Desmint ca ma joc uneori intre parantezele ecranului catodic, pupila mea minus, tu in sosete 3/4, oare unde e centrul lumii? Nebunia algoritmului virtual, axa timpului redusa la zero. \”Nu-s asa leshinata cum par\”, spune Albiacin dansatoarea transpirata la bara, undeva pe strazile Madridului, la orele de dupa apus. Cu zahar pudra mai incolo, cineva emuleaza Jaffa, orash ciudat cu strazi paralele cu marea ce izbeste intr-o duna copleshita de nisipuri blegi, case vechi si sticle goale de bere Maccabi. Ling peretii varuiti, miros curtile cu pasari de lemn, incerc pianul de ocazie..la radio muzica lui Rahmaninov pe 5 coarde brodate de muezin.
Apoi vin vitrinele conjugale din Zamora..ca sa apreciezi morala acestor manechine matrimoniale, trebuie sa te dezbraci ca sa simti pe piele esteticul mental la care esti supus, imbalsamat in emotii diluate, ca intr-un paienjenish de cloroform la granita cu efemerul nuptial. Studentii au plecat sa manance tapas, pe acopersishuri sudorii se joaca cu flacari de acetilena aurie. Calatrava si splendoare arhitectonica, danseaza Albiacin cu spinarea arcuita pod.
Peste ramuri electrice, sarme, papuci de balerina pont ca intr-un tablou de Goya. Prietena mea scrie in agenda ei de papirus: \”Il tin de mana, fara sa-l privesc, m-am dat cu Paco Ibanez si arat super, el a atipit iar, precis viseaza la cuvinte mototolite intre 6 si 7 cand iau lectii de passodoble, uite-l cum zace cu lacrimile tzasnind pe gura, fascinat de calatoriile in nicaieri, mumificat intre pliurile bandeonului\”.
Sub pomul de craciun cineva sparge lemne in forma de inima. Un inginer deseneaza planuri pe carbon fractal, infrastructura de schela buimaca, ca o sagrada cu muncitori descifrand traverse de piatra, gaudian cioplite. Gaudian si infricosator, subliniaza Albiacin cu creionul albastru de sprancene, schitand pe perete profilul lui Baltasar Lobo nebarbieritul. Ma emotioneaza pirueta la tango, piciorul ei fin ridicat spre cerul cu fluctuatii de electric blue, toate ma duc in piata Cismigiu, tigancile dansand Almerii prin baltoace, slabanoage minore, mimand omoruri. Sun insistent la usa vecinei, doar sa apara mascata in combinezon si pene, avea un papagal imperial care declara proclamari in treshpe limbi. In alt loc, sub alt cer, capre angorate zambesc rumegand fresce pictate proaspat. In balansoarul ei de creta zace epuizata Chartilago muza tuturor calatoriilor cu o tigara pe jumate consumata, se scarpina in cap cu o penita, e toata drum si iluzie, e o simpla fata care isi ascunde mainile delicate in magia clipei..
