lacrimile lui, mărgele de nisip.
şoaptele lui, azur de jad roşu,
mări ce-mi traversează
pântecul, învăţând
legănarea din valurile deşertului.
se pare că visele au muchii
de piramidă, seamănă
a înclinare spre tăcere.
ca şi cum coralul s-ar vopsi
cu albastru, să predea alchimia.
23 ianuarie 2010, 23:22
Ce bine ca visurile cu muchii de piramida nu v-au inclinat spre tacere…