caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Gastronomie si Stil



 

Cenaclu culinar (I)

de (2-5-2010)
   Nunta taraneasca de Pieter Breughel cel Batran Nunta taraneasca de Pieter Breughel cel Batran

Intr-un sat abia deslusit printre coline si paduri pregatirile oricarei nunti adunau cu cateva zile in avans femeile cele mai pricepute la gatit. In bucataria deschisa de dinaintea casei se intreceau randuind sarmalele, puii la gratar, tocana de vita, ciorba de potroace si atatea altele.
Gatitul in sine se derula asemenea unui roi in miscare. Bucatareselor nominalizate la elaborarea festinului li se spunea pe buna dreptate alergatoare. Vacarmul isi continua suita de comentarii asupra mancarurilor mai ales pe durata pauzelor, mai bine zis spritzpauze. Alergatoarele se cinsteau intre ele, ca niste surate de breasla ce erau, cu cate o ulcea de vin amestecat cu sifon racit in fantana. Divanul isi sporea agitatia dupa fiecare pahar.

Mesterii si cu al lor Dom’ Maistor tocmai se aflau prin preajma instaland salonul de nunta cu bancile de lemn, cu mesele si cu cortul din prelata imprumutata de la cateva camioane ale CAP-ului. Mirosul bucatelor, veselia femeilor si mai ales pauzele ii faceau sa saliveze.

Batranul Maistor, nedus la biserica, slobod la gura, cocotat pe o scara incepu a striga la bucaterese :
– Uite lelea-si umple matul,
Ca nu poa’ sa sara santul…
– Ia, vezi tu batran santaliu sa nu cumva sa-ti taca gura aia afurisita, ii raspundeau femeile mai ales ca aveau samanta de mai multa vorba.

Prezenta barbatilor fu binevenita. Alergatoarele ii pusesera sa care tavile cu friptura, oalele cu sarmale sau sa le mai taie lemne pentru foc.

Barbatii erau imbiati sa guste din toate mancarurile nu numai pentru a-i omeni…
Cele mai tinere gospodine erau atentionate sa nu puna carnea la fiert cu bulionul, sa nu puna orezul nefiert direct in sarmale, sa fie atente la dresetura sa.

La botul calului mesterii isi spuneau parerea legata de reusita meniului. Ba mai trebuia sare, ba piparca ori ienibahar, acreala la ciorbe etc. Criticile erau luate in serios : satenii constienti ca printre nuntasi, se aflau invitati din alte parti, si mai ales de la oras, iar mandria lor, a micii comunitati insemna mult. Nu isi dorea nimeni sa li se duca vestea ca nuntasii pleaca nesatui de la ospat ori cu impresii negative.

Se cinsteau in graba si mesterii ca apoi sa revina la lucrarea lor, alergatoarele la ceaunele si gratarele intinse in ograda. Nu mai era mult pana la apusul soarelui. Trebuiau toate izbutite la lumina zilei in acele timpuri de restrictii de electricitate.

(Va urma)

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.235.137.159