caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Homosexuali celebri: Platon, Socrate si Aristotel. Inventarea dialecticii si a filosofiei

de (11-1-2010)
9 ecouri
Ho pais kalos - Baiatul e frumosHo pais kalos – Baiatul e frumos

Am vazut din articolul precedent ca societatea antica greaca era bazata in mare masura pe ideea si institutia pederastiei.

Cum functiona aceasta societate? Care era viata zilnica a unui grec din antichitate? S-au scris de catre istoricii specializati in antichitatea greaca numeroase carti care se ocupa de acest subiect. Unele, ca de exemplu cartea lui Robert Flaceliere, „La vie quotidiene dans la Grece Antique”, cauta sa minimizeze sau sa ocoleasca discutia despre rolul central al pederastiei. Altele, cum ar fi cartea lui Dover, „Greek Homosexuality”, sunt cu mult mai obiective si dau mai multe amanunte, bazate si pe descoperiri recente. Unul din cei mai renumiti istorici francezi ai antichitatii, Lucien Jerphagnon, prezinta istoria antica si cea a „imperiului crestin” cu extrema obiectivitate, dar scriitura sa foarte arida face de multe ori ca scrierile lui sa fie greu de digerat.

In literatura de specialitate consacrata societatii grecesti este valabila si acum afirmatia istoricului german Theodor Daubler (a este scris cu Umlaut in numele sau) din 1928, dupa care cel care neaga rolul central al pederastiei in Grecia Antica nu a inteles absolut nimic din structura si modul de functionare al acestei societati si nici cauzele infloririi ei, pe care le vom discuta cu alta ocazie. Trebuie spus ca pe vremea lui Daubler „traducatorii” englezi si americani se straduiau din rasputeri sa schimbe genul numelor sau personajelor din Grecia Antica in poezii si proza pentru a „apara moralitatea crestina”, cum declarau ei cu emfaza. „Am schimbat sexul acestor eroi si personaje istorice si nu am de gand sa-mi cer scuze pentru asta – spunea cu mandrie un traducator englez al unor poezii scrise de Anacreon, Pindar, etc. Facand astfel, unele traduceri in engleza au devenit chiar hilare. Acolo unde nu au vrut sa traduca, acesti traducatori ale caror traduceri sunt folosite si azi, au aparut expresii care ocultau realitatea, judecand dupa regulile crestine medievale totul ( ca de exemplu „those ephebes practiced – sau practised, in Anglia – immorality”. Adica cum?).

Ca regula generala insa, cartile scrise in trecutul apropiat cautau sa eludeze problema homosexualitatii grecesti, avansand ideea ca aceasta era limitata doar la cativa „privilegiati” din clasele avute. Chiar si ideea, falsa de fapt, ca homosexualitatea era limitata la „privilegiati” suna foarte ironic! Numai relativ recent, acest punct de vedere a putut fi rasturnat cu probe noi. In cazul cartilor scrise de specialisti in domeniu, cu cat mai recente sunt cartile referitoare la acest subiect, cu atat mai corecte sunt in general informatiile prezentate. Acest lucru se intampla mai ales ca urmare a disparitiei treptate sau diminuarii importantei unor tabuuri bine cunoscute.

Trebuie sa adaug de asemenea ca oricarui om care abordeaza subiectul ii trebuie mult curaj daca se incumeta sa discute aceste aspecte „delicate” ale istoriei antice (precizez: delicate numai pentru societatea contemporana noua, nu dupa a grecilor!). Ca exemplu as da cazul cartii lui Dover, la realizarea careia au contribuit mai multe persoane, profesori universitari reputati din Anglia, care ulterior si-au retras acordul sa le apara numele pe coperta acestei carti. De ce? De frica. Pentru a nu risca sa isi asocieze numele cu informatii pe care unii bigoti crestini sau neocrestini ar putea sa le caracterizeze drept sustinere a abuzarii copiilor, dupa mentalitatea unor contemporani (nu ai grecilor din antichitate, ci ai nostri).

Prin bigoti neocrestini inteleg pe acei oameni care sustin ca au pareri identice cu cele ale crestinilor de profesie fara insa a fi credinciosi sau religiosi, cand de fapt prejudecatile lor nu ar exista in absenta religiei.

Nu este pentru prima data in istorie cand a spune adevarul este o intreprindere care cere curaj si acceptarea unor riscuri. Sa nu uitam ca numai cu 10 ani in urma nimeni, absolut nimeni dintre biologii specializati in studiul vietii animalelor nu indraznea sa scrie in lucrari stiintifice nimic din observatiile facute chiar de ei cu privire la homosexualitatea din lumea animala!
A trebuit curaj din partea unora ca sa o mentioneze, dar acum toti biologii dicuta despre ea fara stanjenire.

La toate acestea mai adaug stilul duplicitar folosit de acei oameni de cultura care cunosteau bine subiectul si discutau despre el „in dodii”. Pe plan international sunt cunoscute pozitiile lui Stendhal, care afirma ca omul mediu din vremea lui nu intelegea absolut nimic din cultura anticilor, fara insa sa explice acest adevar decat intr-un mod foarte aproximativ, sau a lui Goethe, care spunea pe sleau „Die Knabenliebe sei so alt wie die Menschheit” (iubirea baietilor este la fel de veche ca si omenirea insasi), compensand insa pe plan poetic prin lauda (de multe ori fortzata sau falsa) a frumusetzii feminine in contextul unei discutii despre pederastie. Probabil ca modalitatea cea mai interesanta de a spune adevarul, fara a parea ca il spune, a fost ilustrata in cultura romaneasca cel mai bine de Constantin Noica, celebrul scriitor, traducator si comentator al dialogurilor lui Platon, care la un moment dat s-a exprimat astfel: „…pana si vestitele pacate ale grecilor, daca erau” (fragment dintr-o fraza din introducerea la Platon). Este un mod interesant de a face cu ochiul la cititorul avizat, pentru ca nimeni nu se poate indoi de realitatea „pacatelor grecilor”, deci autorul se indoieste in realitate de faptul ca acestea erau…”pacate”!

1. Fenomenul Socrate

Un doctor in chimie american, cu doctoratul luat la Harvard, vrand sa epateze odata prin cultura sa presupus imensa, mi-a spus: „I-am citit pe Platon, pe Socrate, pe Aristotel…”. Asa s-a dat el de gol ca minte de stinge, pentru ca Socrate nu a scris nici macar un singur rand vreodata!

Cu toate acestea Socrate este unul dintre cele mai bine cunoscute personaje ale antichitatii, iar spiritul sau si mentalitatea sa sunt si astazi faruri in gandire si filosofie. Nu poate sa nu fie simpatic omului de azi Socrate, cand acesta citeste: „azi am fost la piata unde am vazut uluitor de multe lucruri…de care nu am absolut nici o nevoie”. Lucru la fel de valabil si astazi pentru cel pentru care lucrurile materiale nu sunt totul in viata, cand acesta intra intr-un… mall!

Socrate este cunoscut exclusiv din scrierile altora despre el. Dialogurile monumentale ale lui Platon il situeaza ca pe unul din gigantii gandirii, in Symposion (Banchetul) si in alte dialoguri. In acelasi timp, in alt Symposion (Banchet) scris despre Socrate, el apare la dimensiuni cu mult mai umane, dar totusi ca un om deosebit. Ma refer aici la lucrarea lui Xenophon. Ma intreb daca nu ar fi fost mai bine ca in locul lui Isus Cristos, care nici el nu a scris nimic, noi l-am venera azi pe Socrate ca „fiu al zeului suprem”. Stiu ca ar fi fost mai bine, dar nu cred ca ar fi fost posibil, pentru ca Socrate nu ar fi acceptat „apolokintoza” sa, avand prea mult
bun-simt.

De altfel vechii greci, pentru care numai omul era masura tuturor lucrurilor, aveau in general mult bun-simtz in gandire. Sa observam si modul in care a reactionat Olimpia, mama lui Alexandru Macedon, cand acestuia, dupa cucerirea Egiptului, i-au intrat in cap gargaunii paranoiei si a declarat ca el este fiul lui Dumnezeu (Zeus) facut cu mama sa, Olimpia:

„Fiul meu, te rog sa nu mai vorbesti asemenea prostii, pentru ca mi-o ridici in cap pe zeita Hera care poate sa ma atace din gelozie pentru sotzul ei!” a ripostat Olimpia in mod inteligent.

Nu vad nici un fel de paralela intre bunul simtz al Olimpiei si reactia nula si inexistenta a „Maicii Nascatoare”, cand Isus Cristos s-a declarat zeu, sau cand l-au declarat altii Dumnezeu. Daca mama lui Yehoshua sau apropiatii lui ar fi avut bun simt, evident ca religia crestina nu ar mai exista azi.

Dar sa nu uitam ca vorbim aici de doua societati la o distanta evolutiva de ani-lumina! Si totusi, cine ar fi banuit pe atunci ca tocmai anti-grecii vor invinge in istorie?

2. Banchetele din lumea greaca

Este greu pentru un contemporan al nostru sa se transpuna in lumea antica greceasca, desi pare evident ca aceasta este foarte apropiata in spiritul sau de a noastra. Pasiunea grecilor antici sa dezbata idei diverse a implicat organizarea unor agape-simpozioane cum nu mai exista azi, in care lumea putea sa discute si sa dezbata diferite idei timp de multe ore, chiar zile intregi, intr-o ambianta foarte prielnica discutiilor. Vinul era o componenta esentiala a acestora, numai ca nu se bea gol. Vinul era dublat cu multa apa pe atunci, ca sa se evite sau intarzie imbatarea oaspetilor. In plus, ca sa aiba totusi un gust acceptabil pentru greci, i se adauga miere de Falern. Cel mai apropiat echivalent al banchetelor grecesti in lumea de azi il constituie sedintele de „brainstorming”, la care se cauta solutii pentru probleme de orice natura si unde chiar si a spune prostii este un lucru admis! Doar ca azi nu se mai serveste vin. Pacat!

Toate aceste banchete erau centrate pe admiratia manifestata fatza de cate un „baiat frumos”, care era sarbatoritul in cinstea caruia era organizat banchetul.

De altfel Bachetul lui Platon a fost dedicat in totalitate ideii iubirii, ceea ce in traducere libera a insemnat temei iubirii baietilor. Alcibiade a jucat rolul titular. Nimic despre femei, pentru ca „datoria conjugala” nu era considerata iubire de grecii din antichitatate, ci doar copulatie necesara pentru inmultirea populatiei.

Ce poate parea mai bizar omului crescut in societatea heterocentrica, decat sa vorbesti de iubire fara a implica faptul ca „si fetele sau femeile pot fi iubite”? Toti tinerii erau obligati de traditie sa se insoare, in general pe la 30 de ani, ca sa asigure reproducerea populatiei, dar abia in secolul intai al erei noastre a observat cineva (Plutarh!) ca „si fetele sau femeile pot fi iubite!” Sexul
nu era identic cu iubirea, evident. De altfel in dialogul Phaidros (Fedru) Platon discuta o ierarhie a valorii iubirii pentru baieti si el situeaza iubirea erotica neinsotita de sex pe primul loc ca dezirabilitate. Voi prezenta aici din literatura un scurt rezumat in limba engleza a continutului cartii „Erotikos” scrisa de Plutarh, unde el specifica faptul ca si fetele , respectiv femeile pot fi iubite la fel ca baietii, lasand insa totusi sa se inteleaga ca iubirea barbatilor pentru baietii educati este superioara iubirii sexuale a femeilor:

„Plutarch’s charming dialogue the „Eroticus” is a debate on whether love of women or of youths should be preferred. The author relies heavily on Plato’s Phaedrus and Symposium for erotic theory but unlike Plato allows that love of females could be as inspiring as love of boys.

However, like other Greeks, he mostly describes the love of upper-class men for noble youths. One of the speakers in the „Eroticus” proclaims that „it is not gentlemanly or urbane to make love to slave boys: such love is mere copulation, like the love of women.”

Acest rezumat merita totusi a fi tradus, pentru ca el clarifica atitudinea grecilor fatza de sex:
„Fermecatorul dialog al lui Plutarh „Erotikos” este o dezbatere despre ce trebuie cautat preferential: iubirea femeilor sau a baietilor. Autorul se bazeaza din plin pe dialogul Fedru si Banchetul de Platon, dar spre deosebire de Platon el scrie ca iubirea femeilor poate fi la fel de inspiratoare ca si iubirea baietilor.

Totusi, ca si alti greci, el descrie mai ales iubirea barbatilor educati, din clasele superioare, pentru tineri nobili (educati). Unul dintre vorbitorii din dialogul „Erotikos” proclama ca nu este nobil sa ai legaturi erotice (de fapt sexuale) cu baietii sclavi; o asemenea relatie ar fi numai o copulare, ca si iubirea femeilor”!

Sa ne gandim totusi ca intre Platon si Plutarh s-a scurs aproape o jumatate de mileniu, pentru care aceasta mentalitate este reprezentativa!

In acest context s-au nascut si au trait atat Socrate (care a fost in adolescenta iubitul profesorului sau Arhelaos), cat si si Platon, a carui viata s-a invartit in lumea lui Socrate, precum si Aristotel. De altfel Socrate a spus clar crezul sau. Cand a fost condamnat la moarte, inainte de a inghiti cucuta, el a facut un apel barbatilor din cetatea Atena sa ii iubeasca pe cei trei fii ai sai la fel de mult pe cat a iubit si el baietii altora!

Sa mentionez ca si Banchetul lui Xenofon a fost centrat to pe iubirea unui „baiat frumos”, care in acest caz a fost Autolycus, „spre care se indreptau toate privirile admiratoare ale participantilor la banchet, ca spre o stea stralucitoare, scanteind in noapte”.

Aflati intr-un mediu extrem de favorabil si de iubitor, toti acei baieti adorati de barbati au creat intr-adevar si au dezvoltat o societate deosebit de avansata pentru acea vreme. Fenomenul acesta unic a fost repetat numai o singura data in istoria omenirii, in timpul renasterii italiene, care a fost un fel de repetare a antichitatii grecesti la alta scara.

Pe care fapte a fost bazata inflorirea fara precedent a societatii grecesti? Putem vedea aici cum paidocentrismul grecilor a avut ca efect educarea unei clase de tineri la nivele imposibil de atins de catre cuplurile heterosexuale, a caror educatie si contributie publica la cultura se sfarsea de fapt cu casatoria. Din acest motiv Platon a afirmat in Symposion ca barbatii care se casatoresc asigura inmultirea populatiei, iar cei cu atractii masculine asigura perpetuarea culturii!

3. Arta vremii

Sigur ca nu este de mirare faptul ca pana si arta vaselor de lut avea pe atunci ca motto propozitia „Baiatul este frumos” Indiferent ca era vorba de Leagru, de Apolo sau de un tanar betiv care este reprezentat vomitand, inscriptia de pe vasele de lut era aceeasi: „Ho pais kalos” adica „Baiatul este frumos”. Se poate spune ca inca nu stim si nu intelegem exact sensul mai profund al acestei inscriptii care seamana mai degraba ca finalitate cu lozinca „Traiasca lupta pentru pace” de pe cererile facute in perioada comunismului timpuriu, cand aceasta lozinca era absolut obligatorie. La fel ca si „Traiasca lupta pentru pace”, de multe ori nici lozinca „ho pais kalos” nu avea legatura cu contextul in care se afla. Aproape ca sunt greu de gasit relicve antice grecesti, vase de lut carora sa le lipseasca aceasta lozinca.

Pentru ca ea aparea nu numai pe farfuriile antice de lut reprezentand baieti, dar si pe acelea care reprezentau barbati cu burta si chelie! Sau baieti in procesul de educatie, sau facand diverse prostii.
Dar exista si un sens mai larg al acestei adorari a frumusetzii (masculine de data asta, dar nu numai).

La vechii greci combinare frumosului cu binele este o adevarata obsesie. Alcibiade, care era deosebit de frumos daca este sa-i credem pe greci, trebuia sa fie si bun.” Kalos te agathos!” era lozinca vremii. Adica frumos si bun!

Dar Alcibiades nu a fost bun deloc, ceea ce nu a micsorat totusi admiratia contemporanilor fatza de el.

Anythos, care mai tarziu avea sa ajunga principalul acuzator al lui Socrate in procesul acestuia, invitandu-l odata pe Alcibiade la masa, cand acesta din urma i-a ridicat jumatate din argintarie si a plecat acasa cu ea, a raspuns la criticile prietenului lui dupa care Alcibiade a fost un mare magar: „ba nu, Alcibiade este un om bun. Pentru ca desi putea sa-mi fure toate tacamurile, mi-a furat numai jumatate din ele.” Ce sa mai zici la asemenea replici?

Poti numai sa observi imbecilitatea unor comentarii ale unor profesori universitari de azi (nomina odiosa!), care au „observat” ca devreme ce Socrate a fost acuzat in proces de coruperea tineretului, cu siguranta ca acuzatorii (printre care Anytos era cel mai vestit) ii criticau… orientarea sexuala!

Evident, nici pomeneala de asa ceva! Critica adresata lui Socrate chiar de catre Anytos se referea la coruperea tineretului prin introducerea unor zeitati noi si neglijarea zeilor vechi ai cetatii! Zeitatea noua introdusa de Socrate era una cu totul neobisnuita pana atunci in lumea antica, pe care Socrate o numea „daimonul sau interior”.
„Cand esti in dubiu in legatura cu o actiune, abtine-te” spunea moralistul Socrate.

Noua zeitate pe care Socrate a propus-o cetatii era una „foarte periculoasa” pentru unii politicieni: SIMTUL CRITIC!

4. Einstein, matematica si kalokagatia

„Daca o formula matematica ce incearca sa descrie functionarea lumii fizice nu este frumoasa, atunci ea nu este, cu siguranta, corecta!” Aceasta este afirmatia lui Einstein. Imbinarea esteticului cu eticul a fost o cucerire relativ moderna in stiinte, desi in domeniul social, cum am vazut, este extrem de veche.

Ce numea Einstein o formula matematica frumoasa?
Frumusetea matematica este guvernata de simplitate. O formula intortocheata cu multi termeni are sanse mici sa reprezinte corect realitatea. Aceasta este si azi convingerea fizicienilor si matematicienilor care studiaza stiintele naturale. Energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii la patrat este un exemplu. Aceasta formula, care a fost inventata de fapt nu de Einstein ci de
Max von Laue, in 1911, dar pe care din nestiinta lumea o atribuie lui Einstein, reprezinta o ilustrare perfecta a acestui principiu!

Si astazi, cand teoria unificarii fortelor in fizica ce este cunoscuta sub numele de teoria stringurilor, care are ambitia de a explica lumea moderna mai bine decat orice alta teorie, frumusetea matematica este un criteriu foarte general de evaluare a adevarului unei formule. Aceasta interpretare nu a fost contrazisa pana acum de nimic! Lucru valabil si in etica, si in alte domenii. Simplitatea umana ca si cea stiintifica sunt aspecte generale ale frumusetii.

5. Socrate, Platon, Aristotel si homoerotismul

Si totusi mai exista o adevarata padure de semne ale intrebarii in legatura cu homoerotismul antichitatii.
Ceea ce toti acesti giganti ai gandirii au creat este mult deasupra oricarei culturi contemporane lor. De altfel pestera lui Platon, care ilustreaza dilema in care ne aflam noi chiar si azi, este foarte elocventa. Sa punem intrebarile in stil modern. De ce lumea pare sa asculte de legi matematice, care pot fi descoperite de noi? Exista oare o realitate pura, unde legile matematice doar asteapta sa fie descoperite? Este matematica doar o simpla activitate umana destinata descoperirii unor legitati eterne, preexistente, sau este matematica doar o creatie umana care este destinata sa creeze legitati pentru explicarea functionarii si esentei Universului? Diverse abordari ale problemei dau raspunsuri diferite, dar un raspuns definitiv pare sa lipseasca si azi!

Cat despre erotism, trebuie sa adaug ca pana si dupa preluarea politicii de catre crestini sub Constantin in imperiul roman de rasarit, societatea umana a evoluat spre educarea baietilor prin utilizarea homoerotismului ca fortza de coeziune chiar in procesul de invatamant. Nu ma voi referi aici numai la lucrari tarzii, care exalta pederastia, ci in primul rand la lucratile lui Boswell care a
colectat dovezi istorice clare despre cresterea tolerantei crestine fatza de homosexualitate pana in secolul al 10-lea. (a se vedea cartea sa „Christianity, Homosexuality and social tolerance”). Dar pe nepusa masa a intervenit „religia-mama”, iudaismul, ca sa
blocheze acest proces, prin rabinul Maimonides, in secolul al 12-lea.

6 Revigorarea condamnarilor adresate sodomitilor in iudaism.

Maimonides a adus un val nou de intoleranta in lumea medievala, tocmai pe cand toleranta incepuse sa prinda viata.
Curios lucru, pana la el Sodoma si Gomora cazusera parca in desuetudine, dar el a reinvigorat ura milenara a iudeilor contra
homosexualilor. Tot Evul Mediu ulterior a purtat amprenta acestui rabin intolerant, cum arata Boswell. Rapid reincep persecutziile barbare, apoi si inchizitia spaniola intra la lucru, persecutand intre altii chiar si pe conationalii lui Maimonides din Spania. Unde dai si unde crapa! In mod evident, multi iudei heterosexuali il divinizeaza chair si azi. Dar rolul lui a fost atroce pentru homosexuali. De data asta, doua religii abrahamice fundamentale si fundamntaliste ajung de acord in privinta unor persecutii „necesare”!
Din fericire, pe atunci islamul, a treea dintre ele, era la apogeul perioadei sale liberale, si multe lucrari ale anticilor au ajuns la
noi prin musulmani si prin calugarii culti ai Irlandei!

7. Aristotel si geocentrismul

Pe Aristotel nu l-am pomenit prea mult, pentru ca din punctul de vedere al atitudinii fata de orientarea sexuala el era identic cu
Socrate si Platon. Si el a continuat traditiile Academiei lui Platon numindu-l pe iubitul sau Speusip ca urmas la conducerea Academiei din Atena. Si el a iubit baietii altora si a cerut ca altii sa iubeasca baietii lui.

Numai ca uneia din doctrinele lui ii datoram si faptul ca Biserica a incremenit in timp orice dezvoltare a stiintei, cand a stabilit ca geocentrismul lui Aristotel era „adevarul absolut”. Evident ca nu Aristotel, ci biserica crestina poarta responsabilitatea
pentru incremenirea in trecut. In definitiv stiinta grecilor a evoluat dupa Aristotel atat de mult incat Eratostene a reusit chiar sa stabileasca cu precizie uluitore nu numai forma pamantului, dar si dimensiunile lui! Degeaba insa, crestinismul era prea dogmatic ca sa accepte asa ceva! Datorita acestei decizii nefaste a bisericii, stiinta omenirii a fost blocata pentru inca 15 secole!

Va continua.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Charlie: (11-1-2010 la 00:00)

    Si eu ca prostul credeam ca Socrates era insurat. Avea o nevasta Xantipa care ii facea zile fripte si a luat cucuta. Poate era bi-sexual.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1

  • Anton Constantinescu: (11-1-2010 la 00:00)

    Raspuns pentru „Charlie”care spune „si eu care credeam ca prostul ca Socrate era insurat …cu Xantippa, care ii facea zile fripte”. Ca poate era bi…

    Acesta a fost subiectul articolului de fapt: faptul ca bisexualitatea greceasca era diferita de ceea ce intelegem noi azi prin acest cuvant.

    Nu numai ca Socrate era insurat, dar avea si trei fii, Lamprocles, Sophroniscus (care a purtat numele tatalui lui Socrate), si Menexenus. Socrate i-a rugat pe „barbatii atenieni” sa ii iubeasca tot la fel de mult pe fiii sai, pe cat a iubit el baietii altor atenieni, si sa incerce la fel ca el sa-i educe! Socrate era un grec antic tipic. Diferenta in varsta intre el si Xantippa era foarte mare, conform prescrierii lui Homer.
    Cand s-a casatorit cu Antippa, ea era adolescenta tanara iar el probabil ca avea cam 60 de ani. Cand a luat Socrate otrava, cei trei copii erau sub 10 ani, deci i-a avut la varste de peste 60 de ani.

    Despre Xantippa s-a exagerat mult in rau. Ea a fost o biata femeie saraca, ce se descurca foarte greu (singura!) cu cresterea si hranirea copiilor, pentru ca Socrate nu prea o ajuta, fiind plecat in fiecare zi „dupa baieti”.

    Socrate, desi iubea in primul rand baietii, a iubit-o in felul lui si pe Xantippa. Din dialogul lui Platon despre procesul si condamnarea lui Socrate aflam faptul ca asa cum era, si Xantippa il iubea pe Socrate!

    Dar traiul era foarte greu pentru ea, ca nu prea a primit ajutor de la sotzul ei in viata!

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 5 Nu-mi place 2

  • Anton Constantinescu: (11-1-2010 la 00:00)

    Mai adaug cateva amanunte despre dificultatile de natura materiala ale relatiilor dintre Xantippa si Socrate.

    Se stie despre Socrate ca el avea principii foarte inalte pe care nu le calca in picioare. Contemporanii lui Socrate cereau bani pentru a preda lectii tinerilor, dar Socrate nu era de acord cu acest lucru, asa ca a trait sarac.

    Socrate era un entuziast al invatarii, al ridicarii nivelului general de cunostinte in vremea sa, crezand ca numai asa se pot face progrese in societate. Mai mult decat atat, el a fost descoperitorul dialecticii, lucru care si-a avut originea in cele vazute in activitatea mamei sale, Phainarete, care era moasa. Socrate a pornit de la experienta „mositului”, cand a vazut ca aducerea copiilor pe lume se face in mod treptat, cu progrese mici in fiecare etapa. El si-a dat seama ca si adevarul legat de orice lege a naturii trebuie sa urmeze aceeasi cale, cu pasi mici.

    Pe atunci el nu avea cum sa stie ca aceasta constatare a lui avea sa fie definita mai tarziu in stiintele fizice „Principiul actiunii minime”, care avea sa fie considerat unul din cele mai importante principii ale evolutiei lumii fizice.

    As vrea sa remarc ca nici acum, la doua milenii si jumatate de la moartea lui Socrate, civilizatia noastra nu a rezolvat in mod satisfacator problema procesului cunoasterii umane: chiar si azi vedem ca in loc ca societatea sa favorizeze prin politica de preturi adevarata cultura umana si stiintele, ea defavorizeaza aceste realitati in folosul pseudostiintelor si imaginarului!

    O carte stiintifica poate fi de 10 ori, de 100 de ori sau chiar de 1000 de ori mai scumpa decat gunoaiele pseudostiintifice cum ar fi astrologia, ghicitul in carti sau ghicitul in cafea! Un om care se respecta are extrem de mult de platit chiar si pentru a se autoeduca!
    In schimb gunoiul religios are cale libera in societate, fie ca e vorba de crestinism, iudaism, islam, budism, baha’i, shintoism,etc.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 4 Nu-mi place 3

  • Anton Constantinescu: (11-1-2010 la 00:00)

    Incidental am dat dupa scrierea acestui articol de o minunata prezentare a lui Muray Gell-Man in care el dezbate ideea antica a kalokagatiei (asocierea calitatilor de frumos si bun, nascuta in lumea efebilor greci)aplicata fizicii moderne. Chiar daca el nu se refera la originea acestei idei, cred ca putem sa intelegem din discursul lui ca in lumea de azi aceasta asociere este curenta chiar si pentru lucrurile foarte abstracte.

    Este util a se vedea in ce mod aceasta asociere este fructuoasa si in lumea stiintei, cand se asociaza frumusetea matematicii cu corectitudinea fizica a unor formule. Ceea ce este frumos, este si bun!

    Precizez ca Murray Gell-Man este un laureat al premiului Nobel pentru fizica. Familia lui este originara din Cernauti, Bucovina, el fiind evreu de origine.

    Redau aici adresa acestui clip:

    http://www.youtube.com/watch?v=UuRxRGR3VpM&feature=channel

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Maria: (20-6-2011 la 07:28)

    Simplitatea umana ca si cea stiintifica sunt aspecte generale ale frumusetii.”frumos articol, chiar daca nu peste tot …. multumiri

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • murfi: (20-6-2011 la 08:26)

    intr-o lume efebica, stiintifica, mai buna si mai frumoasa, heterosexualii si femeile ar trebui considerati o specie inferioara sau suferinzi de un handicap? cum propuneti sa fie pus in practica acest ideal? de la ce virsta trebuie initiate contactele sexuale educative cu efebii? stiinta spune ca astazi copii se maturizeaza sexual mai repede; ar trebui coborit sub 15 ani, nu? stiinta spune ca societatea umana evolueaza si eu nu inteleg cum de sintem mai putin evoluati acum fata de greci; poate doar musulmanii sa fi evoluat intre timp ca la ei se practica obiceiurile progresiste grecesti de a transforma speciile inferioare cum sint filipinezii, negrii si femeile in sclavi si obiecte ale placerii sexuale ale stapinilor evoluati

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • stateira: (23-2-2012 la 11:55)

    Am vazut ca se incearca aici explicarea pederastia, adica a iubirii pt tineri[efebi]. Tinerii iubiti-eromenos nu trebuiau sa aiba barba si trupul acoperit cu par pt ca erau dezgustatori la iubit, se intampla ca de multe ori dupa ce un iubitor-erastes observa ca iubitul sau a inceput sa se maturizeze sa inceteze relatia sexuala, dar sa continue iubirea spirituala. Relatia sexuala era intracrurala, adica nu era de penetrare, cum este-n cazul sexului anal preferat de homosexuali barbati astazi. Pt cei care nu-si explica aceasta relatie sexuala, va pot spune din ce-am citit ca se satisfaceau intre coapsele tanarului, o astfel de relatie apare si-n vechiul testament, unde este acceptata, sexul anal avea loc numai intre sclavi si era foarte dispretuit, iar cei care-l practicau erau marginalizati, nu stiu daca la greci era pedepsit, dar la evrei era. De aceea in tragedia „MIRMIDONS” a lui Eschil, in frgagmentul care a ramas din ea, Ahile deplange coapsele lui Patrocle, ce-i drept Xenofon si el un iubitor, nu este de aceiasi parere cu Eschil, el considerand ca pe cei doi i-a unit o prietenie adevarata ce n-are legatura cu iubirea trupeascas, la fel s-a spus de Alexandru cel Mare, ca s-a lasat condus de coapsele lui Hefaistion, desi Plutarh spune-n „Vieti paralele” ca nu-i placeau aceste relatii sexuale, de faptin tineretea sa nu i-au placut nici un fel de relatii sexuale, considerand ca ele arata ca esti muritor, raceala lui a tinut pana la capturarea familiei lui Darius la Issos, dupa aceea cu sotia lui Darius, cu Barsine, cu Roxana, cu Parysatis si alte fete de nobili mezi, persi, frigieni si-a facut de cap, Curtius Ruffus, descrie orgiile de la Babilon, cand femeile se dezbracau complet in fata lui si-a prietenilor sai, 44 de zile si-a facut de cap acolo. Dar uni istorici considera ca era homosexual, desi va spun i-am citit pe:Plutarh, Arrianus, Diodor din Sicilia, Iustinus, Curtius Ruffus, Lucian din Samosata si alti care au scris despre el si nicaieri nu iesea clar ca avea preferinte pt tineri. Hefaistion presupusul iubit-eromenos a fost casatorit de Alexandru cu Drypetis, daca l-ati citit cred pe Diodor din Sicilia veti descoperi ca si Hefaistion avea un tanar flautis pe Eulis, favorit, din cauza lui se cearta cu Eumenes, este greu sa-ti faci o idee despre ce fel de iubire era vorba, oricum nu era una asemanatoare cu cea a homosexualilor de azi, cert nu era o penetrare anala.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 7 Nu-mi place 0

  • Peter: (24-10-2015 la 13:22)

    Foarte bun articolul. Felicitări!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (24-10-2015 la 20:24)

    Peter a contribuit recent la un mai vechi articol cu cuvintele: „Foarte bun articolul. Felicitări!”.

    Din articolul original desprindem: „Pe care fapte a fost bazata inflorirea fara precedent a societatii grecesti? Putem vedea aici cum paidocentrismul grecilor a avut ca efect educarea unei clase de tineri la nivele imposibil de atins de catre cuplurile heterosexuale, a caror educatie si contributie publica la cultura se sfarsea de fapt cu casatoria. Din acest motiv Platon a afirmat in Symposion ca barbatii care se casatoresc asigura inmultirea populatiei, iar cei cu atractii masculine asigura perpetuarea culturii!”.

    Citatul de mai sus pare să explice titlul articolui: „Homosexuali celebri: Platon, Socrate si Aristotel. Inventarea dialecticii si a filosofiei”. Sau, cu alte cuvinte, astfel explică autorul avântul luat de filosofie în antichtatea greacă, şi anume prin orientarea (homo)sexuală a grecilor antici.

    Mă întreb dacă pentru aceasta idee, de altfel nedemonstrată şi întrucâtva bizară, i-a adresat dl. Peter felicitări autorului articolului? Din păcate nu putem afla mai multe din succintul său comentariu.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.230.119.106