caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Limba Soacrei



 

Băsescu cel Mic se întoarce (II)

de (7-2-2010)

Fiecare se mişcă pe unde l-a purtat soarta şi îşi duce viaţa aşa cum şi-a aşternut.

Chiar când PDL-iştii chibzuiau matur ce fructă să-şi pună pe drapel, fratele mai împiedicat la vorbă al preşedintelui le ia faţa la ştiri apărând iar în public, fără să-şi fi remediat problema de look (freza plus mustaţa de tristă amintire istorică) aşa cum îi recomandam la prima ieşire în decor – vezi SENATUL EVZ: Băsescu cel Mic. Pesemne că e ceva compulsiv, nu se poate abţine. Ca şi data trecută, argumentul lui este la prima vedere unul de bun-simţ: ce vreţi, oameni buni, sunt o persoană privată, n-am şi eu voie să fac afaceri sau să am o viaţă socială? Am încălcat pe undeva legea încumetrindu-mă cu interlopul din Slatina?

Până la proba contrarie, probabil că nu. Doar că astfel de evenimente mondene (dacă ăsta e termenul) şi de business la care se afişează dl Băsescu servesc drept revelator pentru mediul în care se învârte: trepăduşi ai industriei de bodyguarzi şi negoţului de armament cu ceva vreme în urmă; şi un clan ţigănesc din Oltenia profundă al cărui şef nu ascunde o clipă faptul că dispune de cash ad libitum, fără să poată explica prea limpede de unde. Aşa e, dl Băsescu nu a comis nimic ilegal. Dar unde un caz e o întâmplare, două încep să contureze regula: viaţa profesională şi contactele sale sociale par să conducă spre o lume dubioasă, de marginali exotici.

Fiecare se mişcă pe unde l-a purtat soarta şi îşi duce viaţa aşa cum şi-a aşternut. Dacă eşti fratele unui preşedinte european, te-ai aştepta să nu pui de una mică într-o benzinărie Petrom sau să ai genul de anturaj care să-ţi prezinte într-o zi un bulibaşă exhibiţionist şi cu dosare penale ca partener de afaceri. E valabil şi dacă eşti judecător aspirant la funcţii înalte în stat, precum doamnele Huza şi Bărbulescu. Ei, uite că în România nu-i aşa, deoarece cine se aseamănă se adună. Unora le sosesc invitaţii de la firme cu reputaţie, oameni de artă, ambasade, organizaţii internaţionale; altora, de la Bercea Mondial şi reciclatorii lui de şine de tren.

De teamă să nu fie luaţi drept rasişti, mulţi comentatori cad acum în latura relativismului blegos, abdicând de la minimul discernământ: de fapt, dl Băsescu a făcut un pas către integrarea socială a romilor, optând cu curaj să fie impopular pentru o cauză progresistă. Şi-a riscat imaginea pentru a arăta că în ţara asta toţi suntem egali şi că nu-i nimic rău să te afişezi într-o comunitate discriminată.

Numai că lucrurile nu stau aşa. Lăsând deoparte chestia cu imaginea personală, care la dl Băsescu nu e chiar acel mare atu pe baza căruia să facă şi altora transfer de credibilitate, nu cred că integrarea romilor în România trebuia să înceapă chiar cu oameni ca Bercea Mondial. De pildă, fratele cel mic putea să ajute asociaţia elevilor sau studenţilor de origine romă, construind poduri către comunitate mai stabile decât o cumetrie aranjată la Peco.

Sau dacă ţinea morţiş să boteze „un pui de ţigănuş”, avea o mie de alte variante, alegând una dintre nenumăratele familii de romi săraci din Constanţa, nu o viitoare beizadea răzgâiată, care are mai mult decât îi trebuie. Putea ca din preaplinul generozităţii sale să-i facă copilului botezat un cont bancar şi o mică rentă anuală, ca să aibă bieţii părinţi cu ce-l trimite la şcoală când s-o face mare, iar nu să lipească euroi pe fruntea muzicanţilor la petrecerea unui afacerist dubios.

Pentru că zisul Bercea Mondial nu e un tip oarecare. El este unul dintre foarte puţinii indivizi înstăriţi cocoţaţi în fruntea unui grup social sărac şi marginalizat, care creează întregului grup o imagine falsă de bogăţie şi perpetuează ostilitatea la adresa sa. El este unul dintre aceia care întreţine starea de autodiscriminare în sânul comunităţii, exploatându-şi şi brutalizându-şi semenii, pentru că violenţele la care se dedă clanul său sunt îndreptate doar accidental împotriva restului societăţii, cel mai adesea având de suferit de pe urma lor tot ţiganii fără resurse.

Mondial este personajul grotesc, previzibil şi exemplar din comediile de doi bani de la TV, care crede că-şi poate cumpăra onorabilitatea azvârlind cu bancnote, urlând prin spitale şi şcoli ca să-şi obţină respectul pe care simte instinctiv că nu-l are (caz real, nu cereţi detalii că sunt jenante), cu frustrarea marginalului care nu înţelege de ce, dacă a ajuns să aibă bani, se simte în continuare inferior. Dacă voia să facă bine unei familii de romi, dl Băsescu trebuia s-o ajute să se detaşeze de manierismele şi influenţa nefastă a unuia ca Bercea Mondial, nu să se lase agăţat ca un cocoşel în salba de trofee politice a acestuia.

Articolul a apărut inițial în Evenimentul Zilei evz.ro

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.97.221