caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

Învățăturile Ursului Baloo către fiul său, Teodosie

de (9-5-2010)

Csibi, cu ideea lui si cu intrebarile pe care mi le-a pus, m-a stimulat sa fac o analiza eco intre viata mea „de dinainte” si viata mea de acum. Sunt mai curat? Sunt mai green? Sunt mai responsabil? M-ar lua Terra de bărbat daca aş cere-o la părinţi?

Din calcule rezultă că da. Dar meritul nu-mi apartine. Asa e locul asta. In Bucureşti nu cred că se poate. La Bucureşti şi, în general, la oraş, oamenii sunt singuri şi fără rădăcini. Sunt trişti şi nervoşi. Trebuie sa consume ca sa nu innebuneasca. Trebuie sa ucida si sa se sinucida. Altfel se blochează economia globala, iar Pământul ala plat redevin rotunda şi ne ducem naibii cu toţii cum s-a întâmplat în 2012.

În ceea ce ma priveste, lucrurile au stat mult mai simplu. Pamantul, bietul de el, e suficient de puternic incat sa impinga un bizon ca mine spre o naturala cumpatare. Fara sa fac niciun efort, am reusit in 3 luni sa renunţ pe nesimţite la următoarele ordine şi medalii ale omului civilizat:

1. Masina. Foresterul meu consuma 12-15-20 la suta de kilometri (pendinte de sezon, tip de drum si stil de condus). Scuterul consuma 1,5-2 litri. Mi-e suficient pentru micile cumparaturi. Mari cumparaturi nu fac, dupa cum explic la punctul 2.

2. Bunurile. Cumpar doar bunuri de stramt consum. Nu mi-am luat plasma, sistem audio, consola de jocuri, mobilier, decoratiuni si alte aspecte care sa-mi faca viata mai frumoasa. In 3 luni mi-am cumparat doua saltelutze ca sa stau comod pe veranda eu si prietenii mei; doua boxe mici de calculator, un mouse, ceva tacamuri, vesela si niste pahare. Cam 100 de euro toate.

3. Consumul aberant de electricitate. Ma trezesc cat de devreme pot (intre 7 si 9, functie si de cheful de joaca al pisoilor). Toata ziua stau pe-afara. Seara aprind o lumanare si ma uit la un film, ascult muzica pe iPod sau scriu pe blog. Cand mi se face somn, ma culc. Nu mai urmaresc deloc…

4. …Televizorul. Pana sa plec, nu-i intelegeam pe cei care renuntasera la TV. Bine, nici nu aveam cum, ca lucram in televiziune si consumul de TV era parte din dream job. Dar aici n-am televizor si nici n-as avea ce sa vad la el. Pentru stiri am internetul, pentru entertainment am un hard cu filme, 10 carti groase, o mare cu peshti si, din cand in cand, o Luna Plina.

5. Mancarea. Mananc odata, maximum de doua ori pe zi. Doua oua fierte dimineata sau niste legume cu noodles la pranz. Seara, mai rar, ca mi-e lene. Intre mese – fructe. Once a week, pizza, sa nu innebunesc. Once a month, cand e ziua cuiva, facem un gratar cu pui si porc. Vita nu pap, ca aici e scumpa si atzoasa. Plus ca cica ar polua, as if I care.

6. Bautura. Mie imi place vinul alb, care in Thailanda e foarte scump si adesea foarte prost. Si daca as avea bani de aruncat pe alcool, tot n-as da 15 euro pe-o sticla de surcel. In schimb, cumpar lunar o sticla de tequila si una de rom caraibian (25 de euro amandoua) si le combin in cocktailuri. Mai sanatos, mai racoros. Mai beau si cate-o bere, dar berea de-aici ori e prea apoasa ori iti da dureri de cap a doua zi. Ori amandoua.

7. Apa. Da, mai, ma spal in continuare, ba chiar mai mult ca inainte. Un dush dimineata, unul dupa prima tura de inotat, al treilea dupa urmatoarea tura de inotat si inca unul inainte de culcare. Doar ca ma spal doar ca sa fiu curat, nu ca sa ma incalzesc sau ca sa scap de stres (care stres?). 3-4 minute la un debit mediu, cat poate pompa de apa. Unde-s cazile de altadata, unde-s cazile carora le puneam dopul si de care uitam pana in cand incepea vecina sa bata in tzeava? Estimez ca folosesc maxim 100 de litri de apa zilnic, incluzand spalatul vaselor.

8. Produsele chimice. Cand traiam in Bucuresti, aveam toata colectia Johnson&Johnson, Procter&Gambel, Uni&Lever. Punga mica de detergent pe care-am cumparat-o cand am venit aici a tinut pana acum doua zile, ca am spalat un preshuletz pe care facusera pisoii pipi. Rufele murdare se duc la o familie care ofera servicii de laundry. Sigur, si ei folosesc detergent, dar mult mai cumpatat decat as face-o eu. Pe langa asta, intr-o saptamana strang mai putin de doua kilograme de rufe murdare. Tricouri, lenjerie si slipuri, ca altceva nu port, nici macar sosete.

Dezvaluire: stimulat de amicul oligarh, mi-am cumparat un spray Baygon ca sa scap de insecte. Aseara am dat cu el pentru prima oara, in capul unui gandacel care se baga in seama pe la baie. A murit zvarcolindu-se si m-am simtit atat de nasol incat am ascuns spray-ul undeva unde o sa-l gaseasca abia urmatorul chirias al casutei unde locuiesc. In fond, eu sunt intruderul. Gandacii ar trebui sa-mi dea mie cu spray in nas, nu eu lor.

9. Hainele, asa cum am lasat deja sa se ghiceasca. Mi-am luat foarte putine haine de-acasa, in ideea ca, daca e, imi cumpar de-aici, eftin si bun. Am purtat cam jumatate din ce mi-am adus si, dupa 3 luni, noutatile vestimentare se rezuma la trei tricouri noi si o palarioara haioasa. Tricourile au fost primite cadou, palaria am platit-o. Garderoba de baza consta din 3 slipi, tot atatea perechi de pantaloni scurti, 5 tricouri si 4 maieuri, 5-6 perechi de lenjerie ca sa nu spun chiloti si 6 prosoape. Palaria o port doar la ocazii.

10. Gunoiul. Produc incomparabil mai putin gunoi decat inainte. Si ala pe care il produc e ori organic, ori reciclabil. Sa ma explic: resturile de mancare se dau la catzei (ca la tzara, pe vremuri). Resturile de fructe sau legume se dau la mierle, care vin in fiecare dimineatza sa ma ecologizeze gratis. Pungile de cumparaturi se refuza sau se refolosesc ca saci de gunoi. Chipsuri si alte snacks-uri la punga nu cumpar. PET-uri, rar: Cola pentru Cuba Libre, o sticla pe saptamana. Toate bateriile pe care le utilizez sunt reincarcabile si noi; pana acum n-am aruncat niciuna.

11. Telefonul mobil. De cum am ajuns, mi-am cumparat un fel de Nokia 5110 (mai tii minte?) pe care, daca nu l-as fi pierdut saptamana trecuta, l-as mai avea si azi. Recunosc, pierzandu-l, am poluat, dar n-a fost cu intentie. Cum nu e cu intentie nici faptul ca folosesc noul telefon in medie 2 minute pe zi, pe post de proto-GPS, cu Cristi, Ioana, Diana sau Andrei: „Unde sunteti? La North Beach. Bine, hai ca vin si eu. Hai”. Odata pe saptamana o sun pe mama. Vorbim 3 minute, timp in care mi se consuma tot creditul, ca Romania e scumpa la vorba: peste un euro minutul. Spre comparatie, israelienii sau rusii platesc de zece ori mai putin. Dar ei provin din tzari sarace, nu ca mine.

12. Gazul. Impreuna cu cheia casutzei, proprietarul – Mr. Ong – mi-a dat in locatie de gestiune si o butelie cu gaz, de dimensiuni identice alora de la noi. E aproape plina. Si s-a gatit la focul ei, nu va ganditi ca nu. Doar ca o mancare thailandeza se prepara in 10 minute cu tot cu orezul aferent. Apa pentru cafea se incalzeste in 60 de secunde pe ceas. In ritmul asta, vor mai trece luni bune pana cand voi iesi la drumul mare sa astept masina cu butelii, asa cum mă delega bunica să fac, pe strada 23 August (actualmente Mihai Viteazul) din Urziceni.

Lista ar putea continua. Am renuntat la 10 kilograme din propria fiinţă. Am renuntat la advertising-cearcane si la advertising-nopti-pierdute. Am ajuns sa cheltuiesc de cinci ori mai putin decat cheltuiam inainte, la niste preturi comparabile cu cele de-acasa si o calitate a vietii incomparabila cu cea de-acasa.

Doar la fumat si la scris pe blog n-am renuntat, „fir-ar”. Ce ma sfătuieşti?

Materialul a fost preluat de pe blogul lui Brăduț Florescu, cu acceptul autorului
Blog Brăduț Florescu

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.75.28