caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

„Vreau și eu așa o bicicletă!”

de (16-5-2010)

În fiecare an, la începutul lunii Mai, particip alături de alți 28 de colegi ai companiei pentru care lucrez, la un eveniment cu o semnificație aparte pentru sufletul meu.

Este vorba despre „BIG BIKE RIDE” (în traducere – plimbarea pe bicicleta mare), un eveniment organizat de către «Fundația pentru inimă și accidente vasculare cerebrale», în vederea strângerii de fonduri bănești, pentru cercetarea în domeniu.

De când mama a plecat dintre noi, în urma unui infarct, particip la acest eveniment anual în mod firesc ; e doar un gest, un gând pios adus unei ființe dragi. Simțămintele și gândurile mele rezonează în sufletul a mii de canadieni ; anul trecut, acest eveniment a mobilizat 40 de mii de « bicicliști », în peste 200 de comunități din Canada, reușind să adune în jur de 7 milioane și jumătate de dolari. Uimitor !

Dar haideți să vă povestesc câte ceva despre acest eveniment !

Bicicleta are 30 de locuri. Echipe formate din 29 de bicicliști entuziaști (plus un « pilot » al Fundației), se plimbă pe marea bicicletă prin cartier, în sprijinul cercetării bolilor de inimă și a accidentelor vasculare cerebrale.

Aventura începe cu înregistrarea echipei
companiei, după care fiecare participant își crează o pagina individuală pe internet, stabilind o sumă de bani pe care ar vrea să o colecteze. Trimite emailuri prietenilor, colegilor, familiei, explicând cauza pentru care va « pedala » pe această uriașă bicicletă. Încep să curgă donațiile bănești. La sfârșitul a patru săptămâni, întreaga echipă se întâlnește (în cursul zilei de lucru) într-un anumit punct din cartier, de unde se pornește într-o aventură de 20 de minute. Toți sunt veseli, entuziaști, pregătiți pentru această experiență alaturi de colegi și prieteni. Nu se va uita curând !

Două mașini de poliție ne însoțesc pe soșea… Bicicleta se pune în mișcare prin efortul comun și susținut a 30 de inimi pulsând la unison. Muzica e antrenantă, toți fredonăm, trecătorii grabiți se opresc totuși, ne privesc, zâmbesc, ne fac cu mâna. Un copil strigă « Mamă, vreau și eu așa o bicicletă ! » Șoferii claxonează în semn de solidaritate. Adrenalina pompează, inimile zvâcnesc, noi pedalam și în curând ajungem la destinație, cu un enorm sentiment de satisfacție sufletească.

O contribuție care pare neînsemnată, dar totuși atât de importantă în final!

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Închide
3.89.116.152