din patru partide – Alianța pentru Integrare Europeană (AIE). În pofida previziunilor pesimiste și a situației economice dificile prin care trece țara, coaliția s-a achitat în mod onorabil de sarcina guvernării, incomparabil mai bine decât în situația similară din perioada 1998 – 1999 când Alianța pentru Democrație și Reforme a guvernat Republica Moldova.

Problema care a apărut este că trei dintre liderii celor patru partide, Mihai Ghimpu (Partidul Liberal, PL), care este președinte al Parlamentului și șef interimar al statului, Vladimir Filat (Partidul Liberal-Democrat, PLDM), prim ministru și Marian Lupu, (Partidul Democrat, PDM), fost candidat la președinție al AIE în scrutinul eșuat din Parlament, sunt acum potențiali candidați la președinție în alegeri prezidențiale directe.

Interesant e faptul că populația nici măcar nu s-a pronunțat în referendumul privind alegerile prezidențiale directe, iar politicienii și jurnaliștii s-au dus deja cu gândul la alegerile prezidențiale, putându-se deja spune că suntem în campanie electorală.

De altfel, Vladimir Filat a anunțat că PLDM va prezenta candidat propriu în alegeri și nimeni nu se îndoiește că el va fi acel candidat. Luat în mod inexplicabil prin surprindere de anunțul liderului PLDM, Marian Lupu l-a acuzat pe Vladimir Filat de “trădarea” principiilor ce au stat la formarea alianței de guvernare.

Între timp, liderul PL și președinte interimar al țării, Mihai Ghimpu, își vede nestingherit de politica pro-românească, cu tente naționaliste. Președintele Ghimpu nu și-a ascuns niciodată vederile pro-unioniste, iar acțiunile sale cum ar fi decretul (invalidat ulterior de Curtea Constituțională) de comemorare a victimelor ocupației sovietice sau decorarea foștilor deținuți din Transnistria ai grupului Ilașcu a stârnit nemulțumirea liderului PDM, partid care atrage în parte voturile electoratului rusofon moderat. Asocierea PDM cu PL în coaliție de guvernare riscă să-i arunce pe acești alegători în brațele Partidului Comuniștilor (PCRM).

Dilema lui Voronin

Dar PCRM, care și-a petrecut ultimul an încercând (și nu întotdeauna cu succes) să se adapteze la situația de opozant după opt ani de putere aproape absolută, nu este într-o situație prea confortabilă. Comuniștii recomandă populației să boicoteze referendumul, considerându-l ca pe un mod nelegitim de amendare a Constituției prin ocolirea Parlamentului, acolo unde PCRM deține voturile necesare blocării unei astfel de modificări.

Pe lângă faptul că poziția Comuniștilor contravine dorinței majoritare a populației (exprimate în sondajele de opinie), aceștia nici nu au deocamdată un candidat credibil pentru așteptatele alegeri prezidențiale.

Liderul PCRM, Vladimir Voronin, nu mai are dreptul să candideze după cele două mandate în funcția de președinte al Republicii – maximum permis de Constituție, iar potențialii candidați nu reprezintă alternative atractive. De pildă fostul premier, Zinaida Grecianîi, este strâns asociată cu Voronin și în plus a candidat deja la președinție fără succes în Parlamentul ales la 5 aprilie 2009. Alții, precum fostul ministru de externe, Andrei Stratan, au părăsit PCRM precum șobolanii pe o corabie care se scufundă.

E drept că PCRM, partid pro-Rusia, are un nucleu dur de susținători, care i-ar permite calificarea în turul doi al prezidențialelor chiar dacă ar avea un candidat mai puțin cunoscut decât Voronin.

În orice caz, situația politică este complet inedită în Republica Moldova. În cazul aprobării probabile a schimbării modului de scrutin în referendum, atunci vor avea loc alegeri simultane, prezidențiale și parlamentare. Moldova ar fi unica țară din Europa unde s-ar mai practica simultaneitatea celor două scrutine, România abandonând organizarea în același timp a prezidențialelor și parlamentarelor după 2004.

Această simultaneitate tinde să favorizeze în alegerile parlamentare partidele cu candidați prezidențiali puternici – “locomotivă”. Din acest punct de vedere, PLDM este avantajat, premierul Filat fiind de departe cel mai mediatizat dintre potențialii candidați și omul forte al momentului.

PDM încearcă să acrediteze ideea unui probabil duel Filat – Lupu în turul al doilea, dar realitatea este că Mihai Ghimpu, veșnic subestimat, s-a dovedit un politician abil în mobilizarea electoratului pro-românesc și unionist și ar putea crea surpriza primului tur de scrutin. Și, evident, PCRM nu trebuie niciodată subestimat.

Dar oare cât contează toate aceste manevre politice pentru omul de rând? Eu sunt de părere că ar trebui să conteze foarte mult. Atmosfera politică s-a schimbat radical în mai puțin de 12 luni. Autoritarismul Voronin/PCRM s-a spulberat, iar Moldova poate fi acum considerată dacă nu cea mai democratică, atunci măcar cea mai puțin nedemocratică republică fost-sovietică.

Relațiile cu Uniunea Europeană și România s-au ameliorat simțitor, fără ca cele cu Rusia să se degradeze într-o măsură comparabilă. Situația economică se ameliorează treptat și, pentru prima oară în aproape 20 de ani, se poate spune că se întrevede o luminiță la capătul tunelului.

De aceea, această toamnă, cea mai plină de evenimente electorale din întreaga istorie a Republicii Moldova, poate constitui un moment de cotitură pentru acest mic stat la granița dintre UE și noul imperiu moscovit. Momentul în care populația ar putea înțelege că bunăstarea (chiar și relativă) nu depinde de perpetuarea unui sistem politic autoritar de inspirație rusească.

N.B. “Pentru idioți” din titlul acestui articol este echivalentul lui “pe înțelesul tuturor”. Am exprimat câteva dintre opiniile cuprinse în acest articol într-o dezbatere televizată la Chișinău, la postul Publika TV http://www.publika.md/emisiuni/fabrika_411.html.

Acest articol a fost publicat duminică, 8 august 2010 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.