John mă în
treabă:
– Ce aş putea face să intru-n istorie?
– Scrie o carte! – îi zic.
Compune o simfonie!
– Dar nu am bani. – ripostează.
– Nu ai nevoie de ei.
Scrie cartea în minte.
Compune simfonia în gând.
Şi visează!
– Dar nu am somn! – se întoarce John peste o săptămână.
– Intră-n pădure şi ţipă cât te ţine gura:
Hău, hău!
Undeva se va clinti o frunză; un big-bang minuscul.
Universul întreg va intra în vibraţie.
Va arăta altfel, transfigurat de glasul tău.
Plină de graţie, istoria te va primi în braţele ei.