Asistam la un proces de constientizare in plan pragmatic a cuplajului Geofizic-Economic-Social (Modelul GAIA – planeta vie) , pus in discutie atat de coerent in cartea Economie si Entropie de catre Nicolas Georgescu Roegen , parintele bioeconomiei.
Eruptia extrem de locala a unui vulcan are la nivel global un cost de aproximativ 250 milioane de dolari pe zi doar in industria de transport aerian. Numarul de evenimente seismice cu impact asupra infrastructurii a crescut, la fel ca si pagubele produse de furtuni violente, uragane etc. toate avand o influenta negativa puternica in intreaga structura bancara legata de asigurari si reasigurari si de aici, in intreaga viata economica reala, globala. Instabilitatile politice, pe langa cele datorate unor intamplari nefericite precum cele traite de Polonia in aceasta luna sunt si consecinta tensiunilor sociale datorate eterogenitatii crescade a nivelului de trai, resimtite la scara globala si alimentate constant, atat obiectiv (evenimente catastrofice, competitii neloaiale, activitati de monopol, speculatii bursiere) cat si subiectiv (manipulare media).
In acest context “turbulent” capacitatea de previziune, proiectare si planificare dar si abilitatea de interventie operativa scade semnificativ, intarind ceea ce se numeste acum CRIZA.
Spuneam in alte articole din blog ca aceasta “criza” nu este una economica ci una mult mai profunda, ce se manifesta la nivelul intregii planete, vazuta ca si un “organism viu”si nu doar ca si o colectie de sisteme in interactiune (viziune mecanicista, limitata). Mai spuneam ca dezvoltarea stiintei si tehnologiei in cadrul unor retele de excelenta, cu puncte de lucru delocalizate, asigura o crestere exponentaiala a cantitatii de cunoastere dar nu asigura in aceeasi masura si difuzia in social a acesteia, respectiv accesul la “roadele” noutatii. Se genereaza astfel o fragmentare continua a societatii intre zone “moderne” si zone “arhaice”, ce pot sau nu sa faca fata fluctuatiilor extrem de dure ale mediului geofizic si economic.
Schimbarea dramatica a conditiilor de mediu impune o noua strategie de abordare, iar aceasta necesita abilitati speciale de analiza, extragere de informatii utile in timp scurt, reglementari adecvate si comunicare operativa, etc. Toate acestea presupun o schimbare de mentalitate si in final o restructurare socio-economica profunda.
Singura dificultate este acceptarea de catre cei ce conduc ca fiind adevarate si operationale evenimentele descrise de mai sus, ca ceea ce era ieri valoare azi mai poate fi sau nu, ca o solutie ce functiona ireprosabil ieri azi poate sa nu mai aiba nici o valoare, ba din contra, sa fie contraproductiva sau chiar “toxica”.
Suntem intre doua lumi, una care moare si una care, desi nascuta, nu ofera inca sustenabilitate economica… Filmul Avatar a surprins acest aspect: confruntarea intre doua abordari, intre impunerea prin plan si proceduri a “vointei” noastre asupra Realitatii, respectiv adaptarea continua a nevoilor si aspiratiilor noastre la capacitatea de sustenabilitate a organismului GAIA (co-evolutie).
Un alt film de exceptie ce a sugerat cat de grea este desprinderea din aceasta obisnuinta colectiva ce dicteaza comportamentul si normalitatea actuala este MATRIX. Ambele sugereaza lupta de schimbare a Viziunii pe care o avem fata de valoare, viata, semeni…
Orice fenomen evolueaza conform unuia si aceluiasi pattern: se naste, se dezvolta, se maturizeaza, se fructifica si apoi moare… Intre nastere si moarte sunt in general doua etape: de dezvoltare si avant… urmate, dincolo de un punct de inflexiune, de o diminuare si stagnare… In perioada din jurul punctului de inflexiune, fenomenul evolueaza in general “liniar”… fapt ce induce sentimentul ca nimic nu se poate schimba… este bine … maine va fi si mai bine, asa cum a fost in fond azi fata de ieri…
Din punctul de inflexiune incepem sa ne pacalim… Mintea sugereaza (extrapoleaza) ceva, in timp ce realitatea este din ce in ce mai …altfel si alta… Este la fel cu modul in care ne vedem in minte dupa 40 de ani desi, oglinda ar spune din ce in ce mai …altceva. Intre realitate si parere se instaleaza o prapastie din ce in ce mai mare, ce determina neadecvarea solutiilor la realitate, consum de energie pentru a machia ceva ce nu mai poate fi machiat din principiu…
Acelasi lucru se intampla si in orice business sau, la scara intregii omeniri, ce are si ea, in evolutie, ca si orice alt produs al Naturii o primavara, vara, toamna si o iarna proprie…
Imaginea de mai jos ilustreaza acest fapt, in domeniul tehnologic. Productivitatea sau profitul pe unitatea de produs (P/p) creste in timp, pe masura ce se dezvolta stiinta si tehnologia… O tehnologie omologata in punctul 1 se dezvolta si produce efecte dupa curba 1-2-4. Pe portiunea 1-2 totul curge, entuziasmul compenseaza stangaciile de inceput, managementul este usor caci nu managerul este maestru ci “natura” il favorizeaza pe manager…
!poza242!
Incepand insa cu punctul 2 se instaleaza o situatie ce devine din ce in ce mai dramatica, caci managerul isi planifica produsul si profitul in corespondenta cu istoria anterioara, dupa curba 2…3 si constata ca realitatea este treptat alta. Cei ce ii aplaudau rezultatele ieri, azi incep sa il acuze, sa il preseze… Efortul sau creste continuu pentru a asigura “cresterea” in continuare a unui mecanism-produs care insa se epuizeaza incet, incet. Si, in ciuda efortului sau productivitatea, profitul …scade.
Cand efortul devine peste cel suportabil, ca “prin minune” se descopera o noua tehnologie ce se afla in pionierat (punctele 5-6), avand o performatia mai scazuta pe moment dar cu deschidere catre viitor…. Urmeaza un moment important – punctul 6 – cand societatea omologheaza noua paradigma, si, printr-o criza (oportunitate/risc) totul se muta pe o alta curba aflata acum la inceput de “viata”…
Talentul si intuitia + cunoasterea adevarata face ca un BUN manager sa “simta” cand “resursa” este epuizata si sa sara pe o noua traiectorie, pe un nou val…
Acelasi fenomen se intampla si in plan social si in plan economic… Tranzitia de la societatea agrara la cea industriala, apoi la cea informationala pentru a face apoi loc la cea a Cunoasterii si cea a Constiintei atingand in final “Singularitatea” urmeaza acelasi drum, marcat de cresteri, accelerari intrerupte de salturi de la o paradigma la alta (revolutia industriala, informationala etc.). Intelepciunea unui conducator este de a sti in ce faza de evolutie se afla organizatia sa si sa pregateasca saltul de o asemenea maniera incat sa minimizeze pierderile ce apar inerent la tranzitia de la un sistem la altul, de la o resursa la alta…
In acest context, incapatanarea cu care incercam sa “construim” si noi acum, la spartul targului o societate industriala bazata pe competitie si consum, este o dovada a lipsei de intelepciune a conducatorilor, lipsa unei viziuni asupra evolutiei lumii, a cunostiintelor de fizica si biologie de nivel inalt, a celor legate de dezvoltare spirituala etc.
O abordare inteleapta la nivelul politicii economice a Romaniei ar fi sa sprijine „strapungerea” catre societatea Cunoasterii, sa usureze formarea valorilor in aceasta noua piata… Iluzia puterii economice bazate pe modelul “Hambarul plin” dublata de managementul dupa modelul “ceasului elvetian” si al procedurilor standard (intr-un context ce devine pe zi ce trece din ce in ce mai…non-standard) nu face decat sa adanceasca criza.
In concluzie, poate nu ar strica sa meditam la cele de mai sus si sa incercam sa materializam saltul catre Societarea Cunoasterii, in baza unui ideal ce pare utopic pentru unii care inca spera ca realitatea sa merga pe curba 2-3….