dimineaţă de ianuarie,
suc de portocale şi fulgi de zăpadă.
diavolul râde-ntr-un colţ metalic.
din nod în nod… timpul îşi scutură genele.
praful dansează pe depărtări,
ca o mandală roşie, îndrăgostită,
lină iluzie de Şeherezadă…
ce picură a comentariu virtual, nocturn…
nu te uita la buletinul meteo.
uită-te în ochii ei…
acum, cât mai ai timp… cât mai are timp…
cât mai aveţi…
seară de ianuarie,
melancolie şi suflete de fotografie.
îngerul a luat zece la chimie.
din dor în dor… timpul gustă din stele.
luceafărul rupe tăcerea, explodează,
ca o bomboană modernă, ce pocneşte pe limbă.
şi-ncepi să îţi aduci aminte…
şi pentru toate dă-mi în schimb
o oră de iubire…
în veci îl voi iubi şi-n veci
va rămânea departe…
şi ceaiul îngheaţă, ca o noapte de iarnă.
22 ianuarie 2010, 21:12