caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Coltul Editorului



 

Dușmanul poporului

de (25-4-2010)
16 ecouri

De cite ori am colaborat la publicatia „ACUM”, am considerat ca un articol trebuie sa se sustina prin el insusi, nefiind necesara o interventie ulterioara, pentru a clarifica argumentarea sau mesajul din text. La ora actuala „Mituri sfarimate si betie de iluzii in Israel” a ajuns la peste 1400 de accesari si aproape 100 de ecouri. Incerc sa-mi explic motivele acestui val neasteptat de reactii.

Cind am incheiat editorialul, recitindu-l, l-am gasit nevinovat, chiar prea putin provocator, deoarece principalul obiectiv al celor scrise de mine era incitarea la o dezbatere deschisa asupra unor idei, pe care le consideram demne de adus in atentia cititorilor, stiind bine ca subiectul este dureros.

In presa de limba ebraica aceste idei sint analizate permanent, in mod deschis, fara ca expunerea problematicii sa fie considerata iesita din comun.

„Acum” este o publicatie in limba romana, pentru cititori din numeroase tari. Cum se explica furtuna de comentarii, in special din Israel, mare parte dintre ele fiind caracterizate de un ton iritat?

Am incercat sa recitesc articolul si opiniile cititorilor, in dorinta de a raspunde punctat. Spre dezamagirea mea, nu am reusit sa gasesc argumente in ecourile negative, ci doar in cele pozitive. In schimb, atacuri la persoana din plin. Nu voi raspunde insultelor, voi incerca sa ma opresc doar asupra citorva aspecte.

Pe romaneste suna altfel…

S-a afirmat ca acest articol ar fi inutil, sau daunator. Numarul mare de accesari si reactiile cititorilor dovedesc ca am pus degetul pe o rana deschisa, sau pe o suferinta cronica, reacutizata de rindurile mele.

Pericolul disparitiei statului Israel este considerat in presa israeliana ca fiind real, si este argumentat in zeci de articole pe care cititorii le pot accesa, in ebraica sau engleza, in Haaretz, Yedioth Aharonoth sau Jerusalem Post, iar un recent sondaj dezvaluie ca 80% din populatia israeliana se identifica cu aceasta ingijorare. De ce atunci, in limba romana, suna altfel ?

Raspunsul il gasim chiar in comentarii: unii cititori considera ca acest articol da apa la moara antisemitismului, sau dusmanilor statului Israel. Ei prefera sa mature sub covor, doar pentru a nu da satisfactii celor ce isi freaca miinile bucurosi, citind despre vulnerabilitatile societatii israeliane sau despre deteriorarea relatiilor Israelului cu alte tari, in special cu USA. Eu insa cred ca forta consta tocmai in democratie, in posibilitatea de a dezbate orice subiect, fara a tine cont de „ce vor spune altii despre noi”. Imi amintesc de evreii din tara mea de origine, care se temeau sa nu afle vecinii ca aprind luminari de Shabat. Cu alte cuvinte, s-a importat complexul evreului minoritar, care se preocupa in mod permanent de cum e perceput de cei din jurul sau, tinind sa fie acceptat ca egal intre egali.

Ceea ce este natural in discutiile din mass media israeliana, devine brusc daunator intr-un dialog care traverseaza frontierele? Oare e atit de grea distantarea de provincialism, de acceptarea ca Israelul nu este o insula intr-un ocean, ca lumea e deschisa, ca orice dezbatere internationala este pe deplin justificata, ca traim intr-un conflict politic, teritorial si religios, care implica interese diferite si repercursiuni mondiale? Oare antisemitismul a avut nevoie de „apa la moara”? Stim incotro a dus, in decursul istoriei, incercarea de a fi pe plac, de a nu trezi ostilitati.

Am o banuiala: ca reactia de respingere a dialogului pe tema propusa, a miturilor si iluziilor, deranjeaza pe unii cititori tocmai datorita faptului ca este purtat pe limba romana. Si aceasta deoarece multi israelieni au o relatie ambivalenta cu tara de origine. Pe de o parte, nostalgii si sentimentul de apartenenta culturala, pe de alta de idiosincrazie, datorita trecutului problematic si a antisemitismului din Romania. Pe ebraica sau in engleza ar fi fost legitim, nu-i asa ?

Solemnitati si patriotism

Am intilnit insa un argument interesant: ca fara mituri o comunitate nu poate dainui si, daca ii privezi pe oameni de iluzii cu ce ar ramine ? Acest lucru m-a fisticit, ar insemna supraaprecierea unor cugetari personale, impartasite din preocuparea mea pentru situatia alarmanta din zona.

Desi am fost atacat la persoana in repetate rinduri, nu numai pe site-ul publicatiei „ACUM”, ci si pe alte tarimuri ale internetului, nu trebuie sa ma justific, demostrind ca am facut ceva pentru tara, si nimeni nu are calitatea sa imi dea lectii la capitolul patriotism, chiar daca danseaza hora in Piata Rabin din Tel Aviv, de Ziua Independentei, sau isi afiseaza doliul in Ziua Comemorarii.

Afirmatiile mele nu pot avea impactul de a spulbera mituri, ele incercind doar sa zguduie o percepere iluzorie, ca situatia politica si sociala nu se agraveaza in timp.

Pentru unii cititori am devenit, dintr-o data, „dusmanul poporului”. Cind, in alte articole, atacam antisemitismul, eram huiduit de nationalisti din Romania si imbratisat de israelieni. Dublul standard este valabil atit pentru nationalistul demagog roman, cit si pentru cel israelian de sorginte romana.

In mod paradoxal, cind am citit unor interlocutori, care nu au nimic in comun cu Romania, traducerea in ebraica a editorialului, reactiile pozitive sau criticile au fost de cu totul alta natura:

– Nu aduc nimic nou, cele scrise de mine sint citite zilnic in presa de limba ebraica;

– Articolul este la obiect si necesar, dar era de preferat sa fie publicat cu alta ocazie;

– Emana multa amaraciune, care descurajeaza;

– Parte din miturile amintite au o baza reala, iar altele au incetat de mult sa reprezinte un punct de referinta.

Niciunul dintre cei cu care am dialogat nu a contestat, nici macar aluziv dreptul meu de a dezbate aceste subiecte si nu a pus in dubiu bunele mele intentii, sau dragostea mea pentru tara.

Ipocrizie si adevar

In schimb, pe forumul de limba romana, contestatarii s-au erijat in purtatori de cuvint al „miniei poporului”, alimentindu-se unul pe altul, in dorinta de a vedea taiat „capul lui Motoc”. Brusc s-a autoconstituit un tribunal virtual, iar autorul editorialului a devenit un acuzat caruia i se insceneaza un proces public, fiind somat totodata sa „iasa la iveala”. Dinamica a devenit hilarianta in ciuda seriozitatii subiectului.

Minia multimii s-a intetit cind redactorul sef, Petru Clej, a enuntat principiile editoriale ale publicatiei, comentatorii furiosi atacind modul sau de exprimare si nu miezul frazelor sale. Importanta era forma si nu continutul. Presupun ca ar fi preferat o politete exagerata, care sa mascheze in mod ipocrit ostilitatea, unor adevaruri spuse direct, intr-un ambalaj mai putin diplomatic.
„ACUM” este solitara in peisajul internetului de limba romana. Nu se angajeaza in favoarea unui stat sau a unei natiuni, in detrimentul altora. In nici o alta publicatie de limba romana nu veti intilni atitia colaboratori evrei sau israelieni. Cind eu insumi i-am intrebat pe Clej si Maier daca nu sint prea multe subiecte despre iudaism, antisemitism, Israel, redactorul sef mi-a ripostat : vrei „numerus clausus” la evrei? Aceeasi israelieni evrei care il aplaudau cind demola un mesaj antisemit, il ocarasc acum, agatindu-se de expresia ” nationalism de mucava”, pentru ca se recunosc pe ei insisi, iar aceasta realitate prefera sa nu o admita. Dublu standard, am mai spus-o ?

Intre gloante si portocale

Recitind editorialul imi reprosez, totusi, faptul ca am pus in discutie 11 puncte. Poate ca, daca dezbateam doar citeva mituri, oprindu-ma asupra detaliilor, dialogul ar fi fost mai constructiv. Dar scopul principal al articolului, zdruncinarea culcarii pe lauri, nu ar fi fost realizat.

Imi doresc ca articolul riposta al lui Dorian Galbinski sa demonteze intreaga mea argumentatie, sa demonstreze ca iluziile au o solida baza reala, ca temerile mele sint nefondate. Sper sa ma fi inselat, iar analiza mea sa se dovedeasca a fi superficiala. Eu mi-am dorit doar sa trag un semnal de alarma, care s-a justificat prin numarul de accesari si ecouri.

Nu vreau sa fiu nedrept, neamintindu-i si pe cei care mi-au trimis aprecieri pozitive, pe forum sau pe privat. Nu le voi divulga identitatea, unii dintre ei fiind cunoscuti in comunitatea de origine romana din Israel, nedorind sa ii expun bolovanilor aruncati din tribuna.

In general, faptul ca un articol al meu, pe care l-am considerat benign, a declansat atitea reactii, ma bucura si ma intristeaza in aceeasi masura. Pentru ca realizez ca tuturor ne pasa, dar ma mihneste, redescoperind ranile singerinde.

In urma cu trei zile am primit, spre surprinderea mea un cos cu fructe de la o cititoare din SUA (careia ii multumesc si pe acesta cale), insotit de cuvintele „Congratulations on your last article”. Pentru delectarea cititorilor, si din dorinta de a „echilibra”, am pus alaturi o bricheta-revolver, vrind sa ilustrez spectrul de reactii la articol.

Dincolo de acest detaliu picant, cititorii revistei „ACUM” sint solicitati sa accepte politica editoriala, chiar daca uneori le convine si alteori nu, pentru singularitatea sa in publicistica de limba romana, pentru valorile democratice pe care le apara si pentru deschiderea permanenta spre un dialog fara menajamente, onest si la obiect, chiar daca uneori nu rotunjeste in mod artificial colturile.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • George Gross: (25-4-2010 la 00:00)

    Articolul tau a pus punctul pe I. Multi israelieni, nu accepta ca situatia internationala s-a schimbat, si nu in favoarea Israelului. Multi nu iau in considerare ca armatele si organizatiile paramilitare arabe ale anului 2010 sunt apropiate ca dotare capacitate de atac-aparare armatei israeliene. Situatia internationala este cu totul alta fata de 1967, 1973, 1995. DIn toate aceste motive consider ca articolul tau este actual.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Dan Pohic: (25-4-2010 la 00:00)

    „Nu aduc nimic nou, cele scrise de mine sint citite zilnic in presa de limba ebraica”

    Reactiile la articol m-au mirat si pe mine foarte tare. Articolul e deosebit de blind pe linga ce apare in presa ebraica. din cauza asta am sugerat cititorilor sa arunce un ochi peste ziarul de stinga israelian Haaretz. Ziar pentru care securitatea statului e mai putin importanta decit ratingul in numele democratiei. 🙂

    Eu cred ca multe tari ar avea mult de invatat de la Israel despre ce e aia democratie si libertate de expresie in limitele bunului simt si ale legii. Din pacate, dupa ecouri se pare ca nici unii israelieni de origine romana nu au invatat. 🙂

    Sa aveti cu toti o saptamina buna si azi sa cistige Maccabi Haifa meciul. Meciul anului, ce stiti voi. Azi, mitul ca Maccabi Haifa va lua campionatul nu va fi distrus !!!!! Am zis.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • J.S.: (25-4-2010 la 00:00)

    Din pacate mentalitatea gindirii in limba romana inca in mare masura nu a atins nivelul necesar intelegerii si interiorizarii unei idei exprimate acum aprox 250 de ani, de Voltaire : nu sint de acord cu cele spuse de tine dar sint gata sa-mi dau viata pentru dreptul tau de a le spune !!!!
    deci toti incapabili de a inchega un raspuns sustinut rational, recurg la – pare-se – unicul lucru de care sint capabili: atacul personal; dar in mod paradoxal, in loc sa tinteasca in autorul articolului, demasca ingnoranta si leziunea ‘intelectuala?’ a autorilor acestor reactii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (25-4-2010 la 00:00)

    Este inimaginabil ce insulte a putut să înghită Vlad, uneori din partea unor oameni cu care se cunoștea și din partea cărora primise complimente pentru articole scrise cu puțin timp înainte.

    Mai grav, pe un sit editat în Israel de un fost corespondent al BBC a apărut un articol în care erau atacați (la persoană, fără niciun fel de argumente într-un stil visceral și resentimentar) Vlad și conducerea revistei ACUM, dar și colaboratori precum Lucian Herșcovici (care era făcut de-a dreptul prost), Andrea Ghiță sau Gabby Adelmann Elias, doar pentru că exprimaseră aprecieri la adresa editorialului lui Vlad.

    Mesajele la acel articol s-au adăugat pentru a forma o „demascare” de tip stalinist în toată regula.

    Doar anunțasem că Dorian Galbinski va scrie un articol replică la cel al lui Vlad (pe care-l puteți citi alăturat) și unul dintre cititorii paginii demascatoare, scriind din Canada, a afirmat că Dorian (cel mai longeviv ziarist al redacției române a BBC, 1970 – 2008) „nu știe o boabă românește” și că a „fugit” (observați expresia dragă regimului comunist când se referea la cei plecați din țară) din Israel (Dorian este și veteran al armatei israeliene din războiul cu arabii în 1967).

    Același individ califica jurnaliștii de la BBC drept „scroafe”, iar editorul acelei pagini n-a mișcat un deget pentru a înlătura aceste insulte și calomnii, deși este și el fost corespondent al BBC și a stat de vorbă de mai multe ori la telefon cu Dorian Galbinski.

    Dar ce pretenție poți avea de la acest editor când el scrie că Vlad „și-a pârât țara”.

    Eu mă întreb de unde aceste reflexe staliniste la oameni care trăiesc de zeci de ani într-o țară democratică precum Israelul?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Dan Pohic: (25-4-2010 la 00:00)

    „Eu m întreb de unde aceste reflexe staliniste la oameni care triesc de zeci de ani într-o ar democratic precum Israelul?”

    Draga domnule Clej,

    Continuatorii ceausismului( evrei comunisti din Romania) si al MAPAI-ului.(Mifleget Poalei Eretz Yisrael) Simplu.:-) Carnete rosii de membru 🙂 te usuci daca nu esti ca ei. Din pacate actualul partid socialist a devenit un partid de prostitutie politica si Israelul se tatcherizeaza in draci.

    Haide Maccabi !!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Adrian G Sahlean: (25-4-2010 la 00:00)

    Am ‘postat’ acum o ora ecoul meu la ‘Mituri sfrâmate si betie de iluzii în Israel’, de Vlad SOLOMON, fara sa observ aceasta ‘continuare’. Il voi repeta mai jos, din solidaritate cu modul echilibrat si principial in care au fost scrise ambele articole:

    „Nu este de mirare ca exista atat de multe reactii rau-voitoare la o parere bine articulata. Orice subiect ce starneste pasiuni adanci intuneca partial sau total gandirea unora, dandu-le prilejul sa o ia razna.

    Ma mira insa reactia mea: sunt surprins ca… mai sunt inca surprins cand vad atata vehementa negativa.

    Chiar si mahnirea lui Vlad (implicita) era o invitatie la dialog civilizat.”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Moni Elisha: (25-4-2010 la 00:00)

    D=le Solomon,

    Daca ati fi tratat asa problemele si in primul articol atunci poate s-ar fi evitat reactiile pavloviene si atacurile la persoana (inclusiv ale mele bineinteles). Ce-i de facut, reactia pavloviana este cea mai naturala reactie care exista. Ca dovada, recunoasteti, si d=vstra ati reactionat pavlovian pe alt site, la un articol care v-a displacut.

    Ceea ce e important e ca poate v-ati dat seama ca articolul precedent era amar, dezincurajator si nu la momentul potrivit. Eu n-am incercat de fapt sa va judec, am vrut sa va “zdruncin” asa cum
    m-ati zdruncinat si d=vstra pe mine. Si tocmai aceste reactii “negative” fapt argumentul ca ne iubim tara. Fiecare in felul lui, fiecare cum intelege el. Nu exista o formula.

    Da, pericolul disparitiei noastre a existat si exista. Ce argument mai bun decat “suntem inca aici” trebuie ca sa demonstram ca ne iubim tara, ca credem in armata si o sprijinim in ceasul greu ?
    Chiar si d=vstra recunoasteti aici ca intr-un fel v-au bucurat aceste reactii negative fie ele si patriotarde sau de mucava. Si asta e dovada ca fiecare ne iubim tara, fiecare in felul lui.

    Scrieti ca nu intelegeti acest val neasteptat de reactii, ca nu va axplicati furtuna de comentarii si tonul iritat. Explicatia e f.f. simpla : Acesta este un moment de dificultate. Si in momente de dificultate evreii isi iubesc tara si sunt foarte uniti.

    Daca nu asi fi fost atacat intr-un mod mult mai grav decat v-am atacat eu, poate m-asi gandi chiar sa-mi cer scuze. Dar eu consider ca ceea ce se permite cititorului nu se permite editorului. Editorul putea foarte bine sa nu aprobe un ecou considerat iface pe orice site care se respecta si nu in mod intentionat sa-l publice ca apoi sa aiba “material” si sa-si jigneasca cititorii (vezi “esti prost ca gardul ?” – aici e vorba de continut si nu de forma).

    Daca obiectivul d=vstra era sa incitati la o dezbatere asa cum spuneti, atunci trebuia s-o faceti si sa conduceti discutia, nu sa-l lasati pe Cerberus sa va apere atacand.

    P.S. Ati exagerat complet si in mod ridicol cu bricheta-revolver !!!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Moni Elisha: (25-4-2010 la 00:00)

    ECOUL N-A IESIT BINE. DE VINA E POATE ABUNDENTA DE GHILIMELE PE CARE O FOLOSESC. MAI INCERC O DATA, FARA GHILIMELE :

    D=le Solomon,

    Daca ati fi tratat asa problemele si in primul articol atunci poate s-ar fi evitat reactiile pavloviene si atacurile la persoana (inclusiv ale mele bineinteles). Ce-i de facut, reactia pavloviana este cea mai naturala reactie care exista. Ca dovada, recunoasteti, si d=vstra ati reactionat pavlovian pe alt site, la un articol care v-a displacut.

    Ceea ce e important e ca poate v-ati dat seama ca articolul precedent era amar, dezincurajator si nu la momentul potrivit. Eu n-am incercat de fapt sa va judec, am vrut sa va zdruncin asa cum m-ati zdruncinat si d=vstra pe mine. Si tocmai aceste reactii negative sunt de fapt argumentul ca ne iubim tara. Fiecare in felul lui, fiecare cum intelege el. Nu exista o formula.

    Da, pericolul disparitiei noastre a existat si exista. Ce argument mai bun decat ca suntem inca aici trebuie ca sa demonstram ca ne iubim tara, ca credem in armata si o sprijinim in ceasul greu ?
    Chiar si d=vstra recunoasteti aici ca intr-un fel v-au bucurat aceste reactii negative fie ele si patriotarde sau de mucava. Si asta e dovada ca fiecare ne iubim tara, fiecare in felul lui.

    Scrieti ca nu intelegeti acest val neasteptat de reactii, ca nu va axplicati furtuna de comentarii si tonul iritat. Explicatia e f.f. simpla : Acesta este un moment de dificultate. Si in momente de dificultate evreii isi iubesc tara si sunt foarte uniti.

    Daca nu asi fi fost atacat intr-un mod mult mai grav decat v-am atacat eu, poate m-asi gandi chiar sa-mi cer scuze. Dar eu consider ca ceea ce se permite cititorului nu se permite editorului. Editorul putea foarte bine sa nu aprobe un ecou considerat iface pe orice site care se respecta si nu in mod intentionat sa-l publice ca apoi sa aiba “material” si sa-si jigneasca cititorii (vezi “esti prost ca gardul ?” – aici e vorba de continut si nu de forma).

    Daca obiectivul d=vstra era sa incitati la o dezbatere asa cum spuneti, atunci trebuia s-o faceti si sa conduceti discutia, nu sa-l lasati pe Cerberus sa va apere atacand.

    P.S. Ati exagerat complet si in mod ridicol cu bricheta-revolver !!!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vlad Solomon: (25-4-2010 la 00:00)

    D-le Elisha,

    Am precizat in acest articol ca nu voi raspunde atacurilor la persoana, din ecourile editorialului.

    Dvs v-ati exprimat intr-o maniera necivilizata de la bun inceput, fluturind lozinci patriotarde si insultindu-ma. In contiunare, in acest articol, falsificati faptele si imi atribuiti cuvinte pe care nu le-am pronuntat.

    Asadar nu ma intereseaza un dialog cu Dvs, pina cind nu veti retracta toate jignirile la adresa mea ( care, de altfel, ma lasa rece).

    Nu transferati problematica acelui site in care sint atacat cu mirsavie de un om cu probleme serioase, care nu este respoinsabil, deoarece responsabilitatea cade asupra directorului.

    Cu aceasta inchei riposta mea, pentru Dvs.

    Pina si in ultimul rind al ecoului va permiteti o remarca care dovedeste doar ca cititi in diagonala. Dans placut.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Moni Elisha: (25-4-2010 la 00:00)

    Citat :
    In general, faptul ca un articol al meu, pe care l-am considerat benign, a declansat atitea reactii, ma bucura si ma intristeaza in aceeasi masura. Pentru ca realizez ca tuturor ne pasa, dar ma mihneste, redescoperind ranile singerinde.
    Inchei citatul.
    De aici observatia mea ca intr-un fel v-au bucurat reactiile (majoritatea negative) caci arata ca ne pasa.
    Citat :
    Pentru delectarea cititorilor, si din dorinta de a echilibra, am pus alaturi o bricheta-revolver, vrind sa ilustrez spectrul de reactii la articol.
    Inchei citatul.
    Deci, spectrul e de la cosul cu fructe (felicitari) la revolver (reactii negative).
    De aici observatia mea ca e exagerat si ridicol. Sunt absolut sigur ca nimeni nu s-a gandit atat de departe.
    N-am falsificat nimic si nu v–am atibuit cuvinte pe care nu le-ati pronuntat.
    Si nici macar n-am fost necivilizat de data asta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (25-4-2010 la 00:00)

    Domnule Elisha,

    A propos de ridicol, nu cred că în postura dumneavoastră – practicant asiduu al demagogiei patriotarde – e recomandabil să vorbiți de așa ceva, e ca funia în casa spânzuratului.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan Pohic: (25-4-2010 la 00:00)

    S-a mai dus un mit. Maccabi a pierdut ieri si se pare ca nu e cea mai tare din parcare asa cum se spune.:-) Vorba domnului Solomon, nici IDF nu e :-)…

    Am vazut zilele trecute si mituri iraniene spulberate. La o parada militara aveau pe niste camioane niste butoaie de tabla vopsite in rachete. Daca trag cu ele vine pacea.

    O zi buna si plina de ecouri !!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Lucian-Zeev Herscovici: (25-4-2010 la 00:00)

    Draga Vlad, te-am felicitat pentru articolul precedent si fac acelasi lucru si acum. Ecourile critice scrise intr-un limbaj suburban nu au facut decat sa-mi provoace dezgustul si sila. Mi-au amintit de „epoca de aur”, de evreii comunisti care nu s-au putut dezbara de practicile comuniste si limbajul de lemn nici macar in Israel. Citez un caz (im vei spune ca este „dupa urcehe”, dar nu am incotro). Regretatul istoric Theodor Loewenstein-Lavi, fost arestat politic sionist in Romania in deceniul obsedant, a facut eforturi imense pentru a aduna material pentru importanta enciclopedie a comunitatilor evreiesti din Romania, Pinkas Hakehilloth, Romanya. Era in anii 60 – iar pentru volumul al doilea in anii 70. Deoarece arhivele din Romania erau inchise si totul era cenzurat sau „autocenzurat”, el a decis ca in afara de documente sa utilizeze informatii verbale din partea unor martori. Printre cei intervievati de el si de regretata cercetatoare Dora Litman-Litani era si o doamna fosta comunista, exclusa apoi din partid si venita in Israel. La o intrebare provocativa, ea a raspuns plina de furie ca asa ceva nu se poate spune, nu se intreaba, inseamna ca cei care pun asemenea intrebare se opun hotararilor partidului…Stiu acest lucru de la regretatul Theodor Lavi, a carui dorinta era sa scrie istorie obiectiva si nu apologetica. Din pacate, sunt unii oameni care au fost obisnuiti sa fie totdeauna „pe linie”, iar cand partidul s-a schimbat, nu s-a schimbat decat linia, din punctul lor de vedere: ei au ramas aceiasi, nu stiu sa foloseasca argumente, nici sa raspunda in mod civilizat si argumentat cuiva cu care nu sunt de acord. De aceea asemenea reactii bolsevice tipice: echivalentul comunist-bolsevic (pastrat de cei formati in acest cadru) a ajuns…paralel cu „politically correct” in lumea occidentala. Ba mai mult, sunt si oameni care nu numai ca obisnuiesc atacul nedocumentat la persoana, uneori cu ura personala, ci folosesc orice ocazie pentru a insulta pe cei care sunt …mai liberali si uneori ar putea fi adversarii sau chiar concurentii lor. Astfel explic si insulta la adresa mea din partea unui publicist fost comunist, care are pretentia de a cunoaste bine Israelul dupa…doua vizite scurte, spre deosebire de noi, care traim in Israel de mai multe zeci de ani. Este regretabil ca cel care i-a publicat articolul insultator locuieste in Israel si cunoaste situatia . Apropo, faptul ca respectivul publicist – pe care imi permit sa-l denumesc „domnul tovaras” – a indraznit sa afirme ca eu as fi „prost” (dupa ce stiu ca a facut cateva intrigi urate) nu ma face decat sa ma gandesc la o poezioara pe care o recitam cand eram copil de scoala primara : „Am citit intr-o scrisoare/Vorba ta n-are valoare/Am citit intr-o poveste/Cine spune, ala este”. Pentru a vorbi intr-un limbaj potrivit lui si publicatorului lui.
    Lucian-Zeev Herscovici

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Felicia Herscovici: (25-4-2010 la 00:00)

    Ecou la poezia „Eu PROMETEU” scrisa de Vlad SOLOMON
    Titanul Prometeu, care facea bine oamenilor, impartindu-le din prada lui Zeus si Foc, furat din Olimpus, devine cu timpul un raufacator, chiar criminal, folosindu-se de maiestria lui de a stinge focul creat de el, dar avind grija sa nu faca o binefacere perfecta, care ar da de gindit, lasind cite un omulet sa fie ars. Astfel noul Prometeu, in care oamenii cred, asa cum se intimpla si cu alti manevranti, sa obtina o slujba buna, fiind singurul pompier platit.
    Primarul, care nu se multumeste cu leafa lui de primar, crezindu-se chiar Zeus in orasul lui, ar vrea sa cistige in plus, daca ar invata sa stinga focuri.
    Mi-a placut mult acest pamflet, in care satira ascunde o realitate trista.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (5-8-2010 la 18:10)

    V-aș ruga, domnule „Alexander Pascovicci” (dacă într-adevăr vă numiți așa) să încetați să postați astfel de gogomănii. Ce înseamnă „face trafic cu al său Holocaust”? Vă atrag atenția că Holocaustul e al poporului evreu și s-a petrecut înaintea creării statului Israel.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (5-8-2010 la 18:48)

    Domnule „Alexander Pascovicci” (dacă vă numiți într-adevăr așa), văd că în continuare susțineți gogomănii. Israelul ca stat modern a luat ființă în 1948, nu în 1967. Holocaustul nu există doar în muzee, ci s-a petrecut în realitate, șase milioane de evrei fiind uciși doar pentru faptul că erau evrei. Care sunt pogromurile „care se fac și azi față de cetățenii români”?

    Cât despre datul cu parul (virtual) am să continui atât timp cât postați astfel de gogomănii și sunteți la limita negării Holocaustului.

    Iar dacă doriți să vă susțineți poporul și neamul, nu este acesta situl. Dacă aveți idei, susțineți-le, dar nu postați minciuni, afirmații false la limita negaționismului (delict penal în legislația României) și gogomănii, scrise toate într-o limbă bolovănoasă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.3.15