caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Libris



 

Poetul creştin Ionatan Piroşca a trecut în veşnicie la numai 52 de ani

de (25-4-2010)
Ionatan Pirosca impreuna cu sotia sa, SorinaIonatan Pirosca impreuna cu sotia sa, Sorina

Motto: “Sub umbra Ta e ziuă”
(din “Poema iubirii” de Ionatan Piroşca)

Vineri, 16 aprilie 2010, la ora 19:50, poetul creştin Ionatan Piroşca a plecat Acasă, la Tatăl Ceresc. Scriitorul s-a stins din viaţă în oraşul său natal, Brăila. În urma sa rămân părinţii, soţia – Sorina şi cele două fiice – Eva şi Rebeca. Înhumarea a avut loc luni, 19 aprilie 2010, la ora 14:00, în cimitirul din Chişcani.

“Era un om tânăr încă, atât în trup, cât şi în spirit”

Ionatan Piroşca “a pornit în această călătorie în deplină împăcare cu Dumnezeu şi cu lumea, despovărându-se de dureri şi încercări cumplite. Domnul S-a îndurat de el şi a avut parte de o suferinţă relativ scurtă, dar destul de greu de suportat, mai ales amintindu-ne că era chinuit de mai multe probleme de sănătate… Acum, nu îl mai doare nimic şi poate merge pe propriile picioare, aşa cum nu mai reuşise de mult prea îndelungă vreme. Şi nu îl mai chinuie niciun fel de îngrijorări sau tulburări, toate spulberandu-se ca un fum efemer.
Era un om tânăr încă, atât în trup, cât şi în spirit: deşi se pregătea să încheie cel de al 52-lea an petrecut în această lume, era plin de viaţă, umor şi iubire de Dumnezeu şi, mai ales, era un veşnic îndrăgostit de poezie, care a constituit cel mai mare dar al Domnului pentru existenţa lui”
, mărturiseşte Sorina Piroşca.

Un rol important în viaţa lui Ionatan Piroşca l-a jucat biserica în care şi-a petrecut ultimii doi ani de viaţă – biserica Metanoia din Brăila, o comunitate frumoasă, unită, proaspătă şi animată de credinţă, unde poetul şi soţia sa s-au simţint întotdeauna, acasă. Aici, Ionatan Piroşca şi-a petrecut ultimele ore în trup de ne-slavă, alături de mulţi dintre cei care i-au oferit un loc special în inima şi în viaţa lor.

La Brăila

Odată cu trecerea în eternitate a lui Ionatan Piroşca, ne despărţim de un mare talent pe care Domnul l-a lasat printre noi numai două etape din viaţă : tinereţea şi maturitatea. Ionatan Piroşca s-a născut în 1958, într-o familie de creştini baptişti. La Brăila, poetul a terminat şcoala generală şi liceul. Ionatan Piroşca a început să scrie stihuri de îndată ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a aşternut primele rime pe hârtie, fără să ştie că se apucase de ceva special, de o activitate complexă. Pentru el, versurile pe care le-a plăsmuit au fost o exprimare a întregii sale vieţi. Poeziile lui se remarcă printr-un stil literar inconfundabil, în care calitatea se împleteşte cu mesajul izvorât dintr-un autentic fundament ideatic creştin.
Lui Ionatan Piroşca “îi plăcea să stea în aer liber, să privească oamenii, să se inspire din evenimente cotidiene şi să le transforme în artă. Pur şi simplu, îi plăcea să jongleze, să facă tot felul de acrobaţii, să se joace născocind cuvinte intraductibile în alte limbi… În ultima vreme, se gândea serios să înceapă să scrie proză (deja i-a apărut un volum care se pare că a fost foarte “gustat”). Din păcate, Dumnezeu a decis sa îi întrerupă toate proiectele mult mai curând decât a crezut el…”, spune Sorina Piroşca.

Şapte volume de versuri creştine

Licenţiat al Facultăţii de Teologie, Ionatan Piroşca a debutat publicistic cu două grupaje de poezie publicate în anul 1984 de revista Astra, din Braşov. În acelaşi an, poetul obţine şi primele două premii la concursuri literare naţionale. Abia după zece ani, în 1994, după mai multe premii şi recunoaşteri publicistice prin diverse reviste literare, Ionatan Piroşca debutează editorial cu placheta Cu faţa la cruce. Poetul brăilean ne-a lăsat şapte volume de poezii cu tematică creştină – Cu faţa la cruce (1994), Tabla înmulţirii cu cerul (1998), Poema iubirii (2001), Liniştea dintre două tăceri (2004), Ferestrele Împărăţiei (2006) – volumul de suflet al poetului, Iertare pentru ghimpi (2007), Trecerea prin icoană 1 (2009). Primele patru volume pot fi descărcate de pe blog-ul lui Ionatan Piroşca, la adresa http://ionatan.wordpress.com/. De asemenea, o prezentare a cărţilor lui poate fi vizualizată pe http://tarabacufluturi.blogspot.com/.

“Cartea Iov în versuri”

Sâmbătă, 24 aprilie, era programată lansarea celui mai recent volum de versuri semnat Ionatan Piroşca – Trecerea prin icoană. Din nefericire, poetul nu a mai apucat să asiste la acest important eveniment. De altfel, în ultimele luni de viaţă, scriind pentru “Cartea Iov în versuri” (fiecare verset din această carte a Bibliei devenea o poezioară de două strofe a câte şase versuri fiecare), poetul spunea că se identifică pe sine în suferinţele lui Iov… şi credea că Dumnezeu îl va izbăvi în acelaşi chip minunat… Dar se pare că Dumnezeu a avut un plan şi mai bun pentru el…

“Cuvinte la schimb”

“Din punctul meu de vedere, creştinismul nu este numai o influenţă în poezie, ci însăşi concepţia mea despre lume şi viaţă, care stă la baza întregii mele existenţe şi a tuturor manifestărilor mele”, spunea poetul Ionatan Piroşca. În lumina acestor cuvinte, în 2001, acesta iniţiază un grup literar creştin pe Internet, intitulat Cuvinte la schimb. Şapte ani mai târziu, în 2008, Ionatan Piroşca devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Considerat a fi cel mai mare poet român creştin în viaţă, Ionatan Piroşca aparţinea unei categorii speciale de oameni – cei care au trăit în două regimuri, două secole, în două stări şi mai ales au avut de înfruntat nevolnicia vremilor, a regimurilor şi a semenilor. Oamenii aceştia au un mesaj deosebit de transmis. Pe deasupra tuturor acestor strângeri şi constrângeri şi şerpuiri printre şi pe sub stânci – adică bolovani – prietenul şi fratele Ionatan, mereu încrezător şi visător, s-a născut şi a trăit cu măiestria cuvântului clar rostit şi rostuit, purtător de valenţe, de taine şi învăţăminte. Aşa l-a primit, aşa ni l-a dăruit.

Acum, la trecerea lui în lumea drepţilor, fie-mi îngăduit „iubiţi iubitori” ai cuvântului care înalţă, care învaţă şi mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru al tuturor… omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloşul exprimării calde şi neduplicitare.

„Omul ca semn de întrebare”

L-am cunoscut în tumultul bătăliei pentru promovarea versului românesc şi creştinesc, în inimaginabilă lui trăire a cuvântului armonios „pe stil nou” de care a rămas legat toată viaţă lui. Era riguros în tot ce scria şi ce făcea. Evita cu sârg polemicile de orice natură, iar atunci când nu le putea ocoli cu niciun chip era aprig şi neînduplecat. Argumentul lui forte era: „Viaţa mea atârnă doar de mila lui Dumnezeu şi se număra oricum în zile… De ce m-aş face vrăşmaş adevărului ce mi-a fost revelat? Îl voi mărturisi aşa cum l-am primit, oricare ar fi preţul pe care va trebui să-l plătesc!”

După ce a petrecut ani lungi în scaunul cu rotile şi s-a obişnuit cu gândul că „trebuie să mor”, îmi scria cu ceva timp în urmă: „Mă simt şi trăiesc atât de bine cât o poate face UN OM care tocmai a primit un al doilea diagnostic mortal!”.

Şi astfel, pentru cel care se numea pe sine „Omul ca semn de întrebare”, puntea suferinţelor s-a rupt şi el a trecut de partea cealaltă unde e pace.

«Jurnalul scrierii iubirii»

L-am preţuit şi l-am citit pe poetul Ionatan Piroşca. Am început cu cartea «Sabia Domnului şi a lui Ghedeon» pe care mi-a dăruit-o cu dedicaţie. Apoi am tras cu urechea şi am aruncat privirea pe «Cuvinte la schimb», însă serialul riguros şi amplu, publicat pe site-ul poetului, intitulat «Jurnalul scrierii iubirii», ar putea să vă, convingă pe oricare dintre dumneavoastră cei care iubiţi poezia, că ne despărţim de un mare talent pe care divinitatea l-a lăsat printre noi.

Octavian Curpaş & Zaharia Bonte

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • boierul: (25-4-2010 la 00:00)

    Se duc si vremi si oameni si poeti…
    Ca nimeni n-are-n lumea asta mii de vieti;
    Ramane-n urma lor doar cate-un nimb,
    Dar oare vor ramane si „cuvintele la schimb” ?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Thomas Lewin: (25-4-2010 la 00:00)

    Jurnalul scrierii iubirii—ce titlu extraordinar! Sa-i fie tarana usoara!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • EMANUEL: (25-4-2010 la 00:00)

    Dragii mei,
    Trebuie să recunosc eroarea în care am căzut în intervenţia mea pe net, dupa moartea fratelui meu, Ionatan Pirosca. După cum mă aşteptam, reacţia voastr&#259

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.197.24