Incep a scrie acest articol prin a-mi pune intreabarea daca PDL-ul a castigat cu adevarat ceva in iarna anului trecut cand, in plina campanie, arunca in lupta trecerea in legalitate a anumitor substante denumite “droguri usoare”. Era Romania tara care necesetita o astfel de modernizare ultra-occidentala? Bineinteles ca nu. Nu exista nici cultura, nici mentalitatea si nici nevoia promovarii unor astfel de legi, insa marketingul politic al partidului s-a fixat pe un anumit grup tinta, semnificativ numeric dar “mort” din punct de vedere electoral. Vorbim aici, de un grup tinta format in special de un segment de tineri cu varsta intre 18 si 25 de ani, pe care, fara indoiala PDL-ul a dorit sa-l aduca in fata urnelor.
Cu toate acestea, promovarea legalizarii drogurilor usoare a fost un succes electoral?
Plecand de la premiza ca orice partid electoral gandeste rational, si urmareste atingerea beneficiului sau, luam urmatorul exemplu: Partidul A alege doua grupuri tinta: grupul “m” ce reprezinta persoane cu varsta cuprinsa intre 40 si 55 de ani, si grupul “n” specific electoratului mai sus mentionat. Facand un studiu , Partidul afla ca “m” este interesat de crearea a noi locuri de munca si cresterea salariului mediu pe economie, in timp ce “n” este indreptat catre legalizarea consumului de droguri usoare si a prostitutiei.
Atat “m” cat si “n” sunt grupuri tinta cu nevoi si viziuni diferite, acest fapt punand Partidul intr-o dilema, intrucat daca alege satisfacerea unui grup pierde target-ul celuilalt, si invers.
Jhon Ghibb atragea in cartea sa, Cine te urmareste?, atentia asupra rolului jucat de informatie in relatia politician – grup tinta. Aceasta relatie este fara indoiala una comerciala, in care fie omul politic, fie individual, fie in grup reprezinta un produs mai mult sau mai putin frumos ambalat ce trebuie vandut electoratului. Plecand de la premiza, “spune-mi cine esti, ca sa stiu ce iti vand”, Ghibb atrage ideea asupra cunoasterii mult mai complexe a grupului tinta. Acesta da exemplul programului Carnivore folosit in Statele Unite de catre FBI in special. Acest program reprezinta o baza de date in care se regasesc toate activitatile abonatilor bibliotecilor la nivel federal. Stiind ce carti citeste o persoana, ii poti identifica mult mai usor nevoile, pasiunile, frustrarile sau orientarea politica. Si in cazul cardurilor de fidelitate ale marilor centre comerciale putem vorbi de aceeasi situatie. Din intreaga baza de date detinute de catre acestea, putem afla pana si orientarea sexuala a clientilor. Cat de important ar putea un astfel de “boom informational” privind publicul tinta? Ghibb aduce aminte despre victoia obtinuta de John Howard in functia de prim ministru al Australiei in 2005. In urma informatiilor primite de la o companie de evaluare a creditelor si de date ale consumatorilor, staff-ul lui Howard a impartit electoratul 61 de categorii si 11 grupari, gasind puncte commune si neuter pentru fiecare grup tinta.
Sa ne intoarcem la exemplul oferit. Daca Partidul dispunand de informatii mult mai complexe, ar fi gasit ca nevoi comune: scaderea accizelor la tigari si diminuarea taxei auto, valabile pentru ambele grupuri tinta, acestea ar fi putut fi stimulate concomitant iar Partidul ar fi ales solutia care i-ar fi maximilizat cel mai mult beneficiul.
Putem trage concluzia ca rolul detinut de informatie in cunoasterea publicului tinta va fi o constientizat si aplicat si de catre politicianul roman modern, iar viitoarele campanii electorale vor fi impanzite de numeroase sondaje fie prin email, fie telefonic sau door to door, tocmai in ideea premizei “spune-mi cine esti…” si in dorinta de a gasi stimulente comune si a nu crea “conflicte” intre tintele alese, intrucat, iata solutiile extreme, ca si in cazul legalizarii propuse de PDL, nu maximilizeaza acel beneficiu dorit.