caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Intern



 

Electiones sine Honor(ius)

de (10-1-2010)

Deci e stabilit: partidele mari ale României au hotărât să-şi dea cu firma în cap la alegerile anticipate de peste două săptămâni, în Colegiul 1 Bucureşti.

După ce că acest “colegiu Kiseleff” mai fusese o dată urgisit în 2008, când a votat într-un fel (în ordine, PDL, PSD, PNL) doar pentru ca mecanica subtilă a noii Legi electorale să dea câştigător locul 3, în persoana liberalului Bogdan Olteanu, care ulterior şi-a abandonat votanţii pentru implauzibila funcţie de viceguvernator BNR, acum se pune la cale o chestie şi mai gogonată.

PNL îl aruncă în cursă pe Radu Stroe, un soi de Hrebenciuc liberal, supraveghetor al SRI în comisia parlamentară de profil, fost activist de partid şi protector al securiştilor de bine din cabinetul Tăriceanu, la SGG (vezi scandalul de la data respectivă).

Date fiind aceste multiple calităţi, dl Stroe prezintă, se vede, suficiente garanţii şi pentru organizaţia PSD de Bucureşti. Ca atare, dl Vanghelie a decis să nu-i pună un contracandidat, ci doar să-l trimită pe Geoană să explice de ce al doilea partid al ţării (sau primul, depinde cine numără) face noncombat într-o chestiune aşa vizibilă. Iar Geoană explică.

Dincolo, la PDL, după al treilea succes electoral miraculos al lui Băsescu, la zecimi de procent, s-a instalat o atmosferă misticoid-pragmatică, de sezon: putem să facem orice porcării, că la vremea potrivită va lovi preşedintele cu toiagul şi apele se vor despica în calea noastră.

Prin urmare, ne putem permite să-i tratăm cu posteriorul pe românii pe care îi imploram acum o lună să vină la vot ca să ne scoată din cacao şi să defilăm la lumina zilei cu un june extravagant care se întâmplă să aibă un nu mai puţin neobişnuit tată politic (că doar nu e prima oară, nu?). Care nepotism? Nici vorbă, dinastii au şi alţii.

Ce e Kennedy în America va fi Prigoană în România, nici mai mult, nici mai puţin. Honorius are abilităţi sociale (nu ca alţii) şi vorbeşte în clişeele occidentale acceptabile politic (mare lucru, pentru că mulţi politicieni români nu-s în stare), deşi un pic infantil şi cu ceva erori de limbă (vezi http://www.depaul.edu/student_life/ student_profiles/commerceProfile. asp?idâhprigoana). Iar Honorius ca Honorius, însă viitorul familiei se anunţă chiar superlativ, deoarece ultimul născut se numeşte – trompetele, vă rog – Maximus.

Nu e glumă. Avem aici o strategie onomastică dibace, pe termen lung: întâi onorabilitate, iar în final apoteoză. De fapt, eu nu m-am lămurit dacă dl Prigoană-senior e şmecherul sau fraierul în această afacere, iar noncombatul de care vorbeam mai sus n-o fi cumva un joc în trei partide pe la spatele său, incluzând şi PDL-ul, cum se aude.

Sunt puţine şanse ca tânărul Honorius să-l învingă pe veteranul supraveghetor de gladiatori Stroe, în primul rând pentru că nu e un candidat credibil, iar în al doilea pentru că primar de sector este liberalul Chiliman, care va mobiliza ca de obicei aparatul în sprijinul colegului său.

Prigoană-tatăl speră probabil să recupereze decalajul cheltuind masiv şi folosindu-şi reţeaua de salubrizare pe post de infrastructură de campanie. Iar liderii PDL or fi calculat că n-are rost să te pui cu nebunul, dacă joacă pe banii lui. Şi aşa, şi aşa, ei nu au ce să piardă, în afară de obraz, care se spală cu şampon şi oleacă de soluţie de deszăpezire.

Această competiţie politică în jos, prin contraselecţie, păguboasă pentru ţară, n-ar fi fost posibilă fără o altă consecinţă vicioasă a noii Legii electorale, anume aceea că nimeni nu poate candida
acum în Colegiul 1 din afara partidelor deja prezente în parlament. Iată visul de aur al cartelizării politice şi reducerii riscului la urne, care dă fiori de plăcere clasei politice româneşti: noi punem o loază, voi o loază, vorbim cu nea Hrebe şi cu Marean să stea deoparte, şi nimeni nu se mai bagă peste noi.

Şi uite aşa, din doi candidaţi inacceptabili (pe motive diferite), unul tot se alege. Avem aici un caz flagrant de aranjament neconstituţional prin restrângerea dreptului de a candida. Bine face Remus Cernea, de la Partidul Verde, că merge cu chestiunea în faţa Curţii Constituţionale.

Nu că aş avea mari iluzii în privinţa dlui Cernea, om cu o istorie activistă nu totdeauna probând discernământ, sau a partidului său, atât de verde şi proaspăt încât are printre lideri tribuni ai ecologiei ca Gheorghe Zamfir, Ionuţ Dolănescu sau avocata Paula Iacob (ultima oară când am văzut-o ţinea pledoarii pro-Becali la TV). Dar cineva trebuie s-o facă şi pe asta.

Pentru modul dezonorant cum au pregătit partidele mari aceste alegeri, aproape oricine ar intra în cursă pe poziţia 3 ar merita să câştige.

Articolul a apărut inițial în Evenimentul Zilei evz.ro

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.237.183.249