Un cititor ale revistei ACUM care se distinge prin reaua credință a intervențiilor sale (la acest capitol bate pe aproape oricare altul) ne scria recent în legătură cu publicarea unui articol purtând semnătura renumitului politolog Vladimir Tismăneanu.
“Pai daca a aparut in Evenimentul Zilei, de ce mai umpleti si Acum cu acest articol, domnilor de la revista? In felul acesta nu faceti decat sa banalizati un articol interesant caruia ii este suficienta o singura lectura.”
I-am explicat individului că avem o înțelegere cu Vladimir Tismăneanu, care ne permite să-i preluăm articolele și facem asta de multă vreme. I-am mai explicat că audiența cotidianului Evenimentul Zilei și cea a revistei ACUM nu se suprapun și că astfel oferim șansa unui număr cât mai mare de cititori să aibă acces la articolele renumitului politolog.
Individul nu s-a lăsat și, cum nu este deosebit de inteligent (folosesc un eufemism) și mai e și fudul pe deasupra, a continuat:
“Ganditi-va insa la un cititor care urmareste activitatea jurnalistica a dlui Tismaneanu si care, probabil, citeste si Acum. Majoritatea cititorilor de limba romana, rasfoiesc, cert, cotidianele principale din Romania.”
Nu știu care este temeiul unor astfel de afirmații, nebazate pe statistici, dar mai mult decât atât ele contrazic bunul simț. Un consumator mediu de presă pe internet, cum sunt și cititorii revistei ACUM, consultă zilnic unul, maximum două situri. Probabilitatea ca cei care consultă pagina de internet a cotidianului Eveniemntul Zilei și citesc acolo articolele lui Vladimir Tismăneanu și în același timp citesc și revista ACUM să fie într-un număr semnificativ este extrem de redusă.
Statisticile Google Analytics pentru revista ACUM (dar ele sunt asemănătoare pentru alte situri) arată că cei mai mulți cititori vizitează o singură dată pe lună citind o singură pagină, de obicei pagina de index. În medie, un cititor al revistei acum accesează 2,7 pagini pe vizită, durata medie a vizitei fiind de 2,03 minute. De asemenea, peste 70% dintre cititori sunt noi față de perioada precedentă.
Ce spun toate aceste statistici? În primul rând arată faptul că fidelitatea este o rara avis pe internet. Majoritatea vizitatorilor sunt ocazionali și se pierd aproape imediat, fiind înlocuiți de alții. Pentru cei mai mulți, vizita nu depășește 10 secunde.
Și totuși de unde această impresie greșită a multora care au impresia că vizitatorul unei pagini de internet stă smirnă să citească în fața ecranului timp de zeci de minute, toate articolele oferite de publicația respectivă sau că dacă vorbești limba română trebuie “cert, să răsfoiești paginile cotidianelor principale din România”?
Aici este cred mentalitatea reziduală din vremea regimului totalitar, când exista un singur canal de televiziune, un singur post de radio și un singur (în linii mari) ziar. Mulți nu se adaptează la noul peisaj audio-vizual fragmentat, în care internetul a schimbat complet tendințele cititorilor.
De aceea revin la preluarea articolelor publicate inițial pe alte pagini de internet. Acum cred că este mult mai clar că o astfel de preluare nu numai că nu “banalizează” articolul așa cum în mod stupid scria cititorul sus menționat, ci îl face cunoscut unei audiențe care altfel ar avea mici șanse de a intra în contact cu el.
Criteriile de preluare a unui articol sunt: în primul rând aprobarea autorului sau a publicației și în al doilea rând, criteriul valorii adăugate – ce aduce nou pentru revista ACUM. Or autori precum Vladimir Tismăneanu, Dan Dungaciu, Doina Doru sau Denis Cenușă dau garanția unor articole extrem de interesante.
Iată de ce vom continua practica preluării de pe alte pagini de internet a unor astfel de articole, chiar dacă asta provoacă mârâielile unei infime minorități de cârcotași.
Sunt intrutotul de acord cu argumentele domnului Clej.
Abundenta de informatii, in diferite publicatii, site-uri, ziare sau reviste, nu garanteaza citirea lor.
Traim o epoca in care lumea e grabita si se plictiseste rapid. Orice efort nu dureaza mai mult de doua minute.
Atata vreme cat politica redactionala a publicatiei permite reluarea si republicarea unor materiale, cu asentimentul autorilor, nu vad scopul acestei ieftine si deplasate carcotiri.