caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Homosexuali celebri: 1. Introducere . Harmodius si Aristogiton si inventarea democratiei.

de (3-1-2010)
28 ecouri

Peisajul monocolor heterosexual de azi al societatilor occidentale contemporane ascunde cateva lucruri remarcabile.

Nu intotdeauna heterosexualitatea a fost norma sociala dominanta. Bineinteles ca prevad reactia imediata a unora: „pai atunci cum s-a inmultit lumea? Nu prin relatii heterosexuale?”

Bineinteles ca da! Evolutia speciilor a furnizat o minunata co-evolutie a celor doua sexe!

Stim cu totii azi ca potrivirea perfecta dintre cele doua sexe este rodul unei selectii naturale specifice. Ceea ce numim „barbatul mediu” este creatia colectriva a femeilor, in timp ce „femeia medie” este rezultatul selectiilor succesive pe care le-au facut barbatii de-a lungul timpului. Nu putem decat sa admiram aceasta minunata potrivire intre fizicul masculin si cel feminin, si in mod evident putem fi siguri ca aceasta potrivire nu este rezultatul unui miracol ceresc. Sa ne gandim mai intai la faptul ca desi la organismele inferioare numarul sexelor a atins chiar cifra de 8 (opt!), totusi cifra optima de doua sexe s-a generalizat chiar foarte devreme in evolutia biologica, lucrurile evoluand constant pe aceasta directie.

Faptul ca specia umana are viata sexuala cea mai complexa din regnul animal se datoreaza selectiilor care au avut loc intre ambele sexe. Chiar si faptul ca de-a lungul istoriei naturale specia umana a evoluat in sensul maririi indefinite a perioadei sexualitatii active, ca si evolutia spre proportia volumetrica cea mai mare a organelor genitale la om, comparativ cu alte mamifere, nu sunt deloc intamplatoare.

Daca procesul de evolutie naturala s-ar fi oprit la inmultirea indivizilor umani, orice discutie s-ar termina aici.

Heterosexualitate. Punct!

Numai ca lucrurile nu stau deloc asa. Specia umana nu a evoluat exclusiv pe cale sexuala ci si pe cale sociala. Iar evolutia sociala a avut, evident, cu totul alte legi. Au supravietuit, ca in orice proces darwinian, societatile cele mai bine adaptate, in genere. Si, cateodata intamplarea, ca in evolutia biologica, a avut si ea un rol apreciabil.

1. Societatea spartana

De-a lungul timpului numarul de experimente pe care le-au facut societatile umane pentru a supravietui in conditii cat mai bune a fost foarte mare! Este semnificativ faptul ca printre primele experimente sociale efectuate, cunoscute in istorie, cea spartana are o stralucire deosebita prin faptul ca a avut la timpul sau un succes enorm, neegalat de alte societati. O societate infima numeric, uneori redusa la 300 de luptatori, ca la Termopile, a reusit sa invinga cea mai impunatoare fortza a antichitatii: Imperiul Persan. Azi toata lumea celebreaza aceasta victorie ca fiind victoria societatii occidentale asupra despotismului oriental! In realitate cu greu putem vorbi despre societatea greaca ca fiind „occidentala”, iar despotismul spartan a fost cu siguranta si mai adanc decat cel persan. Dar ne-am obisnuit sa trecem cu vederea aceste amanunte!
Sa trecem direct la esential: societatea spartana a fost pederastica prin natura ei. De altfel oricine ar fi atentat la caracterul pederastic al societatii spartane ar fi fost calificat ca fiind „dusman al poporului”, de unde a venit de fapt aceasta sintagma.

Ce insemna pederastia?

2. Pederastia greceasca si sensul ei.

Cuvantul pederastie vine de la cuvintele paid si erastes. Paid insemnand baiat, iar erastes insemnand iubitor.
Aproape toti istoricii converg spre concluzia ca pederastia antica a avut originea in rolul razboinic, de atac si aparare al societatilor antice pe care l-au avut baietii tineri din aceste societati. Bineinteles ca acest rol trebuia sa fie asumat de cei mai capabili si bine pregatiti fizic luptatori. Cum varful activitatii fizice si sexuale la barbati se situeaza in plina tineretze, si cum varsta medie a barbatilor din antichitate nu depasea 25 de ani, este evident ca varsta de 18 ani, a efebiei (varsta recrutarii in armata), era considerata de varf. In mod deloc paradoxal, nedicina de azi afirma acelasi lucru: ca „peakul” sexual masculin are loc la varsta de 18 ani.
Dar pregatirea militara presupunea cheltuieli mari, pe care statul singur nu le putea face. Cei care aveau rolul de Erastes (iubitori) erau obligati de societate sa cumpere pentru baietii iubiti de ei toata armura militara si sa efectueze in mod individual pregatirea fizica a acestora.

In insula Creta s-a nascut obiceiul ca baietii sa fie „rapiti” de acasa de adulti relativ tineri, care aveau menirea sa-i introduca in cunoasterea militariei si a placerilor sexuale. Asa zisii rapitori lucrau mana in mana cu parintii baietilor si erau judecati dupa marturia acelor baieti. Violul lor se pedepsea cu moartea. Pe de alta parte, baietii care nu erau „rapiti” erau de-a dreptul disperati, pentru ca in codul lor de valori acest lucru insemna ca nu au fost gasiti a fi vrednici de a fi rapiti!

In Atena legislatia institutiei pederastiei a fost stabilita de la inceput de Solon, care a stabilit in detaliu ca numai oamenii liberi au dreptul sa stabileasca legaturi erotice cu baietii nascuti liberi. Bineinteles ca sclavii nu aveau aceste drepturi, dar puteau avea rolul de profesori, pedagogi sau pedotribi ai baietilor liberi. Evident ca la baietii nascuti sclavi aveau acces atat oamenii liberi cat si unii sclavi. Legaturile erotice homofile aveau de multe ori o tarie extraordinara!

3. Harmodius, Aristogiton si nasterea democratiei

In acest context, in Atena antica au avut loc in anii unele incidente care au fost sarbatorite in lumea greaca timp de circa un mileniu ca fiind determinante ale aparitiei democratiei ateniene.
In esenta lucrurile nu au fost complicate: Hippias si Hiparchos, fiii tiranului Peisistrate, au fost implicati in incercarea de a-l cuceri pe tanarul de 15 ani Aristogiton, care ii jurase dragoste prietenului sau de 35 de ani Harmodius. Desi ambii iubiti au fost ucisi, ulterior atenienii au inlaturat tirania folosind pretextul uciderii lor. Intreaga poveste s-a sfarsit prin instaurarea democratiei in Atena, iar grecii au sculptat in toate cetatile lor statui comemorative pentru tiranicizi.

Evident ca nu se poate spune, prin optica zilelor de azi, ca acesti doi iubiti au inventat democratia. Si totusi aceasta a fost interpretarea anticilor!

Situatia este oarecum similara cu incidentul istoric din Anglia care a avut ca urmari scrierea acelui document cunoscut azi ca Magna Carta. Atunci, o serie de evenimente putin probabile si incalcite a avut ca efect una din cele mai mari cuceriri istorice pe calea democratiei in lume!

4. Probleme etice

Printr-un sir de evenimente nu prea greu de prevazut, pederastia nu este azi una din orientarile sexuale pe deplin acceptate pe plan social in lume. Desi ma abtin sa fac judecati morale, totusi voi aminti modul in care pederastia adecazut in ochii contemporanilor nostri.
In mod surprinzator tocmai procesul lui Oscar Wilde a pecetluit soarta ei pentru moment. In acest proces, Oscar Wilde a mentionat homosexualitatea ca fiind „iubirea care nu-si poate spune numele”, definind insa pederastia in acesti termeni!

A spus-o clar la proces si spusele sale au fost preliuate de cineasti in filmul cu acelasi nume: iubirea unui barbat pentru un tanar.

In conditiile in care atat guvernul american cat si Hitler si Stalin au participat la distrugerea fotografiilor istorice de adolescenti goi ale „Baronului Gloeden” din Sicilia, nici nu se mai putea problema rediscutarii pederastiei. Azi multi o asimileaza cu „child-abuse”, desi exista discutii pasionate in contradictoriu in lumea psihiatrilor.

Care este totusi problema?

Anticii erau constienti ca exista o zona gri care este greu de analizat in activitatea umana. Evident ca un viol este un viol. Dar nu exista dovada ca toti cei care au trait in societatile antice au suferit de pe urma pederastiei. Din contra, Platon, Socrate, Aristotel , Pitagora, Anahimandru, Diogene Laertios, Protagoras, Phaedru, Phedon, etc etc etc par oameni care au functionat perfect. A impune valorile societatii de acum asupra unor realitati antice, cred ca ar fi o dovada de prostie. La fel cum cred ca desi viitorul va fi foarte intolerant fatza de impunerea valorilor false religioase in lumea noastra, de catre societatile contemporane, este putin probabil ca ei vor analiza societatea contemporana omeneasca sub lozinca „Abuzul religios in secolele al 20-lea si al 21-lea”, pentru ca realitatea de azi este cu mult mai complexa.
Viitorul va lamuri aceasta problema. Deocamdata am facut o prezentare generala a opticii prin care era privita sexualitatea acum doua-trei milenii in lumea din afara iudaismului si sunt bucuros ca am reusit sa trec cu bine printre Scilla si Charibda gandirii contemporane, pentru ca urmatorii homosexuali despre care voi vorbi provin chiar din aceasta realitate pederastica.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Cred că e destul de greu să înţelegem cu adevărat, nu doar teoretic, „homosexualitatea” din Grecia Antică şi ce ar însemna pederastia instituţionalizată.Homosexualii atunci erau considerţi DIFERIŢI? Pentru că astăzi, chiar şi în ţările în care este permisă căsătoria gay, homosexualii sunt consideraţi DIFERIŢI, inclusiv de intelectuali. Teoretic poate că nu, dar în practică oricum sunt receptaţi ca diferiţi (ceva în genul Noi heterosexualii – Voi homosexualii, n-avem nimic împotriva voastră dar noi nu suntem homosexuali, bineînţeles că vă tolerăm şi acceptăm). Exista şi atunci clivajul heterosexualitate-homosexualitate?
    Nu mai vorbesc de faptul că în ţări liberale ca Norvegia, homosexualii din spaţiul rural aleg de multe ori să se sinucidă…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Nu exista pe atunci notiunea de homosexual. Cum am spus inainte, aceasta notiune a fost inventata abia in secolul al 19-lea. Ca regula generala, pe atunci functiona sintagma „ce este frumos, si zeilor le place”. De altfel chiar si in mituri, Zeus il avea pe baiatul Ganimede ca iubit si paharnic, desi era casatorit cu zeita Hera si mai ravnea la o multime de pamantence, femei frumoase.

    Este comic faptul ca perceptiile multimii erau pe atunci la polul opus celor de azi. Acum se spune: in casatorie, barbatul trebuie sa fie ceva mai frumos ca dracul. Pe atunci se spunea: nevasta sa fie ceva mai frumoasa ca muma-padurii!

    Evident ca sub crestinism, lucrurile s-au schimbat, mergandu-se pana la caracterizarea sexelor ca „frumos” si „urat”. Bineinteles ca sexul feminin este considerat de societatile medievale si contemporane ca fiind „sexul frumos”, pentru ca era considerat cel slab, sau cel pasiv.

    Anticii ar fi ras de o asemenea trasnaie, care nu tine cont nici macar de varsta, pentru ca pentru ei baietii reprezentau partea frumoasa a Universului. „Ho pais kalos” era deviza lor! O carte recenta aparuta in SUA referitoare la Grecia Antica are titlul „The boys were their gods!”. Voi da o bibliografie pentru controlul datelor pe care le prezint la sfarsitul seriei.

    Azi se revine treptat, mai ales la generatia foarte tanara, la aceasta perceptie a lucrurilor, comuna antichitatii. De exemplu you tube are mult de furca cu stergerea si anularea clipurilor create de multi baieti si tineri, care prezinta baietii (nu fetele, femeile sau barbatii) ca fiind „sexul frumos”. Aceasta activitate frenetica de cenzura, exemplificata de you tube,este dictata de politica oficiala de evitare a sexualizarii imaginii tinerilor (baietilor) sub varsta de consimtamant sexual,(care in SUA este de 18 ani).In Europa aceasta varsta a fost treptat redusa, de exemplu in Angla de la 21 la 18 si acum la 16, iar in Spania chiar la 13.

    Nimeni nu se simtea „outcast” adica in afara legii, in antichitatea greco-romana pe motive de atractii sexuale. Pe de alta parte au existat sinucideri, cu siguranta. Ce-i drept am gasit in literatura Greciei Antice, pe care am citit-o cu atentie, descris un singur caz al unui baiat care s-a sinucis pentru ca a fost violat. Incalcari ale legilor au existat cu certitudine. Ca dovada ca politicienii aveau o porecla foarte sugestiva, de „funduri largite”.
    Ma intreb care e plata platita de politicienii de azi pentru a ajunge in politica, justitie, etc! Probabil „spaga”!

    Cred ca nici eu nu am inteles toate aspectele sexualitatii din antichitate, dar inteleg perfect faptul ca nu existau pe atunci nici un fel de resentimente privind orientarea sexuala, care era considerata de la inceput ca fiind fluida, dependenta de frumusetze, iar frumusetea nu avea sex.. Mai greu este sa inteleg cum de Alcibiade, care in tineretze era iubitul tuturor barbatilor greci, a ajuns la maturitate sa iubeasca exclusiv femei, majoritatea casatorite, ceea ce a atras ironia grecilor! Sau cum Euripide, care a avut exclusiv relatii cu femeile in tinerete, cand a imbatranit l-a avut ca iubit pe poetul Agathon, care avea atunci 42 de ani!
    Mai ales ca el a ras toata viata de relatiile exclusive cu „baieti frumosi” sau cu tineri ale lui Sofocle!
    De la el stim ca lui Sofocle un baiat i-a sterpelit haina cea mai scumpa pe care si-a facut-o.
    Este foarte probabil ca tocmai absenta incriminarilor pe motive sexuale a stat la baza flexibilitatii orientarii sexuale pe atunci. Azi orice copil sau tanar se simte cumva blocat de perceptiile sale in categoria in care el s-a perceput a fi de la inceput! Etichetele forteaza cumva in ziua de azi statu-quo-ul.

    As vrea sa recomand vizitarea muzeului de Arheologie, azi Istorie, din Constanta, care avea (mai are?) o multime de jucarii pentru copii care aratau ca niste amorasi goi, baieti cu aripi, de unde a venit de fapt imaginea ingerilor in crestinism. Muzeul Getty este de asemenea foarte bogat in ilustrarea acestui subiect.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Imi dau seama ca raspunsul pe care l-am dat lui Gheorg nu este complet si voi incerca sa mai fac precizari. In Grecia Antica, in secolul 5 i.e.n. , raspunsul meu este, cred, complet si foarte corect. Dar nu in orice moment istoric si in orice loc din lumea antica greco-romana realitatea era cea descrisa de mine.

    De exemplu in lumea romana a existat o perioada scurta in care homosexualitatea a fost chiar interzisa oficial, in care insa nimeni nu a avut de suferit datorita acestei legi. Armata romana, fiind alcatuita din oameni cu origini si culturi extrem de diferite, aplica aproape aceleasi legi ca si armata americana de azi! „Don’t ask, don’t tell! Mai precis don’t ask, don’t do it!

    Un soldat latin care a fost reclamat lui Cezar de un alt soldat ca a incercat sa-l sodomizeze pe reclamant, a fost dat afara din armata de Cezar. „Si ce sa le spun parintilor ca e motivul pentru care m-ai dat afara?” a intrebat acesta. „Spune-le ca ti-am displacut!” a raspuns ironic Cezar.
    Dar nimeni nu era dat afara datorita unor zvonuri sau prezumptii, ci doar fapte.

    Sa ne gandim insa ca este normal ca orice incercare de viol sa fie pedepsita, chiar si in ziua de azi, chiar si in cazurile in care nu e vorba de barbati, ci de femei.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Ştiam că homosexualitatea e o noţiune şi o realitate creată pe teren creştin şi că pe greci îi interesa mai degrabă frumuseţea decât sexul partenerului, ceva în genul bisexualilor de astăzi. Totuşi, am vrut să ştiu dacă cei care erau „homosexuali” resimţeau măcar un pic de disconfort, dacă îşi problematizau gusturile, dacă se arătau nedumeriţi de atracţia pe care o resimţeau, sau dacă toate erau explicate şi legalizate de diverse mituri şi zeităţi.

    Şi fetele heterosexuale se pot sinucide astăzi pentru că au fost violate, totuşi o fac din cauza violului, nu a heterosexualităţii lor. Parcă nu am auzit niciun caz până acum ca vreun heterosexual(ă) să se sinucidă din cauza orientării sexuale, pentru că asta e norma şi criteriul după care se judecă normalitatea. În Grecia Antică, atracţia homoerotică era considerată normală ca şi pulsiunile heterosexuale de astăzi? Exista un „homocentrism” pe atunci, încercau „heterosexualii” să se dea iubitori de tineri, deşi nu resimţeau nimic pt ei, jucau spectacolul pederastiei ca să parvină în societate, ca să treacă drept bărbaţi adevăraţi, normali, curaţi şi luminaţi?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Din nou, cred ca intrebarile tale sunt de interes pentru toata lumea!
    Te pot asigura ca am citit enorm de mult in aceasta directie. Nu numai traduceri ale lucrarilor anticilor, ci si multe carti stiintifice despre aceste realitati, aproape toate cartile stiintifice din domeniu. Cum am promis, voi da mai tarziu o bibliografie cat pot eu de exhaustiva a domeniului, cu scurte caracterizari.
    Incerc da impart intrebarile tale in sub-capitole si sa le raspund pe rand.

    1. Intrebi: ” Exista un „homocentrism” pe atunci, încercau „heterosexualii” să se dea iubitori de tineri, deşi nu resimţeau nimic pt ei?

    Raspunsul este nu. Dar pentru a fi foarte corect, trebuie sa precizam data la care se refera raspunsul.Poate ca raspunsul cel mai clar il da chiar Platon in Symposion (Banchetul). El face cateva consideratii cu caracter general, dupa care spune ca ca unii oameni, cei carora le plac baietii, creeaza valori spirituale si de alta natura, pe cand cei carora le plac femeile creeaza noi membri ai societatii, asa ca ambele grupe sunt la fel de valoroase. Care era parerea lui exacta, e greu sa o stim. Cand era tanar, el a scris versuri mai multor baieti. Versuri in care asemana stelele de pe cer cu ochii iubitilor lui. Spre sfarsitul vietii cand a devenit un batran acrit de viata el devine tot mai opac la iubirea baietilor. Rerpublica, singurul dialog in care el incepe sa condamne pederastia, este si singura carte laudata de crestini, dar este considerata de specialisti cea mai nereusita. Republica lui Platon seamana mult cu o puscarie!

    In schimb poetul Pindar a murit la varsta de 86 de ani alaturi de iubitul sau de 16 ani, Theoxenos din Tenedos, caruia ii inchina o oda extraordinara.

    2.” Totuşi, am vrut să ştiu dacă cei care erau „homosexuali” resimţeau măcar un pic de disconfort, dacă îşi problematizau gusturile, dacă se arătau nedumeriţi de atracţia pe care o resimţeau, sau dacă toate erau explicate şi legalizate de diverse mituri şi zeităţi. ”

    Nu am intalnit nicaieri nici cea mai usoara sugestie a „problematizarii gusturilor”!!
    As vrea sa fiu clar: se faceau ironii in legatura cu orice aspect al sexualitatii. De exemplu Alcibiade era luat in zeflemea pentru ca a virat cu 180 de grade: daca in tinerete el era pasiv cu toti barbatii, la maturitate era activ cu toate nevestele. Dar nu pot spune ca se lua in ras heterosexualitatea lui de la maturitate sau homosexualitatea lui din copilarie si tineretze! Glumele lor nu erau amenintatoare, cum sunt azi.

    De Cezar s-a ras pentru ca a fost pasiv in relatia sa cu regele Bitiniei. Dar la Romani pasivitatea barbatilor era cu mult mai ironizata decat la greci!
    De exemplu imparatul Heliogabaluis a fost ucis la 18 ani pentru ca era exclusiv pasiv, ceea ce era rusinos pentru un barbat roman, mai ales imparat!Si lui Nero i s-a reprosat mai mult gustul lui pentru actorie si pasivitatea sa decat crimele comise.

    La greci nici un baiat nu putea fi condamnat pentru ca era pasiv. Dar putea fi condamnat pentru ca si-a vandut trupul, adica pentru ca a fost prostituat in copilarie sau tinerete.
    A se vedea cazul lui Timarchus, care la varsta adulta a fost condamnat pentru ca fiind efeb a avut sex pe bani. Efectul a fost decaderea sa din drepturi.

    Dupa ce au trecut de varsta efebiei, unii barbati ramaneau pasivi. Ei nu erau condamnati , dar uneori se faceau bancuri in legatura cu ei. Ca de altfel in legatura cu oricine! Nu am intalnit nicaieri nici o indicatie ca acestia ar fi resimtit faptul ca erau uneori tinta glumelor.

    Cel mai interesant aspect pe care l0am intalnit a fost ilustrat in dialogul Charmides, de unde am vazut ca pana si baietii mici erau indragostiti de baietii cei mai frumosi. Sigur ca intra in considerare si o sugestie colectiva!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Mai adaug ceva in legatura cu modul de impartire a „placintei sexualitatii” in vechime si azi. Criteriul frumusetii partenerului ca si cel al sexului acestuia nu erau, in mod evident, singurele criterii disponibile, si nici nu erau criterii absolute.

    De exemplu, in antichitate, degeaba ar fi vrut un barbat sa aiba sex cu o tanara, fara sa se casatoreasca cu ea (in principiu, cu exceptia prostituatelor). Sau degeaba ar fi vrut un baiat sa faca sex cu o femeie. I s-ar fi dat peste nas asa cum am amintit in articol: „cand toti barbatii te cauta, cum indraznesti tu, mucosule, sa te legi de femei casatorite”?

    In acelasi timp, in era moderna, nu numai sexul partenerului era sau este important, ci si alte criterii, ca varsta sau chiar culoarea pielii. Pana nu demult, casatoria inter-rasiala era interzisa oficial chiar si in SUA. Deci putem discuta despre o multime de criterii dupa care era impartita „placinta sexualitatii”.

    Intrebarile tale mi-au adus aminte insa de un roman francez scris de scriitorul (si fostul jurnalist francez) Jean Cau, intitulat „Une nuit a Saint-Germain-des-pres”.

    Acest roman este despre un batran scriitor care afla de moda noua pariziana din anii ’80 care presupunea, ca in antichitate, iubirea baietilor efebi. El isi gaseste un prostituat francez de 18 ani, il aduce acasa si in imbraca in pantaloni de piele cu pinteni, dupa care iese la plimbare cu el pe la Cafe de la Flore (locul predilect de intalnire al intelectualilor francezi homosexuali in Paris)Dupa care il duce din nou acasa ca sa-si reia hainele sale obisnuite, sa-si dea jos iar pantalonii cu pinteni pe care ii depoziteaza iar pentru alt client, in dulap. Baiatul este platit dar se revolta de faptul ca a fost utilizat de scriitor doar pentru parada, ca sa defileze prin fatza altor barbati! El voia si „actiune”.

    Poate la asa ceva te gandeai cand ai pus intrebarea!

    Nu, antichitatea era mai cinstita si frusta!
    Nu recurgea la poze!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Nu, făceam o paralelă cu felul în care ne raportăm noi acum la orientările sexuale, când oamenii îşi construiesc ideea de normalitate exclusiv în baza heterosexualităţii, când mulţi homosexuali se dau heterosexuali feroce, se căsătoresc heterosexual ca să parvină social (într-un fel, au şi o scuză, societatea penalizează neheterosexualitatea). Deci nu la cazurile de snobism mă refeream, care probabil existau şi în antichitate, ale intelectualilor sau artiştilor exhibiţionişti, ci la oamenii simpli, de rând, nevoiţi să joace uneori toată viaţă un rol străin. Ce a făcut altceva până în prezent Gareth Thomas, un simplu rugbist, e adevărat că vedetă (dar nu putem pretinde că era dobă de teorii), nevoit să simuleze heterosexualitatea ca să nu-şi dărâme cariera, într-o ţară care altfel acordă formal numeroase drepturi minorităţilor sexuale. Sau să luăm de exemplu cazul recent al unui tată australian, terorizat de ideea că fiul său e gay, şi care şi-a obligat fiul să întreţină relaţii sexuale cu o prostituată ca să se convingă de contrariul. Şi anticii recurgeau la stratageme din astea, îi terorizau pe cei ce preferau femeile, îi stigmatizau, tratau, marginalizau, excludeau? Căci astăzi eu numai aşa înţeleg că se impun „normalii”. Cine erau „normali” în Grecia Antică şi cum se impuneau. Sau anormalii au apărut doar odată cu naşterea heterosexualităţii?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Ideea de pacat in Grecia Antica era diferita si uneori chiar opusa celei de pacat din iudaism sau din crestinism mai tarziu. Nu exista de fapt cuvantul pacat ca la noi. Am citit despre faptul ca expresia cea ma apropiata se referea nu la pacat in sensul nostru, ci la discrepanta dintre ce facem noi si ce este natural sa facem De exemplu a fi sihastru era contra naturii. A IUBI SAU A AVEA SEX ESTE IN SPIRITUL NATURII.
    Sihastri nu traiesc in spiritul naturii, deci anticii greci nu practicau ascetismul.
    Lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade in crestinism.
    Nu exista nici un fel de plus social la o persoana care nu traia ca majoritatea, dar nici un minus social. De exemplu masturbatia era vazuta rau. Diogene cel care traia in butoi s-a masturbat odata in public si a fost admonestat de trecatori: de ce faci asta cand sunt atatia baieti frumosi>
    La care el a raspuns: vreau sa demonstrez dorinta mea, sa-mi dispara foamea daca imi frec burta. Dar nu a fost nici pedepsit si nici injosit de altii pentru ce facea.
    Unui inganfat care a decis sa traiasca in zdrente ca sa se laude cu umilinta sa, tot Diogene i-a spus: ce bine se poate vedea trufia ta prin gaurile hainei tale!

    De aceea cred ca lumea lor era cu mult mai cinstita si mai naturala.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Mai adaug faptul ca in antichitate durata medie a vietii era sub 25 de ani, datorita razboaielor frecvente intre cetatzi.

    Lumea nu avea de obicei timp sa analizeze prea mult conditia personala. Ca si azi, de obicei individul nu putea sa schimbe de unul singur realitatile zilei si le accepta asa cum erau. Toti acceptau „randuiala”, ca si astazi de fapt. Din toate punctele de vedere, constatarea cronicarului dupa care „nu vremurile sunt sub om, ci omul este sub vremuri” era valabila si atunci, dar si mai tarziu. Deci majoritatii nici nu-i trecea prin cap sa problematizeze conditia personala.

    Faptul ca homosexualii pasivi erau stigmatizati in imperiul roman cu unele cuvinte nu prea magulitoare (cined, etc) nu era de natura sa nasca resentimente prea mari. In definitiv insasi conditia de sclav era cu mult mai rea prin comparatie, iar pasivii nu erau ucisi ca toti „sodomitii” sub crestinism.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Nu prea sunt de acord. Cand o categorie umana, o rasa sau etnie este luata in vizor si incepe sa circule bancuri pe seama ei, cand se rade de ea, cand nu este acceptata in functii publice,cand este un exemplu pentru infamie, putem vorbi cu siguranta de discriminare, de haituire, stigmatizare. La urma urmei, homosexualii in majoritatea tarilor lumii nu sunt ucisi cu pietre, dar multi din ei se sinucid sau numai cu gandul la sinucidere stau. Nu e prea placut pentru nimeni sa fie considerat un deseu al societatii si tratat in consecinta ca atare, sa se rada pe seama sa. Omului nu-i este suficienta doar satisfacerea instinctelor, dimpotriva, el prefera sa si le sacrifice de cele mai multe ori pentru a avea acces la alte bunuri, de natura simbolica, pe care le ofera societatea, si cred ca aceasta era valabil si in Antichitate.
    Cat priveste dihotomia activ/pasiv, ea s-a pastrat intacta, cel putin in lumea traditionala, si nu poate servi drept un indiciu concludent al diferentei de paradigma, cand vorbim de „homosexualitatea” antica si cea „crestina”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Gheorg, imi pare bine ca articolul acesta a starnit interes cel ptin din partea ta. Sunt de parere ca orice parere exprimata aici contribuie la clarificarea lucrurilor.
    Deci revin la ce am scris:

    In Grecia Antica, in secolul 5 i.e.n. niciodata baietii care erau pasivi in relatiile lor nu au fost stigmatizati. Nici barbatii adulti nu erau in general stigmatizati si chiar in cuplurile care traiau impreuna pana la adanci batranetze (cupluri homosexuale propriu-zide) nimeni nu discrimina intre cei doi parteneri. Recomand cartea lui Diogene Laertios pentru clarificarea acestui fapt („Vietile filosofilor”).

    Dar in societatea romana lucrurile au fost putin diferite, in sensul ca a inceput o diferentiere vizibila bazata pe preferintele sexuale. Cuvintele pathicus, cinaedus si altele care se refereau la partenerul pasiv intr-o relatie sexuala au inceput sa aiba conotatii negative. Totusi, nu sunt de acord decat in mica parte cu ceea ce spui tu aici:

    „Cat priveste dihotomia activ/pasiv, ea s-a pastrat intacta, cel putin in lumea traditionala, si nu poate servi drept un indiciu concludent al diferentei de paradigma, cand vorbim de „homosexualitatea” antica si cea „crestina”.

    Eu spun ca dihotomia aceasta s-a pastrat in unele societati si a disparut in altele, mai evoluate.

    Un student la Universitatea din Cluj s-a plans ca in timp ce facea liceul in orasul sau natal Alba Iulia a avut o profesoara de naturale extrem de homofoba, care ii incuraja pe alti baieti sa-l umileasca. Colegii lui au inceput sa-l atace cu amenintari de tipul: „mai poponarule, te invatam noi minte! O sa ti-o tragem pe la spate ca sa-ti traca dorul de asa ceva!”.

    Deci elevii respectivi gandeau conform paradigmei vechi, care considera drept „poponar” numai pe homosexualul pasiv, care „o incaseaza”! Aceasta paradigma este vie azi inca in multe tari (mi s-a povestit asta) inclusiv in fostul URSS.

    Acest incident nu putea avea loc in SUA, unde azi societatea considera ca sunt homosexuali ambii participanti la un act sexual. It takes two for a tango!

    Deci colegii lor americani ar fi ras in hohote de cineva care ar pretinde in aceste conditii ca nu e „poponar” bazat pe faptul ca ameninta cu actul sexual pe alt baiat!

    Chiar si societatea romaneasca, traind inca „cu fundul in doua luntri”, tot are tendinta de a se schimba.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    ca şi religia, viaţa sexuală face parte din intimitatea omului, biserica este marea adversară a homosexualităţii, de aceea oamenii se pornesc orbeşte împotriva homosexualilor, astfel că domnul AC ar putea să se adreseze patriarhilor ortodocşi autocefali din ţările creştin-ortodoxe şi, eventual, Vaticanului, deşi la catolici obiceiul este oarecum cunoscut. Nu ştiu de ce ACUM se ocupă de această chestiune, nimeni nu sărăceşte sau se îmbogăţeşte cu lupta pentru dreptul homosexualilor. Să fie sănătoşi, nu-mi plac demonstraţiile publice, dar democraţia le dă dreptul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Petru CLEJ: (3-1-2010 la 00:00)

    Domnule Boris Marian, nu numai bisericile creștine sunt adversare ale homosexualității, ci și clericii musulmani și cei ortodocși și ultraortodocși evrei.

    Cât despre subiectele pe care ar trebui să le trateze sau nu revista ACUM, iar vă dați cu părerea într-un domeniu în care nu aveți nicio competență.

    Repet, când o să ne vedeți pe noi dându-ne cu părerea cdespre ce ar trebui sau ce n-ar trebui să scrie revista Realitatea Evreiască, publicația unde sunteți redactro, atunci veți avea dreptul să replicați.

    Cum noi, spre deosebire de câinele care moare de drum lung, nu murim de grija altora, vă invit și pe dumneavoastră să faceți la fel. Linia editorială a revistei ACUM nu este supusă capriciilor, ifoselor, fobiilor sau prejudecăților altora.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Dle B. Marian, sunt pur si simplu naucit de lipsa dstra de logica. In calitate de evreu, ar trebui sa intelegeti mai bine decat altii ce inseamna haituirea, discriminarea, stigmatizarea operate de unii majoritari imbuibati vizavi de alte categorii de oameni care nu le sunt pe plac. Probabil pentru ca si dstra aveti mentalitate de haituitor. Va doare numai atunci cand sunteti vizat direct si nu sunteti capabil de analogii. Adica sa inteleg ca evreii sunt oameni in sensul larg al cuvantului, iar homosexualii – in sensul ingust al cuvantului? Chiar nu vedeti ca ortodocsii cretini au folosit exact aceleasi argumente vizavi de instalarea menorei in spatiul public? Cica pot sa si-o instaleze acasa, in sinagogi…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    Înainte de a fi năucit de lipsa mea de logică, mulţumesc pentru compasiune, ar trebui, cred, să vă scrieţi frumos numele, nu este nici în ortografia română, nici germanp, nici nume de familie, un anonim, desigur aveţi dreptate, am spus de la ănceput că viaţa sexuală este o problemă intimă, ştiu că Hitler a deportat şi ucis şi homosexuali, deşi în anturajul său erau destui cu acest obicei. Nu sunt de acord cu nici o persecuţie, nu-mi puneţi degetul în ochi cu evreitatea mea, nu mă simt frustrat, nici nedrept nu sunt, sincer vă spun că viaţa sexuală are şi o finalitate – procrearea, vorbesc sub aspect social, dar de când cu clonarea, nu mai este nici aceasta o problemă,
    îl admir pe Oscar Wilde, ca şi pe leonard bernstein, nu mă interesează ce viaţă au dus, dar nu puteţi cere tuturor să fie admiratorii unui obicei care a fost mereu combătut de biserică, repet, adresaţi-vă bisericii ortodoxe române, bulgare, ruse, sârbe, apoi vaticanului, nu vă simţiţi năucit de atitudinea acestor biserici, ce aveţi cu mine, un biet scribălău acolo?Şi fiţi bun declinaţi-vă numele, că nu este o ruşine, eu mă numesc Boris Mehr în acte, lăsaţi acuzele, nu mă cunoaşteţi, aţi asimilat prea repede stilulş combativ-agresiv din presa noastră.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    Cand am ortografiat Gheorg, n-am urmarit sa fiu luat drept german, fiti pe pace. Nu vad de ce v-ar deranja, daca si dstra folositi un pseuodonim.

    Homosexualitatea nu e OBICEI, la fel ca si calitatea de evreu. Ce avem cu dstra? Cum adica ce avem? Va implicati in discutie cu judecati insultatoare, si apoi pretindeti sa nu vi se replice?

    Apropo, am intalnit o multime de antisemiti care declarau ca au prieteni evrei si ca admira multe genii evreiesti. Faptul ca-l admirati pe Wilde nu va absolveste de homofobie.

    De ce m-as fandosi ca nu sunt frustrat de CONDITIA mea de homosexual, atata timp cat societatea in care traiesc o favorizeaza pe toate caile.

    Cat priveste finalitatea unui act sexual, ar fi cazul sa-i lasati pe fiecare in parte sa decida pentru sine, ca sunteti mai penibil decat un fundamentalist religios cu judecatile astea de troglodit.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Petru CLEJ: (3-1-2010 la 00:00)

    Domnule Boris Marian,

    Știu că nu acceptați noțiunea de imparțialitate, dar aș vrea să vă atrag atenția că atitudinea islamului față de homosexualitate este infinit mai intolerantă decât a creștinismului. Cât despre rabinii ortodocși, un singur exemplu:

    Rabbi Yosef: Move gay pride parade to Sodom

    Published: 07.03.06, 17:42 / Israel News

    Rabbi Ovadia Yosef and Rabbi Haim Kanievski, two of the most important rabbis in the Haredi community suggested that the gay pride parade scheduled to take place in Jerusalem be moved Sodom.

    http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3270623,00.html

    Nu pot să cred că nu știți cine este rabinul Ovadia Yosef și ce influență are în viața publică din Israel.

    Cât despre identitatea lui Gheorg, nu vă mai frământați. Știu cine este, iar în Republica Moldova unde trăiește homosexualii sunt în pericol fizic permanent. Așa că nu mă obligați să invoc din nou proverbul cu câinele…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Domnule BMarian, spuneti:

    „ştiu că Hitler a deportat şi ucis şi homosexuali, deşi în anturajul său erau destui cu acest obicei”.

    Nu pot decat sa ridic neputincios din umeri vazand ca pana si dvs, un om care ar trebui totusi sa fie informat si care ar fi trebuit sa citeasca literatura stiintifica minima despre homosexualitate, devreme ce sunteti redactor la o revista, sunteti atat de ramas in urma pe plan informational.

    A fi homosexual este „un obicei” in aceeasi masura in care si a fi evreu este „un obicei”.

    Va ROG SA CITITI CE SCRIE ASOCIATIA PSIHOLOGILOR AMERICANI IN PRIVINTA NATURII ORIENTARII SEXUALE.

    Legat de Hitler, este adevarat ce spuneti: intr-adevar el a deportat si a ucis homosexuali (in conditii infernale!) desi in anturajul lui existau destui homosexuali. El l-a folosit pe Roehm in scopuri politice, dupa care l-a ucis, fara discutie.

    Perfect adevarat. La fel s-a intamplat si cu evreii: cartile dlui Simon Wiesenthal spun pe sleau ca si intre ucigasii evreilor au fost si evrei, iar uneori dl Wiesenthal era foarte sceptic cand diversi cetateni evrei au venit la el pentru a fi recunoscuti ca salvatori sustinand ca au ajutat alti evrei. Concret, dl Wiesenthal a pus intrebarea: cat de persecutati ar fi putut fi niste evrei care puteau „ajuta” alti evrei, daca ei erau factori de decizie in regimul nazist?

    Va recomand sa-i cititi cartile.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    Dl. AC redutabil, dar nu imbatabil, pe puncte – 1- A fi redactor la o revistă nu este o chestiune legată de subiectul de faţă, dar vă plac mici „fente” din lateral ( scuze pentru termenul luat din box) 2. -A fi evreu este, stimate AC, şi o opţiune, există evrei care nu se doresc evrei şi nu mai sunt evrei, simplu , nu fac nici o paralelă, mărturisesc că nu am studiat sub aspect ştiinţific homoxexualitatea, meseria mea de bază este chimia polimerilor 3.-A vorbi despre Wiesenthal ( care a murit, deci nu mai este domnul, din respect) că ar fi afirmat o enormitate pe care o debitaţi cu o seninătate demnă de prietenul Ion Coja, chiar suntem prieteni până la o limită, mi se pare penibil- cum se poate să credeţi că evreii aveau poziţii de decizie în Reichul nazist? Vă referiţi la Kapo, executanţii din lagăre care erau executaţi şi ei, după un timp? Vă referiţi la Heydrich care avea o bunică evreică? Vă referiţi la Hitler care avea acest nume regăsit şi la evrei, bănuindu-se o ascendenţă puţin probabilă evreiască? Stupefiant.Aştept răspunsul Dvs. cu o singură rugăminte sau propunere, cum vreţi – putem discuta amical, dacă trecem la box, nu vă mai răspund, polemizaţi singur sau cu altcineva.Cu bune urări, BMM.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Domnule BMarian, eu v-am rugat sa-i cititi lucrarile lui SIMON Wiesenthal, iar nu ale lui Coja. Din pacate nu le am la mine ca sa va dau direct citatele.

    Nu ati priceput ce am scris si repet mai pe intelesul tuturor.

    Intr-una din cartile sale, traduse si in romaneste, dansul a spus ca atunci cand au venit la el unii evrei care s-au laudat ca au ajutat pe alti evrei, dansul a fost foarte sceptic deoarece stia bine ca „a ajuta evrei” pe timpul lui Hitler presupunea ca respectivele persoane sa fie in pozitii in care ar fi putut sa o faca, ceea ce nu era comun in general pentru evrei. Deci el se intreba ce fel de oameni erau cei care pretindeau ca i-au ajutat pe altii!

    Ma intreb ce va impiedica sa intelegeti acest lucru sau ce va impinge sa ma jigniti fara a controla ce spuneti, exact acolo unde v-am indicat. Raman foarte surprins de modul aberant in care intelegeti dvs lucrurile. Nu conteaza ca dansul a murit intre timp devreme ce a apucat chiar si sa scrie carti pe care dvs le puteti chiar verifica, ca oricum eu le-am citit cu atentie.

    Evident ca dansul le-a scris inainte de a muri, ca altfel nu le-ar fi putut scrie decat vorba lui Caragiale, prin spiritism, ceea ce eu cu toata larghtea mea nu am presupus. Asa ca nu inteleg sensul celor afirmate de dvs, ca il atac dupa ce a murit. De ce boala suferiti domnule?

    Nu inteleg de ce trebuie sa ma jigniti fara rost si fara sa consultati ce va indic eu sa consultati inainte de a ma jigni.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    In afara de acest ecou, mai am de facut inca unul.

    Ati scris: „1- A fi redactor la o revistă nu este o chestiune legată de subiectul de faţă, dar vă plac mici „fente” din lateral ( scuze pentru termenul luat din box)”.

    Vorba francezilor: Quelle horreur! Sau Oh mon Dieu! Ce mentalitate aveti!

    A fi redactor la o revista presupune sa aveti ideie despre ce vorbiti si sa nu spuneti prapastii. Nu ma pricep la box asa ca restul nu l-am inteles. Va las dvs placerea sa-mi traduceti ce scrieti.

    ” 2. -A fi evreu este, stimate AC, şi o opţiune, există evrei care nu se doresc evrei şi nu mai sunt evrei, simplu , nu fac nici o paralelă, ”

    Da, deci mi-ati lasat mie placerea sa fac paralela. Va multumesc si Spasiva! Daca inlocuiti cuvantul evreu cu cel de homosexual, ajungeti la o afirmatie la fel de adevarata ca a dvs. Deci, este ca si cum ati scris ” 2. -A fi homosexual este, stimate BM, şi o opţiune, există homosexuali care nu se doresc homosexuali şi nu mai sunt homosexuali (pe hartie macar!)”. Poate ca veti intelege mai bine asa!

    ” mărturisesc că nu am studiat sub aspect ştiinţific homoxexualitatea, meseria mea de bază este chimia polimerilor”

    Daca marturisiti aceasta, domnule BMarian, ma faceti sa ma intreb de ce va dati parerea in domenii pe care nici nu le-ati studiat si nici nu le intelegeti? Ca doar nu mai suntem la festivalul national Cantarea Romaniei, unde fiecare trebuia sa participe ca ageamiu intr-un domeniu care nu era al lui?

    V-as fi inteles daca ati fi vrut sa discutati cu mine un subiect ca „Polimerizarea N-vinil pirolidonei in solutie alcoolica in prezenta catalizatorilor anionici” sau alte bazaconii din astea. Dar asa? Nu va inteleg.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    nu sunt consecvent, vă răspund, deşi v-am pus în vedere că discutăm idei şi nu calităle mele sau ale Dvs., perseverare diabolicum est, nu mai reveniţi cu ce ştiu şi ce nu ştiu, mai veniţi şi cu vinil-pirolidona cu care mă daţi gata, am dat examen cu Neniţescu pe care, cred, nici nu l-aţi prins în viaţă, dar ce legătură are cu ce discutăm? Aşa cum i-am spus şi prietenului Dvs. prestigiosul jurnalist Petru Clej (îi place), mai slăbiţi-mă cu Cântarea României, poate Dvs. aţi cântat pe acolo, eu eram deja mai măricel, nu am urmărit nici spectacolele lui Păunescu, nu-mi vindeţi castraveţi, iar despre homosexualism eu vorbesc fără aprobarea Dvs. pentru că astăzi lumea este frământată de chestiuni mult mai grave, cred eu, sărăcia cumplită din multe zone, războaiele nesfârşite, poluarea şi epuizarea unor zăcăminte de combustibil, ş.a. astfel că subiectul lansat de Dvs. o fi important pentru cei în cauză, sunt alături de oricare o discriminat, persecutat, dar nu faceţi un unic stindard din lupta pentru drepturile acestora. Vom ajunge cum s-a întţâmplat uneori în America, nu ai voie să-i spui bună ziua unei femei că rişti să fii acuzat de hărţuire.Am vorbit cu fiul meu, stă în draga Californie, mi-a spus că statele din sud mai au probleme cu acceptarea homosexualilor, în rest lumea nici nu mai discută, la fel cu evreii, prea puţini se interesează că un coleg sau o celebritate are origine evreiască. dar nboi trăim aici, în estul ortodox-creştin, Biserica nu acceptă avortul, homosexualismul, aici trebuie reformată concepţia, nu cu mine aveţi să vă luptaţi, în fond sunt … amicul Dvs., virtual, nu vă speriaţi, nu vă ofer nimic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    verbul ” a face pe deşteptul” nu prea există în alte limbi, eu nu am vorbit de homosexualitate ca specialist, susţin şi acum că flagerile omenirii, azi, sunt sărăcia, poluarea, epuizarea resurselor de combustibili, războaiele neîntrerupte din 1945 până azi, extremismul religios, terorismul, apoi şi alte chestiuni legate de dicriminarea oamenilor pe criterii false de sex, viaţă sexuală, vârstă, origine, stare de sănătate, multe altele , foarte importante, pentru că fiecare individ are priorităţile sale.Iar vinil-pirolidona, domnule chimist ca şi mine nu are nici o influenţă, aici, doar ne dovedeşte că mai citiţi din Neniţescu. Bravos.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • bmarian: (3-1-2010 la 00:00)

    am scris „verbul” şi nu locuţiune, pentru că în limba rusă pe care unii „deştepţi” o dispreţuiesc, scriind SPASIVO, nu, amice, SPASIBA, dar ce contează , că doar literatura rusă este nimic, deci se spune UMNICATI, a face pe deşteptul, boală foarte răspândită la toate etniile, absolut la toate, ca şi gripa nouă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Gheorg: (3-1-2010 la 00:00)

    B. Marian o intoarce ca la Ploiesti. Dupa ce s-a bagat ca musca in …otet afirmand pe un ton categoric ca o tematica cum e homosexualitatea n-ar avea ce cauta in revista Acum, ca homosexualitatea e un obicei, a lasat-o un pic mai moale apoi declarand ca nu e specialist in domeniu, apoi ne-a enumerat toate zonele calamitate din lume ca argument impotriva homosexualitatii, a insignifiantei subiectului. Totusi, cred ca argumentul ca in Africa era foame si pe timpul cand nazistii au organizat Holocaustul ar fi unul criminal, si nicidecum n-ar scuza sau diminua ororile lor ori suferintele victimelor.

    Si inca ceva n-am inteles. Dle Marian, sunteti prostituat??? Vorbeati ca nu va oferiti, desi nu v-a cerut nimeni serviciile. Ori va supraaprciati imagginandu-va mai sexy decat un top-model, ori va imaginati ca un om de grota ca homosexualii sar pe primul intalnit in cale, mai ales daca se numeste B. Marian. S-avem pardon, dar nu cred ca excitati pe cineva aici. Asa ca nu va oferit degeaba!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Petru CLEJ: (3-1-2010 la 00:00)

    Domnul Boris Marian e un reprezentant tipic al opiniei majoritare din România când vine vorba de homosexualitate și homosexuali.

    Ecourile sale vor fi nesocotite în totalitate, iar acest serial, unic în presa de limbă română, va continua indiferent de dialogurile dintre domnul Marian și fiul său din Statele Unite.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (3-1-2010 la 00:00)

    Nu mai voiam sa-i raspund dlui Marian la nimic.
    Totusi, trebuie sa-i raspund la iesirile dumisale in care comenteaza acest articol, in felul specific al dumisale.

    Spuneti:

    ” pentru că astăzi lumea este frământată de chestiuni mult mai grave, cred eu, sărăcia cumplită din multe zone, războaiele nesfârşite, poluarea şi epuizarea unor zăcăminte de combustibil, ş.a. astfel că subiectul lansat de Dvs. o fi important pentru cei în cauză, ”

    Acest tip de argumente erau folosite si in timpul holocaustului de unii care spuneau exact ce spuneti dvs despre problema tragediei evreilor.

    Gandirea dvs este complet anacronica si criminogena. Cu asemenea argumente puteti justifica orice, de la mutilarea vaginala la femei pana la genocidul cambogian.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • yarina: (25-10-2011 la 10:50)

    Pe vremea cand Homer scria Iliada si canta iubirea lui Ahile pt Patrocle, nu s-a gandit la o iubire trupeasca intre cei doi, ci la o iubire ADEVARATA. Atunci femeile aveau o si mai mare libertate, Elena din SPARTA cea care va deveni Elena din Troia, in lipsa lui Menelaus, s-a indragostit de troianul Paris si-a fugit cu acesta, la fel a facut sora ei Clitememnstra, care a mers pana la uciderea sotului, conducatorul aheilor la Troia, „viteazul” Agamemnon, urmeaza sotia viteazului Diomede si mai era doar un pic pana cadea si Penelopa in pacat, dupa uni scriitori antici ar fi cazut si ea cu fiul lui Odiseu -sotul ei si-a lui Calipso…. In perioada veche a Greciei, cand femeile isi aratau frumusete si unele chiar conduceau nu doar treburile casei ci si cetatile din care barbati lor plecati in luota lipseau, nu se pomenea de pederastie, ci doar ca ceva odios, au venit dorieni si-au stricat totul. Femeile nu s-au mai lasat vazute, iar in lipsa lor au aparut iubitorii de barbati: Eschil si Sofocle cei doi vorbesc de Ahile si Patrocle ca iubiti, erastes-eromenos, pt ca iubiau cu pasiune barbatii, Sofocle era inebunit dupa adolescenti la fel ca: Alceu-poetul, Anacreon, Bion, Ibiscus, Pindar care a murit in bratele lui Theoxene, pana si iubitorul de femeii-Euripide, care la batranete era ocolit de ele-pt ca probabil mirosea urat, l-a iubit pe poetul Agaton. Acesti poeti, scriitori au vazut pana si-n zei, nu mai pomenesc de eroi iubitori de barbati. Desi Homer spune negru pe alb in Iliada, ca Ahile s-a iubit cu Briseis si dupa cedarea acesteia lui Agamemnon cu Diomeda iar Patrocle cu Ifis-Homer a scris Iliada cam prin 1100-1200 i.e.n deci cu mult inaintea celor care au scris despre iubirea trupeasca dintre cei doi, Homer l-a creat pe Ahile, restul au inventat dupa cum le-a fost pe plac povesti inspirate din Iliada. Pederastia s-a datorat legilor tampite date-mpotriva femeilor, ele nu iesiau din casa, in Sparta, dorieni care au poposit acolo, au considerat ca este obligatoriu ca barbati tineri sa fie initiati in lupta si-n sex tot de barbati, dar Leonidas si-a iubit sotia din tot sufletul. Alexandru Macedon, a ramas socat de frumusetea femeii dupa ce-a vazut femeile perse, in special pe sotia lui Darius-considerata cea mai frumoasa femeie din lume, va dati seama ce urate erau femeile din Macedonia si Grecia, de s-a casatorit numai cu femei perse, abandonandu-l pe Hefaistion, dar si aici este o problema a fost Hefaistion iubitul sau? n-a fost el un Patrocle asa cum l-a descris Homer, iar el un Ahile? De stiut ca Alexandru stia pe de rost ILIADA si nu Myrmidons de Eschil.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
34.205.93.2