Recent, in Israel a aparut un nou aspect social care a ajuns in dezbaterea publica: nonacceptarea unor eleve de origine sefardo-orientala intr-o scoala ultrareligioasa din localitatea Imanuel. Este vorba despre o asezare evreiasca ultrareligioasa moderata din Shomron, un oras destinat initial sa fie un oras in care sa predomine modul de viata ultrareligios. Insusi numele orasului este semnificativ: in limba ebraica, Yim anu El (Imanuel) inseamna: Dumnezeu este cu noi. Bineinteles, majoritatea locuitorilor acestui oras mic sunt indentificati ideologic cu partidele si curentele ultrareligioase: Yahadut HaTora (Iudaismul Torei, respectiv al Talmudului si Bibliei Ebraice, partidul ultrareligios al evreilor ashkenazi) si Shas (Shomrei Tora Sfaradim, respectiv Sefarzii Pastartori ai Torei, partidul ultrareligios al evreilor sefarzi). Bineinteles, in acest cadru toate deciziile sunt luate de rabinii apartinand celor doua curente. In privinta evreilor ultrareligiosi ashkenazi din oras, grupul cel mai puternic s-a dovedit a fi cel al hasidimilor de Slonim.
Totusi, desi este vorba despre evrei ultrareligiosi (care din pacate sunt uneori neintelesi, neacceptati si chiar respinsi de societatea israeliana laica datorita modului lor diferit de comportare, viata si imbracaminte, precum si datorita culturii lor diferite) evreii ultrareligiosi din orasul Imanuel au fost acceptati, in mod partial, ceva mai usor: motivul este ca acesti oameni recruteaza si servesc in armata israeliana.
Intrucat evreii ultrareligiosi au o perceptie de viata si socioculturala diferita de cea a evreilor laici si traditionalisti moderni, ei si-au creat un sistem de invatamant diferit, bazat pe sistemul de invatamant traditional evreiesc, existent in anumite forme inca dinaintea modernizarii. Baza educatiei copiilor lor nu o formeaza materiile laice, ci studiul Bibliei Ebraice, Talmudului si comentariilor rabinice. Totusi, in scolile lor sunt predate si unele materii laice, necesare tinerilor ultrareligiosi pentru a-si face o profesiune practica. Desi, trebuie sa mentionam ca multi evrei ultrareligiosi prefera sa se ocupe numai cu studiul Torei toata viata, preferand saracia materiala si bogatia spirituala (conform interpretarii lor) bogatiei materiale si saraciei spirituale. Ei sunt convinsi ca pe aceasta cale indeplinesc un comandament divin. Adaugam ca aceste scoli apartin ele insele curentului religios care le-a intemeiat, iar parintii elevilor se identifica ei insisi cu acel curent. In numeroase cazuri, aceste scoli se intretin in special din donatii particulare, din partea unor evrei ultrareligiosi din Israel si mai ales din strainatate care se identifica cu punctul de vedere al curentului religios respectiv. Dar aceste scoli – cu exceptia celor apartinand curentului antisionist extremist – primesc si fonduri din partea guvernului israelian. Acest lucru le obliga sa accepte unele aspecte legate de sistemul de invatamant „modern”: predarea unor materii laice si acceptarea tuturor copiilor in scoala, indiferent de apartenenta comunitara si religioasa a parintilor. Totusi, acest ultim aspect este receptat uneori in mod partial si teoretic, fara a fi pus in practica in mod real. Ministerul Invatamantului intelege situatia si prefera sa evite conflicte sociale care pot duce la conflicte culturale si chiar politice, mergand pana la instabilitate guvernamentala: partidele ultrareligioase moderate, care colaboreaza cu „sionistii”, pot parasi coalitia guvernamentala, lucru care nu este de dorit nici pentru politicieni, nici pentru societatea israeliana, chiar daca evreii ultrareligiosi sunt nedoriti ca persoane.
Una dintre problemele scolilor ultrareligioase este ca educatia copiilor se face in conformitate cu normele halahice, respectiv ale dreptului traditional iudaic. Dar o unitate totala in acest sens nu exista. Dreptul traditional iudaic, respectiv normele halahice, difera de la o comunitate la alta. Dealungul istoriei evreiesti, in care existau comunitati si nu exista o autoritate statala, normele juridico-halahice au aparut ca urmare a initiativei particulare a unui rabin invatat sau a altuia, fara a putea sa fie impuse altei obsti sau comunitati, care putea accepta interpretarile altui rabin cazuist. Ca urmare, au aparut norme halahice diferite de la o comunitate la alta, desi era vorba in special despre norme marginale, baza fiind totdeauna aceeasi. Totusi, aceste norme marginale, ca si diferentele in privinta conditiilor de viata au generat aparitia unor tipuri diferite de evrei. Astfel au aparut comunitati de orientare diferita: ashkenaza traditionala lituaniana oponenta hasidismului; ashkenaza hasidica (in cadrul careia au aparut numeroase curente hasidice diferite unul de celalalt); sefarda; irakiana; iemenita; etiopiana; italiana; romaniota-bizantina si altele. Pana si cartile de rugaciune sunt diferite de la un curent la altul, iar ritul religios este diferit si el. Codul de legi al iudaismului (Shulkhan Arukh), redactat de rabinul sefard Yosef Karo in secolul al 16-lea in spiritul traditiei sefarde, a trebuit sa fie adaptat necesitatilor evreilor ashkenazi de catre rabinul ashkenaz Moshe (Moses) Isserles in secolul al 17-lea. Ulterior a aparut un compendiu al sau, al rabinului ashkenaz Shlomo (Solomon) Gantzfried, in secolul al 19-lea, dar diferentele intre interpretarile sefarde si cele ashkenaze au ramas. Bineinteles, exista si diferente intre educatia baietilor (adeseori in ieshive) si a fetelor, pregatite mai mult pentru viata practica.
Scoala de fete din orasul Imanuel la care a inceput disputa este ashkenaza. Disputa a inceput deoarece nu au fost acceptate eleve de origine sefarda orientala la aceasta scoala. Faptul a provocat protestul unor rabini de origine sefarda orientala (principalii fiind fostul Sef-Rabin Ovadia Yosef si fiul acestuia, rabinul Yakov Yosef). Dar faptul ca acesti rabini au protestat public a creat o ocazie unor personalitati publice laice sa se amestece, afirmand ca aceasta este o discriminare comunitara. Ocazie extraordinara pentru acesti oameni politici laici sa-si suflece manecile si sa castige noi adepti dintre evreii laici antireligiosi pe cale demagogica. Fara sa inteleaga despre ce este vorba, sau prefacandu-se ca inteleg lucrurile „altfel”, acesti politicieni au pornit la atac. Intr-atat incat rabinii ultrareligiosi sefarzi au inteles ce se intampla si au preferat sa treaca de partea colegilor lor ashkenazi. Dar era prea tarziu: diavolul discriminarii comunitare iesise deja din sticla in care fusese inchis si isi bagase codita lui cea barligata in societatea israeliana. Propaganda impotriva discriminarii comunitare in aceasta scoala s-a extins in presa scrisa si electronica, devenind unul dintre subiectele preferate de mass-media israeliana, care prezenta lucrurile numai intr-o forma strict exterioara. Faptul ca rabinul Yakov Yosef s-a adresat Curtii Supreme laice a statului a agravat situatia. In cele din urma, Curtea Suprema a decis ca discriminarea este interzisa (personal adaug: pe buna dreptate), iar conducerea scolii respective, precum si parintii elevelor ashkenaze, trebuie sa accepte elevele sefarde-orientale in scoala. Daca nu, va fi pusa in aplicare o sentinta judecatoreasca: arestarea parintilor elevelor ashkenaze, atat a tatilor cat si a mamelor.
Publicul laic si in special cel antireligios a tresaltat de bucurie: in sfarsit, o palma trasa evreilor ultrareligiosi. Parintii elevelor ashkenaze, ca si alti evrei ultrareligiosi ashkenazi, au protestat. Ei au explicat – din pacate cu intarziere – ca nu este vorba despre o discriminare de ordin comunitar si rasial, ci de diferente religioase in privinta normelor halahice si de interpretare religioasa. In mod cu totul neasteptat, rabinii ultraortodocsi sefarzi si orientali s-au alaturat rabinilor si in general evreilor ultraortodocsi ashkenazi. Ei au afirmat ca nu erau de acord initial cu metoda, insa nu vor sa accepte amestecul politicienilor si publicului laic si antireligios in viata lor. S-a creat un paradox. Parintii elevelor ashkenaze au afirmat ca prefera sa mearga la inchisoare decat sa aplice o hotarare a unuit tribunal laic, care este opusa normelor halahice. Ceea ce s-a si intamplat. Ei au afirmat direct ca legea religioasa, a Torei, este mai presus decat legea juridica a statului si preponderenta acesteia din punctul lor de vedere. Incurarajrea lor a venit din partea Admorului de Slonim, respectat la Imanuel in mod deosebit. Tribunalul Rabinic Superior Ultrareligios a decis ca intr-adevar legea Torei, legea religioasa, este preponderenta fata de legislatia laica, deci ea trebuie sa fie respecata si nu legislatia laica in cazul unei contradictii intre aceste doua legislatii. Prin urmare, acesti evrei ultrareligiosi ashkenazi au fost arestati, (de fapt s-au prezentat ei singuri la inchisoare in haine de sarbatoare, organizand o manifestatie), iar acest lucru a provocat noi proteste. Faptul ca, din motivul de a se face presiuni asupra parintilor ultrareligiosi au fost trimisi la inchisoare atat tatii cat si mamele (care si-au luat cu ele pruncii), iar unii copii si adolescenti au ramas acasa singuri, a incitat publicul. In cele din urma s-a ajuns la un acord – dar nu este clar cum este si cum va fi aplicat – ca parintii sa mearga la inchisoare cu randul, intai tatii, apoi mamele. Publicul ultrareligios s-a unit in jurul acestei chestiuni, producandu-se o adevarata solidaritate in respingerea hotararii Curtii Supreme laice. Un ministru adjunct ultrareligios si-a mutat biroul in apropierea inchisorii in care se afla evreii ultrareligiosi arestati din acest motiv. Scandalul a devenit si mai mare prin faptul ca aceste arestari sunt valabile numai pana la finele anului scolar in acea scoala, deci circa doua saptamani de la data publicarii deciziei, ulterior nemaiavand nici un efect, in afara celui social.
S-a ajuns chiar la o afirmatie din partea unor personalitati laice: hotararea Curtii Supreme a fost un act de dreptate, dar lipsit de inteligenta. Din ce cauza? Pentru ca a aparut un cerc vicios, o sabie cu doua taisuri. Pe de o parte, punerea in aplicare a deciziei Curtii Supreme inseamna un conflict intern deosebit de grav: un numar mare de evrei ultrareligiosi au afirmat ca…vor sa mearga la inchisoare si ei, din solidaritate cu cei trimisi la inchisoare. Mai mult, conflictul intre evreii laci si cei ultrareligiosi s-a agravat, iar in randul multor evrei ultrareligiosi s-a accentuat sentimentul instrainarii. O asemenea ruptura ii poate indrepta spre grupurile ultrareligioase extremiste, care nu recunosc statul Israel si nu accepta ideologia sionista. Pe de alta parte, a nu pune in aplicare aceasta decizie inseamna desconsiderarea Curtii Supreme in societatea israeliana si pierderea pestigiului si rolului social, juridic si politic al acesteia. Deci, rau in ambele variante.
Ce ar fi trebuit sa faca Curtea Suprema? Nu sunt jurist pentru a face o propunere. Pot doar sa citez afirmatii de pe strada, facute de oameni simpli, sau transmise de ie la posturi israeliene de radio si televiziune, in conversatii cu publicul. Aceasta desi nu sunt adeptul amestecului strazii in chestiuni juridice. Curtea Suprema laica ar fi trebuit sa recunoasca faptul ca este un proces legat de normele halahice ale dreptului religios si nu de normele laice ale dreptului civil, administrativ si public – si ar fi trebuit sa decida transferul procesului la Tribunalul Suprem al Comunitatii Ultrareligioase, sau cel putin la Tribunalul Suprem Religios de Stat, care sa decida pe baza dreptului religios traditional. In plus, trebuia sa ia in consideratie faptul ca desi oamenii politici – pe baza teoriei sioniste – sustin ideea unitatii intregului popor evreu, aceasta unitate nu exista. Cel putin in prezent, o asemenea unitate este o fictiune: realitatea este ca exista in continuare evrei ashkenazi si evrei sefarzi, evrei occidentali si evrei orientali, evrei germani, polonezi, bulgari, romani, rusi, irakieni, iemeniti, etiopieni, marocani, francezi, argentinieni, englezi, americani, etc. Fie ca ne place sau nu, aceasta realitate exista si ea trebuie sa fie respectata. Daca cineva vrea sa depaseasca cadrul sau comunitar, casatorindu-se sau locuind impreuna cu un partener sau o partenera de alta origine comunitara sau de alta nationalitate, este liber sa faca acest lucru in mod individual. Dar aceasta nu inseamna anularea cadrului comunitar si al traditiilor religioase si folclorice sau chiar laice ale fiecarui grup si chiar ale fiecarui individ. „Unitatea poporului” mai poate astepta sau poate fi interpretata intr-alta forma, din punct de vedere civic si a pozitiei cetateanului in stat si in viata economica. O existenta statala de 62 de ani nu poate anula o istorie si o traditie de 2000 de ani. Sa ne amintim ca in toate tarile in care convietuiau evrei ashkenazi si evrei sefarzi, unii reprezentand o minoritate mare si altii o minoritate mica in cadrul unei minoritati mari, existau sinagogi, scoli, abatoare rituale, spalatorii de decedati si cimitire separate pentru fiecare dintre aceste doua comunitati de origine tocmai din cauza diferentelor de interpretare halahica, recunoscute de liderii si de rabinii ambelor comunitati. Desi unitatea era in privinta pozitiei in stat, particularismul se pastra in problemele interene. Bineinteles, fiecare avand dreptul liberei alegeri. Ceea ce s-a intamplat si in Romania in cea de a doua jumatate a secolului al 19-lea si in prima jumatate a secolului al 20-lea. Ceea ce se intampla si in prezent in unele tari civilizate, precum Franta, Italia, Spania, Statele Unite ale Americii, Canada, Argentina si altele.
Sa ne opunem discriminarii si rasismului, indiferent cum ar fi si s-ar manifesta. Dar sa-i intelegem pe evreii ultrareligiosi. Si sa intelegem traditia. Sa ne amintim de titlul unui roman de Mihai Sebastian, desi il putem prezenta intr-un context diferit: „De doua mii de ani”.
Excelent scris
Desi sunt laic, consider ca problema este la nivelul particularului, si nu al Statului. Scolile comunitatilor religioase sunt „particulare” din punct de vedere juridic, chiar daca au ajutor de Stat.
Cum spun britanicii, democratia se creeaza in multi ani, 62 de ani nu ajung pentru a-i intelege toate aspectele, cu atit mai mult intr-o societate divizata de nuante religioase
Un stat modern si democratic nu poate sa accepte ideea ca legea religioasa este preponderenta fata de legea civila. Daca se accepta asta, nu mai putem vorbi de democratie, ci de teocratie.
Solutie simpla: scolile religioase sectare sa nu beneficieze de subventii publice. Daca se finanteaza singure, pot sa faca ce vor pe banii lor, iar Curtea suprema nu are de ce interveni. Daca insa accepta si, mai mult, solicita fonduri publice, atunci scolile sint obligate sa dea socoteala. Sa ai finantare publica si sa faci ce vrei, nu se poate !
NOI LAICII SI STATUL ISRAEL VOM DISPARE DE MANA EVREIASCA SI NU ARABA.ACESTI ULTRARELIGIOSI EXTREMISTI,FARA NICI O BRUMA DE CULTURA GENERALA ,VOR DUCE TARA LA PIEIRE.DACA STIAM CE VOI VEDEA AICI ,NU VENEAM NICI IN VIZITA IN ISRAEL. E DEGRADANT,MIZERABIL SI INUMAN CE FAC.EU SUNT JUMA,JUMA ,DAR HABAR NU AVEAM PINA SA VIN AICI…UNDE CURGE LAPTE SI MIERE IN LOC DE CICLU PROBABIL ,DAR SI VENIN MULT!
Detailat,corect scris si interpretat
Excelent articol.Si eu sint de parere ca problema trebuia rezolvata de rabinii comunitatiilor respective.Au avut destul timp pentru aceasta dar n-au facut nimic, pina la hotarirea tribunalului suprem. Dupa mine rabinii trebuiau trimisi la inchisoare, nu parinti.
Vreu sa precizez , ca nu am nimic impotriva ultrareligiosiilor, cu doua conditii : Sa nu pretinda de la mine sa accept dogmele lor,de exemplu sa nu folosesc masina simbata, si sa arunce cu pietre daca trec prin cartierele lor,si a doua conditie, sa nu faca din religie o meserie din care se poate trai in mod parazitar, din impozitele pe care le platesc,impreuna cu cei care presteaza munca productiva,in tara aceasta,spre deosebire de ultrareligiosi,care nu produc nimica.
Statul Israel nu este laic. Nu uitati ca nu are Constitutie scrisa iar ceremoniile de stare civila nu exista.
Lucian, as fi interesat sa stiu care a fost atitudinea rabinului Ovadia Yosef, liderul spiritual al SHAS si probabil cea mai influenta personalitate sefarda/orientala din Israel.
Poate n-ar strica sa-i dedici acestui „ayatolah” cum l-au numit adversarii sai laici un articol, mai ales ca in curand va implini 90 de ani.
Domnule Clej,
Din pacate, aveti partial dreptate : statul Israel nu este (in intregime) laic. Dar chiar neavind Constitutie si nerecunoscind (pina cind ?) casatoria civila, el e un stat modern si democratic.
Intr-un stat care se pretinde modern si democratic, legea religioasa nu poate sa fie preponderenta fata de cea civila. In Israel cu atit mai mult, caci exista o minoritate musulmana importanta, fara a mai vorbi de crestini si alte religii. Menirea statului nu e de a incuraja diversele comunitarisme. Daca o comunitate vrea sa faca numai ce vrea, s-o faca pe bani proprii.
Rabinii nu au nici o calitate sa decida utilizarea banilor publici.
Problema separarii Statului de Religie, n-a fost rezolvata acu 62 de ani; azi deja este o problema politica care trebue rezolvata de Knesset (Parlament) care este „santajat politic” de grupari religioase minoritare. Inca n-am ajuns la un Knesset fara partide religioase, desi au fost citeva ocazii.
NU vad ca voi apuca sa traesc momentul cind Israelul Modern va avea curajul sa separe Religia de Stat, sa voteze o Constitutie Laica si sa devina o Adevarata Democratie – dind minoritatilor drepturi egale indiferent de religie si etnie.
Am fost surprins sa constat, cand m-am stabilit in Israel, ca poti trai aici doua vieti complet diferite. Poti alege sa nu abandonezi modul de viata anterior – sunt si magazine care vand carne de porc… -, ori poti sa traiesti o viata evreiasca normala – sunt sinagogi la fiecare colt de strada, de toate riturile, pentru toate gusturile.
Ma mir ca se scrie aici, in presa de expresie romana, despre Emanuel…Nu poti sa transmiti spre cunoastere unui public atat de indepartat o problema atat de fina a societatii israeliene. Faptul ca autorul simte si vorbeste romaneste nu inseamna ca si publicul se poate indentifica, corect si informat, in dezbaterea acestei situatii.
Eu pot doar sa transmit ce vad eu in toata povestea.
Eu si partenerul meu de munca suntem de rituri diferite si am fost amandoi ingrijorati de ce se intampla.Nu este normal ca statul sa se amestece in astfel de probleme, dar – ca sa ofer din oficiu un raspuns la o ipotetica intrebare – statul este totdeauna obligat sa asigure fonduri pentru educatia cetatenilor sai, asa cum o inteleg acestia a fi potrivita lor.
In limbajul drag Europei ar suna sa fie dreptul la educatie, dreptul la practicarea libera a religiei si …fortand de dragul discutiei cadrul logic, autonomia universitara, adica dreptul unei scoli – nu al unei unitati de invatamant cum de drag spuneau altii… – de a-si stabili programa de studii si contingentul scolar.
Eu si partenerul meu de afaceri nu ne cunoastem riturile – scuze daca suna ciudat – si vorbesc de o persoana care vine dintr-o cultura atat de diferita Europei.
Eu si pretenii mei din Romania impartim aceasi experienta temporar-cognitiva, iar eu personal de multe ori mi-e greu sa-i inteleg. Cum ar fi si articolul de fata. In fapt o forma de alba-neagra cu subiect oriental….
Ce s-a spus la televizor nu pot sa reproduc deoarece nu posed asa ceva si consider ca spre deosebire de internet care iti asigura un control total asupra informatiei pe care ti-o servesti, televizorul este demodat si inghite timp enorm.
Israelul nu se supune logicii obisnuite, din fericire, si precum am spus la inceputul acestei interventii exista doua cai mari si late prin care poti sa-l iubesti. 🙂
Lucian, nu lua in seama interventia individului care-si spune „Asher Yerushalmi” care scuipa venin de fiecare data cand trimite un comentariu la revista ACUM.
In fond, desi nu este constient, acest individ care nu poate spune nimic consistent, in oricat de multe cuvinte, te invidiaza pentru competenta cu care explici aceste chestiuni nu doar pentru ghettoul romano-evreesc din Israel in care este inchis mental acest Asher Yerushalmi sau cum l-o fi chemand in realitate, ci pentru o audienta de limba romana din lumea intreaga.
Iar revista ACUM va publica in continuare astfel de texte de inalta tinuta indiferent daca ele starnesc reactii de iritare din partea unor colportori de aer cald (ca sa folosesc un calc englezesc) precum acest Asher Yerushalmi sau cum l-o fi chemand in realitate.
Constat ca unii oamenii nu inteleg ce e acela un „drept”.
Inca de la revolutia franceza: „Scopul oricărei asociaţii politice este conservarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranţa şi rezistenţa la opresiune.”
Observati ca nu se specifica nici un drept la educatie, nici la servicii medicale, nici la pensie…
Si pe buna dreptate: cine inca nu a inteles care e deosebirea poate sa observe ca e un „drept” daca acesta nu stirbeste oricit de putin din dreptul altuia.
Nu ai „drept” la servicii medicale pentru ca nu poti obliga pe nimeni sa te ingrijeasca, nici la educatie platita de altii, nici la pensie platita de altii, nici la stazi si trotuare si asa mai departe…
Toate serviciile de care avem totusi nevoie se obtin pe baza de „contract” intre tine umil platitor de taxe si „stat”. Dar pentru ca toti care „semneaza” acest contract „de buna voie” (cu arma la timpla) ar trebui sa aiba aceleasi beneficii de pe urma contractului „statul” nu poate face vreo discriminare, nici macar pe baza religioasa.
In realitate ce-i mai mari aparatori ai acestor „contracte” sint cei care isi inchipuie ce platesc mai putin decit beneficiaza. Daca toti platesc si impartim la mai putini oameni pare sa fie o afacere pina nu esti la rindul tau exclus de la vreo imparteala.
Daca „traditia” e gresita ea trebuie terminata, asa cum s-a mai intimplat de multe ori pina acum.
afacerea asta i-mi aminteste ca in urma cu 30 de ani am predat gim. in oraselul Rehasim, la o scoala religioasa de stat si care avea marea majoritate a copiilor denumiti ca fiind „teunei tipuah” adica cu cerinte speciale pt. dezvoltare.Nu toti copii erau „cu cerinte specile…” dar, dat fiind ca era singura scoala din orasel,
copiii invatau impreuna. Toti copii din acesta scoala erau de origina din diaspora orientala in afara de un singur si unic ashkenazi.Invata cel mai bine din clasa si era vesnic haituit desi era fiul celei mai iubite profesoare din scoala.
In cazul scolii din Imanuel situatia este mult mai complexa.
Imanuel este unul din cazurile disputate in ultimul timp in presa si menite sa prepare alegatorii pt. o noua campanie electorala (probabil al Kadimei), care va fi bazata pe ura impotriva religiosilor.
Pina intratit sint angajati in atzitzarea urii, ca inca nu sa terminat povestea Imanuel si deja Stirile anunta o noua poveste de „rasism”. Un membru al Consiliului Municipal din Tel Aviv, cere semnaturi si incearca sa influenteze – angajeze populatia din cartierele de periferie ale orasului, sa nu inchirieze apartamente celor ce intra ilegal (mistanenim0 din Afrika. Intreaga Medie se inroleaza si aduc fel de fel de declaratii ca hoti si mafionerii au fost acolo si inainte si deci ei nu aduc nimic nou. Sint f. saraci si prigoniti ta-ta-ta, si, nimic despre ilegalitatea venirii si existentei lor aici. „Rasistii” din Shas n-au pic de mila sii urasc ta-ta-ta…
In privinta cazului din Imanuel.
Presa minte si incearca sa ne conduca apartenenta. Nu sa vorbit clar despre :
= Scoala in caz este o scoala cu specializare hasidica, chiar cu ore de predare idis.
= In aceeasi asezare exista o scoala infiintata de part. Shas.(etnic oriental).
= Toate fetele care au cerut, au fost acceptate in scoala dat fiind ca unele nu corespundeau Regulamentului scolii(fara TV si Internet, imracaminte etc.)au creat doua orientari de clase.
= In sfirsit ce-i cu fetele ashkenaz care nu au fost acceptate in clasele hasidice
si ce-i cu parintii de origene orientala care au intrat de fapt de buna voie, la
„racoare”???
Poate ca intradevar conflictul nu este strict intre ashkenaz si orientali???
Pe mine ma convins marturia unei mame, auzita la Radio Kol Hai.
Mama povesteste despre colega de banca a ficei care o ironiza si o injosea pe tema nasturilor de la bluza pe care obisnuia sa le inchida. O data-i spunea ca arata ca spinzurata si alta data ca nu intelege ce-i spune ca bluza aproape- acopera gura…
Nu se poate ca un copil care se imbraca dupa cerintele scolii sa fie batjocorita si umilita de colega de banca in insasi incinta scolii.
Acest incident imi aminteste de fetita mea, pe care am numit-o Feghi. Numele nu-mi era deloc familiar, l-am acceptat ca s-o bucur pe fosta mea soacra.Am invatat sa iubesc acest nume impreuna cu fetita mea. Si uite , pe la virsta de 12 ani Feighi trece la o noua scoala si numele ei nu a placut unor fete din clasa care parca din gresala o numeau uneori Peghi (conotatie la pig = porc pe engleza). Am apelat la dirigita poate ar putea sa explice… Diriginta mia explicat mie ca, numele asta o s-o „deranjeze” tot timpul in viata si sa nu ma opun numelui de Tzipy care e mai…?
Ca profesoara sint pt. integratie in invatamint , mai ales ca parinte am simtit ca educatia comuna a diferitelor clase sotio economice trebuie sa fie limitata procentual.
Apropo, intr-n incident asemanator, mai vechi au fost categorisite ca rasiste scolile religioase de stat din Petah Tikva, care si-au limitat primirea de elevi de origine etiopa la 3-4 in clasa. Nu sa vorbit nimic despre scolile din aceelas oras care erau total lipsite de copii de aceasta origine.(O)…?
Rina
— Nu stiu de unde se fac atitea speculatii fara rost.
Faptele sint cit se poate de clare si mass-media a fost obiectiva. Nimic legat de partide si alegeri. De unde inventia cu Kadima, chiar nu stiu.
In Imanuel exista o ura permanenta intre religiosii extremisti de origini diferite, ca si in Ierusalim, Bney Brak si alte orase cu populatie ultrareligioasa. Cunosc indeaproape Beitar Elit, aceeasi poveste. Si in alte scoli religioase din Israel.
Infrumusetarea lucrurilor cu masca ritualului si a obiceiurilor nu e corecta. Prima dovada o consta faptul ca ministri si deputati din Shas, lacheii lui Ovadia Iosef, s-au bilbiit cind au fost interviati la TV si au recomandat ca fetele de origine sefarda sa se inscrie la scoala ” lor”, in timp ce copiii lor studiaza in scoli ashkenaze! TOTI! Mai ales in cele lituaniene. Deci fatarnicie, ipocrizie, doar sa nu se judece in public, adica sub juridictia unui stat cu LEGI, mai importante pentru oameni decit scrierile asa-zis sfinte.
Intimpinarea catre Tribunalul Suprem a fost facuta de un ultra-religios, sprijinit de fiul cel mai putin iubit al lui Ovadia Iosef ( intre timp acest fiu, Yaakov, care a vorbit CLAR si la TV, a fost internat pt probleme de cord), nu de un laic.
Ovadia Iosef a semnat un act-compromis cu Admorul Slonim, pt ultimele zile ale anului, dar ramine problema anului viitor.
Publicul laic nu a tresaltat de bucurie, ci era chiar ingrijorat de aceasta criza, care a implicat decizia unui tribunal, interventia politiei si o situatie absurda, creata de rasismul ultrareligios din Imanuel.
Ca sa clarificam un aspect- nu e vorba de o populatie care isi indeplineste datoria fata de STAT, ci considera legile alui de sus mai presus decit legile statului. Foarte putini slujesc in armata, majoritatea traiesc pe banii statului.
Ovadia Iosef a dat din colt in colt si a incercat sa se eschiveze, dar nu a avut incotro si a trebuit sa semneze acel compromis temporar.
Mentalitatea din Imanuel e mentalitate de ghetto si putin a lipsit sa nu fie raniti sau morti, pentru ca au avut loc demonstratii si in alte locuri din Israel.
Pe scurt, o criza intre paraziti si paraziti din diferite curente religioase, unde s-a incercat aruncarea vinei pe ” cei ce invrajbesc”, cind reclamatia venea tocmai din rindul celor segregati.
Cind se folosesc fondurile statului si se apeleaza la tribunal de stat, trebuie sa te supui legilor, iar ultrareligiosii vor, practic, un stat in stat.
Si o nota despre Ovadia Iosef. Un rabin foarte ” doct in religie”, care a invrajbit in permanenta si a incitat la ura contra laicilor, venind cu tot felul de precepte supte din deget, care au creat ilaritate sau revolta. Putini stiu sa injure ca Ovadia Iosef. Intuneric de Ev Mediu intr-un stat modern, care, desi nu are Costitutie, are legi democratice si un Tribunal Suprem competent.
Vlad,
Speculatiile sunt inerente naturii umane.
Nu putem fi inregimentati cu totii.
Cat despre ce s-a intamplat la Emanuel – tabloul tot nu face decat sa ma convinga ca a vota un partid religios este necesar pentru apararea intereselor mele si ale copiilor mei.
Inainte de toata povestea oscilam intre Kadima si Bibi…:-)
Crezi ca ai putea sa ma convingi altfel? Sau parerea mea de alegator nu te intereseaza, dar partidele religioase te deranjeaza?
🙂
Asher
Vlad, poate explici și cititorilor din afara Israelului cam care e atitudinea partidelor religioase precum SHAS și Yahadut față de sionismul laic și față de democrație și dacă ar fi fost după ele, ar fi existat Israelul vreodată?
Poate dai și niște citate din ayatollahul Ovadia Yosef, liderul spiritual al partidului care a fost la guvernare cel mai mult în perioada de 26 de ani de la înființarea sa, mai ales despre victimele Holocaustului și arabi.
Petru, eu am o mare problema cu acest articol al lui Lucian, mai ales cu ultimele paragrafe. Pentru ca face o trecere „pe neobservate” de la populatia ultrareligioasa, in sinul careia rasismul ajunge la culmi nebanuite, la intreaga populatie a Israelului, amintind de casatoriile intre ashkenazi si sefarzi, ca si cum ar reprezenta o mare problema si intre laici. Ei bine, nu este adevarat! Au ramas idei preconcepute, sint rezerve, dar nici pe departe ca in comunitatile religiosilor extremisti.
Nu pot accepta nici ideea amestecului intre sionism, evolutia poporului evreu ( care, intr-adevar, se bazeaza pe religie si traditie), conditia evreului minoritar ( ca in cazul lui Mihail Sebastian) si ” intelegerea” pentru extremismul religios. De atita ” intelegere” se duce dracului statul Israel. Nu mai sintem in sec 19 , ci in 21.
Spunea intr-un articol, mai demult, David Grossman ( intr-un alt context, dar se potriveste) – ca poate inca nu am constientizat ca sintem un stat. As adauga – poate nu meritam un stat. Pentru ca, atita vreme cit nu reusim sa integram intreaga populatie in productie, atita vreme cit numarul religiosilor extremisti e in permanenta crestere, iar ei sint in stare sa se sacrifice pina la ultimul laic ( exemplele cu religiosii moderati care presteaza serviciul militar nu sint convingatoare, si acolo au aparut extremisme- politice, de data asta, iar legile rabinice au, de multe ori, prioritate. Si isi fac, la fel ca altii, datoria fata de tara, nu fac nici o favoare nimanui).
Sint foarte dezamagit si de afirmatia lui Lucian ca ( citind ” voci de pe strada” (???)), desi nu se baga in chestiuni juridice:
„Curtea Suprema laica ar fi trebuit sa recunoasca faptul ca este un proces legat de normele halahice ale dreptului religios si nu de normele laice ale dreptului civil, administrativ si public – si ar fi trebuit sa decida transferul procesului la Tribunalul Suprem al Comunitatii Ultrareligioase, sau cel putin la Tribunalul Suprem Religios de Stat, care sa decida pe baza dreptului religios traditional.”
Pai toata tarasenia a inceput pentru ca a fost o intimpinare a unui religios sefard la Tribunalul Suprem al STATULUI Israel. Povestea nu e noua! Sau iar ” rufele murdare se spala in familie”? Care ar fi aceasta familie? Chiar am de gind sa scriu un articol, poate pentru numarul viitor pe ideea acestor rufe murdare, care se vad cu ochiul liber din toate partile, intr-o lume DESCHISA, nu intr-un tirgusor evreiesc de provincie, „shtetl”.
In legatura cu Ovadia Iosef, nu am rabdare sa caut toate ineptiile care i-au iesit pe gura, mai ales ca , majoritatea, nu au aparut decit in ebraica si , imediat, au fost „moderate” de ciracii lui, ca marele Ovadia a fost interpretat gresit.
Dar despre Tribunalul Suprem spune Ovadia Iosef:
„These call themselves the Supreme Court? They’re worthless. They should be put in a bottom court. They, for them [God] created all of the torments in the world. Everything that [the people of] Israel suffer from, is just for these evil people. Empty and reckless… What do they know? One of our children of 7-8 years knows better than they how to learn Torah. These are the people who have been put in the Supreme Court. Who chose them, who made them judges, but the Justice Minister, persecuter and enemy he liked them and he recommended that the President would appoint them as judges. What, were there elections? Who says that the nation wants such judges, such evil [ones]… They have no religion and no law. All of them have sex with Niddot. All of them desecrate the Sabbath. These will be our judges? Slaves rule over us.”
( din Wikipedia, care il prezinta pe Ovadia mult prea laudativ, dupa opinia mea).
Nu vreau sa prelungesc dincolo de orice limita acest ecou cu alte perle de genul ” un barbat nu are voie sa fie aflancat de doua femei”, sau ca Holocaustul s-a produs pentru ca evreii nu au fost piosi si au pacatuit, sau tot felul de ocari aduse cetatenilor normativi ai Israelului, inclusiv explicatiile lui docte relativ la soldatii care au pierit in razboaie. Sau ca cei ce nu voteaza ” Shas” vor termina in iad.
Relativ la sionism, ideile sioniste ale lui Herzl separau in mod clar religia de stat. Shas a fost, multi ani, un partid antisionist si a devenit „sionist” doar cind avea nevoie de bani si de posturi de ministri. Yahaduth Hatorah, partid al ultrareligiosilor ashkenazi se declara si azi nesionisti, nu vor sa fie ministri, ci doar ” adjuncti”, dar cu aceleasi autoritati. Ipocrizii, ca de obicei.
Din pacate, e greu de format o coalitie guvernamentala fara aceste partide de paraziti. Dar Sharon reusise, in cele doua guverne conduse de el.
Inceputa ca o miscare sociala, contra nedreptatilor legate de origine ( sefard, oriental, etc…), Shas a devenit o hoarda de hoti, ministri si deputati au terminat la puscarie ( Deri, Levi, Ben-Izri), iar altii au scapat la limita de puscarie, fiind escroci, hoti, falsificatori de acte.
Spre deosebire de toate articolele lui Lucian, care sint documentate, cu teza clara, acest articol ma dezamageste, pacatuind, dupa opinia mea, de carente in informare si de mult subiectivism. Nu e cazul sa infrumusetam nici un chip hidos, nici cel al iudaismului religios extremist. Afacerea Imanuel e doar la inceput si e o bomba cu efect intirziat, care se va prelungi. Pentru prea multa ” intelegere” si menajamente.
Vlad Solomon
Felicitari .Bine gandit si mai ales la obiect.
Lorin