yesterday
eram în ultimul tramvai purtând şevaletul demodat
şi dacă îţi spun cum pictam din nou pe furiş
peisajul uitat despre lumea întoarsă din mine
prin camere cu oglinzi acoperite de cearşafuri
uleiurile îmi vibrau sub degete ca atunci
cînd eşti singur şi vezi în depărtare podul de flori
străvezie fata morgana
poate că am coborât demult dincolo
de la o vreme cineva adună culorile uscate pierdute
sau e urma albastrului cobalt
despre care nimeni nu a scris în decembrie
se spune că pictorii de noapte sînt datori doar cerului
eu?
doar acestor pietre de pod arse
încă mai simt caiele vii răsucite prin palme
pânzele vechi pline de mîl
printre şiruri albe de consoane
dintr-o altă carte cu pagini de nisip
osaturi litografiate subţiri de mesteceni
recenzii târzii autobiografice