Proiectul gazoductului Nabucco a fost conceput la Viena in 2002 cu intentia de a crea un traseu alternativ pentru aprovizionarea Europei cu gaze naturale din bazinul Marii Caspice si din Orientul Mijlociu. Demararea proiectului a fost amanata repetitiv pana in iulie 2009 cand reprezentantii statelor implicate in tranzit au semnat, la Ankara, un acord pentru construirea conductei. Din motive geostrategice, proiectul este sustinut atat de Uniunea Europeana cat si de Statele Unite. Conducta va costa in jur de 8 miliarde euro, va avea un parcurs de 3300 km, si va trece din Azerbaidjan prin Georgia, Turcia, Bulgaria, Romania si Ungaria pana in Austria. Initial, conducta va fi aprovizionata cu gaze din Azerbaidjan, Turkmenistan si Irak. Ulterior, Kazahstan, Iran si Egipt s-ar putea conecta la gazoduct ca furnizori. Constructia conductei va dura cel putin 5 ani.
In prezent, Rusia furnizeaza 40% din consumul de gaze din Europa Centrala si de Est. Majoritatea conductelor din spre vest trec prin Ucraina. Evitand teritoriul Rusiei, conducta Nabucco ar diminua monopolul energetic si capabilitatea de santaj ale Moscovei in relatiile cu statele europene importatoare si ar preveni stabilirea unui pret necompetitiv la discretia companiei ruse de stat Gazprom.
Proiectul Nabucco, preconizat sa fie completat in 2014, a fost tergiversat si sabotat de fostul cancelar german Gerhard Schroeder si de premierul italian Silvio Berlusconi care s-au solidarizat cu Gazprom si au promovat activ interesele Moscovei. In 2006, Gazprom a propus constructia unuei conducte de gaze cu treseu similar care, rivalizand cu proiectul Nabucco, i-ar diminua sansele de realizare. Acest proiect, denumit South Stream, ar conecta portul rus Beregovaia pe sub Marea Neagra cu portul bulgar Varna si ar treversa prin Serbia si Ungaria spre Austria. O derivatie a conductei South Stream ar trece prin Bulgaria si Grecia pana in Italia. Gazprom a obtinut deja acordul Bulgariei, Serbiei, Greciei si Italiei pentru proiect. Deocamdata, finantarea si sursele de gaze pentru realizarea acestui gazoduct raman nerezolvate.
Facand eforturi uriase sa deraieze proiectul Nabucco, Moscova a lansat informatii dubioase ca Turkmenistanul nu ar avea suficiente rezerve ca sa satisfaca promisiunile de export anual facute Rusiei, Chinei si Iranului. Deci nu ar putea sa participe si la gazoductul Nabucco. Sugerand potentialilor investitori ca Nabucco nu ar avea suficienti furnizori ca sa justifice constructia, Gazprom spera sa torpileze finantarea proiectului.
Pana acum, Turkmenistanul nu a putut exporta gaze decat prin Rusia. Massmedia din Moscova si compania Gazprom pretind ca Turkmenistanul si Azerbaidjanul s-au obligat sa furnizeze Rusiei intreaga lor productie de gaze. Dar contractul cu Turkmenistan este renegociabil iar pentru Azerbaidjan nu exista un contract legal. Evaluarea zacamitelor de gaze de catre experti ai unor firme occidentale independente au raportat ca Turkmenistanul are suficiente rezerve de gaze naturale, comparabile cu 80% din cele ale Rusiei. Deci suficient ca sa alimenteze si conducta Nabucco. Azerbadjanul si Turkmenistanul au promis ca isi vor rezolva divergentele cu privire la demarcarea granitilor maritime in Marea Caspica si ca vor participa impreuna la livrarea gazelor pentru Nabucco.
Ministrul pentru Energie al Turciei, Taner Yildiz, si-a asigurat partenerii ca va convinge Azerbaidjanul, cu care are relatii excelente, sa participe la proiectul Nabucco si sa furnizeze 8 miliarde de metri cubi de gaze anual la gazoduct imediat dupa intrarea lui in functiune.
Deoarece conducta de gaze Nabucco va parcurge doua treimi din traseu prin Turcia, Ankara a insistat initial ca Trucia sa obtina discretionar 15% din volumul de gaze naturale care vor trece prin conducta Nabucco. La presiunea UE, Turcia a renuntat la aceasta revendicare exorbitanta si a acceptat in schimb un tarif substantial pentru tranzit. Separat, Turcia a negociat cu guvernantii de la Teheran si a propus Iranului sa-si dezvolte depozitele naturale de gaze si sa contribuie, direct sau indirect, prin Turcia, la conducta Nabucco. Participarea directa a Iranului la gazoduct ar fi extrem de utila in asigurarea succesului economic a proiectului. Ceeace reprezinta un imbold puternic pentru Teheran, Washington si Bruxelles sa-si aplaneze divegentele politice.
Moscova nu renunta la eforturi politice si economice pentru torpilarea proiectului Nabucco. Konstantin Simonov, seful fondului national rus pentru securitate energetica a desconsiderat importanta acordului de la Ankara din iulie 2009, pe care l-a caracterizat ca „numai un petec de hartie”. Putin a declarat ca va expedia construirea conductei South Stream si ca, astfel, va asigura ca proiectul Nabucco sa nu aiba viabiliate economica.
Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene a afirmat ca, fiind obligat sa asigure securitatea energetica a UE, el va sprijini decisiv proiectul Nabucco si nu va mai accepta infrigurarea populatiei UE in mijlocul iernii cum s-a intamplat atunci cand Gazprom a sistat aprovizionarea cu gaze spre Europa din cauza unor neintelegeri cu Ucraina. UE a alocat deja 200 milioane euro pentru demararea initiala a proiectului si a promis sa participe cu fonduri aditionale in urmatorii ani. Fostul ministru de externe german, Joschka Fischer, s-a dedicat cu entuziasm realizarii proiectului Nabucco. Liderii statelor din UE si-au data seama ca dependenta energetica exclusiva fata de Rusia este daunatoare atat strategic cat si economic. Cu toate acestea, Moscova, avand inca o influenta considerabila in fostele republici sovietice din Asia Centrala, se va opune cu inversunare eforturilor de dimunuare a monopolului companiei Gazprom asupra aprovizionarii Europei cu gaze naturale.
Unii analisti cred ca Moscova va incerca sa destabilizeze coridorul de tranzit proiectat pentru gazoductul Nabucco in Caucaz. Rusia a furnizat recent Armeniei armament in valoare de 1,5 miliarde USD. Considerand ca o mare parte din aceste arme vor ajunge in regiunea Ngorno-Karabakh, Azerbaidjanul a condamnat inarmarea masiva a Armeniei de catre Rusia. Reinflamarea conflictului nerezolvat din N-K, ca si relaxarea relatiilor dintre Armenia si Turcia ar putea destabiliza Azerbaidanul, principalul furnizor initial al conductei Nabucco. Invazia Georgiei de catre armata Rusiei din august 2008 a demonstrat vulnerabilitatea culoarului de transport prin Caucaz si inabilitatea UE si SUA de a proteja traseul gazoductului.
Completarea in 2005 a conductei de gaze SCP (South Caucasus Pipeline), evitand Rusia, a contrubuit partial la diversificarea surselor de gaze pentru Turcia pentru sudul Europei. In paralel cu proiectul Nabucco, se preconizeaza si construirea unei conducte de gaze pe sub Marea Caspica prin care Kazahstanul, Uzbechistanul si Turkmenistanul, conectate la Baku, ar putea contrubui direct si substantial la livrarea de gaze spre Europa prin Nabucco. Un alt proiect propus de Ucraina in 2005, denumit White Stream, inca in stadiu de evaluare, ar crea o derivatie a gazoductului SCP prin Georgia si Ucraina cu extensii viitoare spre Polonia si Lituania.
Obtinand venituri importante din taxele de tranzit, Romania ar beneficia considerabil in urma creerii de coridoare alternative pentru exportul de gaze naturale din bazinul Marii Caspice in Europa. Prin construirea de terminale specializate si prin amenajarea infrastucturii de depozitare, Romania ar putea deveni un centru important de distribuire a gazelor lichefiate in Europa.
Ca sa-si acopere consumul intern de gaze in urmatorii 25 de ani, Europa va trebui sa importe aditional intre 200 si 300 de miliarde metri cubi de gaze anual. Ceeace reprezinta mult mai mult decat capacitatea mazima a gazoductelor proiectate. Realizarea neintarziata a conductei Nabucco este esentiala pentru securitatea energetica a UE. Europenii trebuie sa considere si alte surse alternative de aprovizionare cu gaze si coridoare de transport care sa nu fie sub controlul firmei Gazprom, care sa concureze cu gazul importat din Rusia si care sa satisfaca in viitor necesitatile energetice ale Europei.
Washington, 25 decembrie 2009